Am mâncat empanadas și mi-am amintit de plăcintele cu carne ale bunicii

Zilele trecute, mă uitam pe aplicațiile de comandat mâncare și mi-a sărit în ochi un local pe care nu-l testasem până acum, The Empanadas Factory. Așa că, aproape de ora prânzului, înfometat fiind, am decis să comand de la ei.

Pentru necunoscători, empanadas sunt, practic, niște plăcinte care își au originea în Spania, făcute din aluat subțire, asemănător cu cel pentru lipie, care se umple cu diferite combinații din legume, carne, brânză și condimente specifice. La o primă vizită pe pagina restaurantului, am văzut că erau disponibile destul de puține produse. Mai exact, după calculele colegilor cârcotași, puteam comanda doar un sfert din varietatea de preparate pe care o prezenta meniul. Am ales un Single Meat Lover și un Single Beef Combo, căci nu aveam prea multe opțiuni, la care am alăturat un sos cu usturoi și maioneză și unul care se numea salsa chunky, dar care s-a dovedit a fi de fapt un sos de roșii picant. Atunci când am primit comanda am descoperit că aveam din partea casei și două cutii de sos cheddar.

Am așteptat aproximativ o oră până a venit mâncarea și am început cu dreptul, căci modul în care au fost livrate m-a surprins atât pe mine, cât și pe colegii de redacție. Au venit într-o sacoșă reutilizabilă de pânză, pe care era inscripționat The Empanadas Factory, numele restaurantului.

Dar să trecem la mâncare. Empanadele au ajuns aburinde, numai bune de mâncat. Le-am făcut și un clasament. Pe primul loc, le-am pus pe cele cu carne și brânză. Combinația de carne cu brânză, castraveți murați și ceapă a fost perfectă. Carnea, condimentată bine, împreună cu brânza cheddar și cu gustul acrișor al castraveților murați, le-a făcut să se așeze în topul clasamentului. M-au făcut să-mi amintesc de plăcintele cu carne făcute de bunica, dar într-o variantă mai modernă, să-i spunem. Pe locul al doilea au fost cele denumite de ei „Arabe”, cu carne de vită, lămâie și ceapă. Nu pot spune că gustul a fost rău. Au fost bune, dar parcă le-aș fi pus mai puțină sare și un pic mai multă lămâie, dar asta e o chestiune de gust. Pe ultimul loc în clasamentul meu, dar și al colegilor curioși să guste din plăcinte, le-am situat pe cele cu carne de porc. Carnea a fost făcută bine, dar sosul dulceag-iute combinat cu lime-ul nu a fost tocmai o alăturare de gusturi care să mă dea pe spate.

Pe cele două meniuri, însoțite de sosuri, am plătit aproape 75 de lei. Per total, după toată experiența culinară, aș mai comanda de la ei, dar mi-ar plăcea să testez și alte produse. Mi-au făcut cu ochiul cele vegane, de exemplu, dar nu erau disponibile atunci când am comandat eu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi