Sorin Vasile Boica, omul faptelor bune: „Picătură cu picătură, am strâns găleți întregi de ajutoare”

Sorin Vasile Boica este pastor penticostal în Penticostal Holiness, o organizație diferită față de cultul penticostal. Dar dincolo de asta este omul care de 31 de ani face fapte bune fără a aștepta ceva în schimb. Este omul pe care Sibiul îl cunoaște după ce s-a implicat activ în ajutorul celor aflați la nevoie pe perioada pandemiei. Este cel care aproape și-a pierdut viața după ce s-a îmbolnăvit de COVID și pentru care Sibiul și România s-a mobilizat să-l salveze. Nu în ultimul rând este omul care a deschis Depozitul Pentru Fapte Bune, un centru unde pot fi colectate și împărțite donații tuturor celor  care au nevoie. Sorin Vasile Boica dovedește că este atât de ușor să faci bine fără oprire.

Citește și: „Un nou apel pentru donare! Sorin Boica, unul dintre voluntarii „Vă ajutăm din Sibiu” are nevoie de plasmă”

O poveste spusă la telefon lămurește cine este și ce face Sorin Vasile Boica. Ar vrea tare mult să se întâlnească fie și cu jurnaliști, pentru că misiunea lui poate inspira ca lumea să fie mai bună și oamenii mai deschiși spre fapte bune, dar nu are timp. Cu o seară înainte sosise din vama de nord a țării unde a dus ajutoare și medicamente pentru zonele greu încercate din Ucraina, iar acum fugise de la depozitul din Cisnădie unde se fac fapte bune și mergea către o familie de ucraineni care avea nevoie de cazare și după să viziteze câțiva bătrânI bolnavi care aveau nevoie de ajutor.

Alături îi este voluntara Maria care deși e mamă a doi copii, face homeschooling, este profesoară de română și de engleză, are cancer și face chimioterapie, iar din a doua zi de război în Ucraina se implică zilnic în ajutarea mamelor care vin de acolo înspăimântate și fără sprijin. Despre Maria, Sorin spune că este o femeie formidabilă, darul lui Dumnezeu pentru umanitate. Ei bine, printre toate acestea a prins un moment și a răspuns la telefon.

Ateu convins, l-a găsit pe Dumnezeu printr-o faptă bună

Sorin Vasile Boica s-a născut și a crescut la Sibiu până acum doi ani când s-a mutat în Cisnădie, în Cartierul Arhitecților. Dacă îl întrebi cum a început să se implice în societate și să ajute necondiționat îți va răspunde simplu: „De la o faptă bună”. La 18 ani era ateu convins. Ba mai mult, era activist și propagandist încercând să-i convingă pe cei din jurul său că nu există Dumnezeu.

„Până la 16 ani am trăit în comunism și eu chiar am crezut cu toată inima în propaganda comunistă, că este sistemul cel mai bun posibil pentru societate, că nu există Dumnezeu și că Dumnezeu și Biserica doar oprimă masele. Asta ni se inocula în fiecare zi la școală, în manuale”, spune Sorin.

Într-o zi totul s-a schimbat

Sorin Boica vine dintr-o familie cu cinci frați, el fiind cel mai mare. Apoi urmează Viorel, Bianca, Camelia, Adi, mai frumos și mai înalt după cum îl descrie Sorin și Adrian care avea să intre în viața lor mai târziu de la Orfelinatul din Agnita. Părinții lui au fost oameni simpli, mama din Alba Iulia, iar tatăl din Apold. Se trăgeau și ei din familii numeroase și s-au descurcat cum au putut. Au muncit peste 30 de ani la Independența Sibiu și lucrau trei schimburi ca să-și poată crește copiii. Sorin povestește că undeva, la finalul comunismului, a apărut în viața familiei Boica Adrian, un adolescent de 14 ani de la orfelinat. Adi era de fapt unul dintre cei patru copii ai vecinilor lor, Neluțu și Maria, care erau oameni cu dizabilități și care și-au dat copiii la orfelinat. Când Adi a fost trimis de la orfelinat la școală în Sibiu a ajuns înapoi, la părinți, dar aceștia l-au ținut doar o săptămână. Într-o vineri, la ora 12.00 noaptea au bătut la ușa familiei Boica, cu Adi după ei. Copilul avea valiza făcută și plângea. Nu l-au putut considera copilul lor și nu-l mai puteau ține.

„Tata a spus atunci: Hai, Adi înăuntru și dormi cu Sorin, pentru că eu dormeam singur, fiind cel mai mare. Ei bine, de atunci Adi a dormit cu mine trei sau patru ani. A fost fratele nostru, fără acte, fără nimic. Mama și tata, oameni absolut normali, nu i-a interesat vreodată să ceară ceva cuiva pentru că-l țineau pe acel copil”, povestește Sorin.

Această faptă bună a părinților îi schimbă viața lui Sorin, pentru că Adi ajunge la Biserica Penticostală și în timp, cu răbdare și fără să-l învețe cineva l-a făcut și pe Sorin să ajungă la biserică. Deși încăpățânat la început, până la urmă soarta l-a făcut pe Sorin să treacă pragul bisericii și a fost suficient o dată, pentru ca apoi să-l găsească pe Dumnezeu și să nu-l mai piardă.

„Mergeam cu Adi spre biserică pentru prima dată. În creierul meu era o furtună pe care nu pot să ți-o descriu. Regretam că am acceptat și mă gândeam că la biserică vor fi doar oameni abandonați de societate, marginalizați, care nu și-au găsit locul în altă parte. Biserica, în `91 avea vreo 350 de membri și în clădirea din Plevnei 29, pe stânga, erau femeile, pe dreapta bărbații și în față era corul, cu fața către public. Adi cânta tenor. Acolo am stat. După cinci minute Adi îmi spune să mergem, dar eu eram bulversat pentru că știam că trebuie să stăm trei ore. Când m-am uitat la ceas nu-mi venea să cred. Au trecut trei ore ca cinci minute. Nu-mi amintesc nimic decât o pace absolută. Acea liniște pe care o găsești în cosmos unde este vid. În mintea mea am simțit toate astea, pentru că eu nu știam atunci de sufletul meu”, își amintește Sorin.

De 31 de ani doar fapte bune

De atunci a mai mers cu Adi și după ce a auzit-o pe Cristina Giurgiu, care astăzi este director la Vocea Evangheliei, traducând Evanghelia explicată de un profesor universitar de matematică din Florida, a înțeles-o pentru prima dată. A fost momentul în care s-a transformat în omul care este astăzi, unul care crede și-l iubește pe Dumnezeu. De atunci a început să se dedice exclusiv oamenilor care au nevoie de ajutor. În noiembrie 1991 a început să facă traduceri din limba engleză pentru tot felul de grupuri care făceau activități sociale, iar un an mai târziu a început să lucreze full time pentru o asociație din Olanda.

„De atunci, din `92 eu am lucrat transparent, trasabil și responsabil. Mergeam în mai multe comune din Sibiu, Alba și Vâlcea, făceam poze pe care le trimiteam celor din Olanda, iar ei veneau în vizită de documentare în comuna aleasă în urma informațiilor pe care eu le trimiteam. Comuna avea în jur de 1.000 de familii și-mi lua o vară întreagă ca împreună cu doi, trei voluntari să facem la fiecare familie anchetă socială. Noi făceam în `92 anchete sociale pe când statul român nici nu avea în dicționar acest concept”, își amintește Sorin.

Mergea apoi și împărțea 200 de tone de ajutoare care ajungeau în 14 tiruri la fiecare persoană în parte pe baza informațiilor adunate în anchetele făcute. Dincolo de familiile ajutate, a dotat și școlile și grădinițele din comune cu mobilier și, mai târziu, cu calculatoare, cu imprimante, cu tot ce aveau nevoie. Și asta face de 31 de ani. Ajută în stânga și în dreapta pe oricine poate și pe oricine îi cere ajutorul, de dimineață până seara, de luni până sâmbătă și uneori și duminica.

În 2019 s-a încheiat proiectul din Olanda din lipsă de voluntari. Din păcate nu s-a reușit transmiterea umanității la generațiile mai tinere și s-a ajuns ca cel mai tânăr dintre voluntari să aibă 65 de ani și cel mai în vârstă 83 de ani. Cu toate acestea, în anii ce au urmat, cei din organizația olandeză au rămas alături de Sorin și l-au sprijinit în demersurile lui umanitare.

„Din martie 2020, când a început pandemia ne-au dat, cam o dată la două trei săptămâni, în jur de 1.000 de euro cu care mergeam la cumpărături și am filmat exact tot ceea ce am cumpărat, le-am făcut poze și live, pentru că ei sunt foarte sceptici chiar dacă mă cunosc de 30 de ani. Așa am continuat să merg la oameni care aveau nevoie de mine, care erau izolați în case și care nu puteau să-și procure cele necesare”, spune Sorin.

Depozitul de Fapte Bune Pentru Toți, cel mai nou proiect   

De aproape o lună de zile a prins contur cel mai nou proiect a lui Sorin și o dorință arzătoare de cel puțin zece ani. Firma Euchner din Cisnădie, i-a pus la dispoziție cu titlu gratuit un spațiu mare de depozitare. Acest spațiu a devenit Depozitul de Fapte Bune Pentru Toți unde toate ONG-urile active și toți voluntarii activi din grupuri civice să poată aduce fapte bune și să poată prelua gratuit de acolo exact ceea ce au nevoie pentru beneficiari, în măsura stocului de fapte bune existent în acel moment.

„În vremea pandemiei nimeni nu prelua nimic, haine, încălțăminte sau alimente și oamenii aveau nevoie de ele. Atunci eu am continuat ceea ce făceam deja, dar nu cu anunț pe facebook să știe lumea. Din prieten în prieten oamenii au aflat că eu preiau fapte bune și zilnic mergeam să fac aceste fapte bune și asta a continuat până astăzi. În tot periplul acesta al meu m-am rugat lui Dumnezeu, de vreo zece ani de când am proiectul acesta în suflet, să am un depozit central în fiecare oraș, nu doar în Sibiu, unde ONG-urile, asociațiile, dar și bisericile de absolut orice religie care cunosc cazuri sociale și pe care le ajută pe toată perioada anului, nu doar de Paști și de Crăciun, dar nu au resurse să ajungă la acest centru de fapte bune și pentru oameni și pentru animăluțe, iar de aici șă-și ia tot ce au nevoie. Pe de altă parte, toți oamenii pot aduce fapte bune la depozit. Mereu le spun celor care mă întreabă ce să aducă că primim orice, în afară de datorii. Primim de la mobilă, rechizite, electrocasnice, gadgeturi, cărucioare pentru bebeluși, pampers, haine, jucării, orice se poate dona”, explică Sorin.

În acest context cei care au nevoie de resurse pentru a ajuta pe cineva, voluntarii ONG-urilor și ai asociațiilor, preoții sau cadrele didactice vin la depozit și iau tot ce au nevoie. Este o singură regulă: fiecare pas al donației trebuie fotografiat, filmat și postat pe site-urile de socializare pentru ca totul să fie transparent.

Există deja colaborări cu asociații din Alba, din Halmeu, Satu Mare și București.

La depozit totul este sortat și aranjat de elevi de la Liceul Teoretic Gustav Gundisch, care vin ca voluntari. Inclusiv în Săptămâna Mare acești copii, în loc să stea în vacanță, au ajutat la depozit de dimineață și până seara, fără să fie obligați de nimeni.

O singură mare durere are Sorin. Faptul că voluntarii sunt și astăzi, la fel ca în trecut, lipsiți de valoare pentru societate.

„Acum 31 de ani, ca și astăzi, voluntarii sunt total lipsiți de valoare pentru societate, din păcate. Legislația nu încurajează voluntariatul și face foarte dificilă recrutarea de voluntari cu acte în regulă. Un ONG trebuie să plătească și să facă foarte multă hârțogărie când, de fapt, voluntarii ar trebui să primească beneficii inclusiv de la stat pentru activitatea lor în societate. Ceea ce fac ei degrevează statul de niște responsabilități inclusiv financiare ca să nu mai spun morale”, spune Sorin.

Binele i s-a întors când SARS CoV-2 aproape l-a ucis

În urmă cu un an jumătate Sorin a fost în pragul morții, mai aproape de Dumnezeu decât și-a imaginat vreodată. A fost infectat cu SARS CoV-2, nu în bisericile în care a fost să predice, nu în casele sutelor de oameni pe care i-a ajutat, ci în curtea vecinului, în aer liber, când a participat la o zi de naștere. A stat prea mult acasă de teamă să nu aglomereze spitalele și să ia locul unui bătrân. Când nu a mai putut să respire a ajuns pe Secția de Boli Infecțioase, dar starea lui s-a agravat mult, iar la ATI nu mai era niciun loc liber în toată țara. A fost momentul în care foarte multe persoane din Sibiu și din țară s-au mobilizat pentru el. Fratele său a făcut un live prin care cerea ajutor pentru Sorin. 70.000 de oameni au văzut acea transmisiune. A ajuns la știri, într-o emisiune în care era invitat și Raed Arafat. S-au mobilizat oameni din Sibiu, Arad, Oradea, Cluj și Timișoara. A fost ca și cum tot binele făcut în acești ani s-a întors către el, așa cum spune în Biblie: ceea ce semeni, aceea culegi. A fost la un pas de a fi transferat la un spital din Germania, fiind totul pregătit, dar Sorin a ales să rămână în spitalul din Sibiu și după 21 de zile din care patru pe Secția de Boli Infecțioase și 17 pe cea de Terapie Intensivă s-a făcut bine spre ușurarea tuturor.

„A fost cel mai urât moment din viața mea, dar și cel mai frumos, pentru că deși am fost bolnav și eram pe moarte am avut ocazia să-i văd pe brancardieri, pe infirmiere, pe asistente și pe medici la lucru cât am stat în spital și a fost absolut incredibil să-i văd cum îi tratează pe toți pacienții egal”, își amintește Sorin.

„Este greu să faci bine?” este o întrebare la care răspunde fără să gândească: „Nu, absolut deloc. M-au întrebat mai multe organizații mult mai mari ca a mea de unde fac rost de resurse, iar răspunsul este foarte simplu: Isus și prietenii. În primul rând mă rog lui Dumnezeu să-mi trimită pe cineva, pentru că eu sunt un singur om la asociație. De dimineață și până seara eu nu am timp să postez câte lucruri se întâmplă într-o zi, iar Dumnezeu îmi răspunde la rugăciuni și mă trezesc cu oameni care mă sună și mă întreabă cum pot să ajute. Pe pagina mea de facebook se văd toți cei care mă ajută, pentru că-i menționez”, spune Sorin.

Vrea să le mulțumească sibienilor și celor care au ales să se unească pentru a face bine în aceste vremuri tulburi.

„Când este vorba despre o criză de orice fel aceasta ori te unește, ori te desparte. Tu alegi ce se va întâmpla. Eu mă bucur tare mult și-i mulțumesc lui Dumnezeu și comunității din Sibiu și tuturor oamenilor din lumea asta mare că cei mai mulți dintre ei au ales să-și unească eforturile și picătură cu picătură am strâns găleți întregi de ajutoare”, încheie Sorin Boica. 

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi