Nicolae Porumbescu - un arhitect controversat

Arhitect și urbanist prolific, Nicolae Porumbescu a lăsat o puternică amprentă în arhitectura românească prin centre urbane și clădiri publice reprezentative în mai multe orașe. 

S-a născut la București în 1919, a urmat cursurile liceului Mihai Viteazul ca bursier, apoi Facultatea de arhitectură, cu o întrerupere datorată concentrării sale în al doilea Război Mondial în perioada 1942-1944. Gipsy, cum îl numeau prietenii din facultate, a avut îndrumători la atelier mai mulți arhitecți de renume, apropiindu-se cel mai mult de Gheorghe Simotta ca mentor. Obține diploma la 11 ani după finalizarea facultății, în 1958.

Lucrează la București în cadrul Ministerului Artelor și Informației, Institutului de Construcții, apoi Institutului de Proiectări, unde proiectează Hotelul Sportiv de la Brașov, Teatru-cinematograf la Hunedoara, Club-Cinematograf, Circul de Stat și locuințe colective în cartierul Balta Albă din București.

Un moment important în evoluția sa este mutarea la Suceava în 1965, unde își redescoperă atracția pentru sculptura în lemn, manifestată în copilărie. Din acest moment, arhitectura sa va integra elemente specifice construcțiilor tradiționale din lemn, supradimensionate și realizate din beton armat, și se va integra curentului brutalist. Această inovație îi va aduce în egală măsură laude și critici.

Primele sale proiecte reprezentative realizate în această manieră sunt Casa de Cultură și Casa de Oaspeți de la Suceava și Casa de Cultură din Baia Mare. La proiectul pentru Sediul Politico-Administrativ de la Botoșani lucrează împreună cu soția sa, arhitecta Maria Porumbescu-Vaida - Vicky pentru prieteni.

În 1970 soții Porumbescu, împreună cu un grup de tineri profesori, pun bazele Facultății de Construcții - Specialitatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Institutului Politehnic de la Iași, care va funcționa până în 1983. Aici Gipsy va activa în calitate de conferențiar, șef de catedră și prodecan. Studenții își amintesc de el cu drag, ca prieten, și de Zampa, Teckel-ul familiei Porumbescu, care cu siguranță a contribuit la atmosfera jovială.

Între timp, proiectează sediul Facultății de Construcții și Sediul Academiei și face parte din Comisia de sistematizare a Județului Iași, pentru care realizează mai multe studii de sistematizare pentru zone centrale.

Un proiect de anvergură este noul centru al orașului Satu-Mare, pentru care proiectează locuințe colective (1976), Casa de Cultură (1980) și Sediul Politico-Administrativ (1988), precum și amenajarea spațiului public din jurul acestora. De altfel o vreme locuiește la Satu-Mare pentru a-și definitiva opera - ansamblul central - pe care îl vede ca pe un spațiu al venerației.

Se implică în organizarea profesiei de arhitect ca vicepreședinte al Uniunii Arhitecților din România în perioada 1977-1989. Uniunea îi va oferi premiul Opera Omnia în 1985. 

În ultimii ani de viață se retrage la Suceava. Aici primește titlu de cetățean de onoare al orașului în 1996. Moare la 30 ianuarie 1999.

„Nicolae Porumbescu există și este proeminent în arhitectura românească. Trebuie discutat. Nu poate fi ignorat” - Arh. Șerban Țigănaș

Mai multe informații despre Nicolae Porumbescu și despre proiectul cultural IDentitate: arhitecți pentru Cartierul Arhitecților găsiți pe www.identitate-archi.ro 

Text de arh.-urb. Maria Găvozdea

Documentat de conf.dr.arh. Dragoș Ciolacu

Surse biografice:

• Onofrei Virgil, Nicolae Porumbescu – O viață in arhitectură, 2003

Academia Romana - Iasi

Casa de Cultura - Satu Mare

Casa de Cultura - Suceava

Palatul Administrativ - Botosani

 

Palatul Administrativ - Satu Mare

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi