Zburătoare perpelite la Rotiseria Bavareză

Nu știu alții cum sunt, dar eu și astăzi îmi aduc aminte cum am plâns lacrimi de crocodil când Rotiseria din Piața Mică a tras oblonul pentru ultima dată. Rotiseria aceea a fost plăcerea mea ascunsă ani de zile. De fiecare dată când voiam să mânânc ceva să-mi fie haznă, rotiseria aia era Mecca pentru mine. Cu pâinea aia proaspătă, mujdeiul lung și puturos și apă minerală la 0.75… am bălit de multe ori cu gândul la un prânz care să se scrie așa. Am fost trist, multe luni de zile când au închis. Am încercat o perioadă să mă amăgesc cu puiul rotisat din chioșcul de pe Milea colț cu Vasile Aron, dar degeaba. Papilele sunt o amantă ce o dată învățată cu diamante nu se mai bucură la pleu. Am încercat și de la Kaufland și de la Mega, degeaba. Am fost nevoit să mă resemnez că nu o să retrăiesc momentul în care o să înmoi o jumătate de piept de pui într-un castron de mujdei, de să-mi curgă pân`pe chiept. 

Candela speranței s-a aprins, pe Facebook, când mi-a apărut în feed Rotiseria Bavareză. Din denumire m-am prins că e cu ciolan, bavarez doh, dar inima și stomacul au tresăltat când am deschis fotografiile și am văzut niște puișori care se perpeleau pe-un rotisor. Erau verișori subnutriți cu puii care mureau în tranșee în rotiseria din Piața Mică, dar atât de rare sunt zburătoarele pe rotisor încât iei orice ți se oferă. Pentru că așteptările erau mari - sincer, nimeni nu ar trebui să concureze cu asemenea așteptări, nu e cinstit - am comandat de toate, toate cele trei preparate principale, ciolan rotisat, pui rotisat și o costiță, însoțită de o porție de cartofi prăjiți și o gigantică porție de salată de murături.

 

Deși e spațiu de luat masa și pe Bălcescu, unde Rotiseria Bavareză și-a stabilit comandamentul, am luat pachetul cât pentru 3 persoane și am pornit spre birou, să degustăm mâncărurile aburinde. Le-am porționat, am împărțit la toată lumea și m-am aruncat în ele, surprinzător, prima dată în ciolan, deși puiul mă obsedase. Arăta foarte bine ciolanul iar gustul întrecea aspectul. Am luat o bucată cu șoric, am molfăit vreun minut la ea. Am eliberat-o, că nu voiam să forțez fălcile înaintea bătăliei ce se anunța. Am luat o mușcă și din carnea de ciolan, am văzut că era exact ce trebuie așa că am lăsat-o deoparte, ca-n pilde. Bucățica mai bună la sfârșit… 

Și-am luat puiul de o aripă, i-am smuls-o din încheietură printr-un procedeu de judo învățat cu 20 de ani în urmă și am cufundat-o într-un bol plin de mujdei, o bunătate. Nu m-a dat raportat la așteptări, dar îndrăznesc să spun că în momentul ăsta e cel mai bun pui rotisat din Sibiu. Mujdeiul e executat ca la carte, nu-i sfios de usturoi ca prin restaurantele cu ștaif iar puiul chiar nu-i de dat deoparte. Pieptul să fi fost un pic cam uscat, dar insignifiant ca să îmi schimbe părerea. Foarte bun. Costița a fost singurul lucru care nu m-a dat pe spate, probabil și pentru că am mâncat-o ultima și se cam răcise, dar, chiar și așa, gustul nu anunța nimic remarcabil până și în condiții perfecte. Am lăsat la urmă cartofii și salata de murături pentru niște laude speciale. Cartofii sunt naturali, ceea ce găsești din ce în ce mai rar prin restaurante, nu-s congelățuri luate la bax. Prăjiți cum trebuie, condimentați perfect, au fost foarte, foarte buni, mai ales în combinația cu sosul picant. Iar murăturile, cu coronița corespunzătoare pentru firele de varză din salata asortată, sunt exact ce trebuie, din producția proprie a Rotiseriei Bavareze. 70-80 de lei a costat întreaga distracție culinară. O să mai revin, pentru ciolan în primul rând, dar zburătoarea consumată vineri nu va fi ultima cu care am făcut cunoștință, cu siguranță.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).