Luni,
18.08.2025
Cer Senin
Acum
14°C

Locul 2. Mare brânză...

Locul 2. Mare brânză...

Citeam acum câteva zile despre câteva sporturi antice de prin America de Sud și Scandinavia în care pierzătorii plăteau cu viața pentru înfrângere. Extrapolând, mi se pare că ne apropiem foarte mult de exigențele acelor timpuri. Și nu înțeleg de ce. Trăim cele mai bune vremuri pe care le-a prins omenirea pe acest pământ, iar noi suntem mai disperați, în orice domeniu al vieții sociale, decât strămoșii noștri care dormeau sub cerul liber și erau pe undeva pe la mijlocul lanțului trofic.

Am citit comentarii legate de locul doi ocupat de Ana Maria Popescu (fostă Brânză) la Jocurile Olimpice, aducând prima medalie lotului olimpic național. Cu toții am învățat acum ce înseamnă „tușa de aur” și odată cu asta am devenit profesioniști în spadă. Sau sabie, că e tot o lamă cu mâner. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, locul doi e nimic. E o înfrângere îngrozitoare care ne insultă mândria de telespectatori.

Marea majoritate dintre noi nu ne-am apropiat niciodată măcar de top un milion cei mai buni în propria noastră meserie, dar suntem vocali, combativi și vădit deranjați atunci când un sportiv e la un fir de păr de primul loc și nu-l obține. Primul loc la olimpiadă, cea mai râvnită glorie a oricărui sportiv. Dar la fel se întâmplă în alte sute de cazuri similare.  

Și de parcă nu am fi conștienți că efortul sportivilor de a ajunge acolo, printre primii în lume, e de cele mai multe ori unul strict personal. Noi, ca societate, ca stat, ca națiune, nu am contribuit cu mare lucru la succesele lor. De parcă nu știm că munca depusă de sportivi în competiție nu echivalează cu cel mai mare efort pe care l-am făcut noi vreodată în viață. De parcă nu avem habar că momentul de recunoaștere pentru gloria lor, dacă există, nu durează decât câteva ore. Rar, o zi plină. De parcă nu știm că pentru a ajunge în arenă, măcar, e nevoie de mii de ore de muncă. Și chiar și așa, mii de pretendenți tot nu ajung acolo. Și, deși știm toate acestea, continuăm să fim noi. Superiori în neputința noastră.

Pentru unii sportul e bucuria de a fi alături de ai tăi. Pentru mulți dintre noi, e doar ocazia de a-i da în cap altuia care ți-e net superior. Și se numește civilizație...

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

3 comentarii

Ghita Pristanda

Acum 4 ani

Minunat spus, d-le Bratu! Felicitări!
Raspunde

Big brother Alin B

Acum 4 ani

Ce articole inteligente scrii! Trebuia sa scrii la NY Times, nu la Turnul inclinat.

Raspunde

B.Utoru

Acum 4 ani

De la campioni de renume așteptăm mereu maxim de performanță. E normal să fim dezamăgiți, chiar dacă e omenește să mai și pierzi. Ce să zicem însă de echipele de fotbal, eliminate de adversari mult inferiori?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus