Am mâncat la Cotton. Unde e toată lumea?

Precizare:

Administratorul localului ne-a transmis că nu a solicitat date suplimentare în urma apelului în care s-a rezervat masa, deoarece cunoștea numărul de telefon. ”Cunosc numărul, acesta e motivul pentru care nu am cerut date suplimentare, știam cine sunteți”, a precizat el.

Legat de celelalte aspecte prezentate în articol a spus că sunt opiniile consumatorilor, însă încearcă permanent să îmbunătățească serviciile. 

Articolul inițial:

E festival de teatru în oraș, e forfotă peste tot, turiști, voluntari, artiști, picioroange, trompete și tobe, străini, gură cască. Pentru că aveam un loc unde să mâncăm și să scriem apoi despre asta, ne-am gândit la Cotton. Motivul: nu e chiar atât de departe de centru, încât să fie arhiplin, ne-am gândit, și, în plus, nu l-am mai vizitat de mult timp.

Având în minte aglomerația mai sus amintită, ne-am gândit că inclusiv pentru o zi de miercuri să facem rezervare pentru o cină luată la ora 19. Bărbatul care a răspuns a părut șocat de telefon. Rezervare? Da, sigur, se poate. Iar conversația s-a oprit aici. Nu tu nume, dacă e pe terasă sau în restaurant, nimic. Ciudat, ne-am gândit.

Ajunși la locul faptei am înțeles de ce. E aproape gol. Din cele peste 25 de mese, dacă erau ocupate patru. Unde mănâncă actorii, sufleorii și clovnii de la FITS, oameni buni? Unde sunt turiștii, picioroangele, trompetele și toboșarii? Categoric nu la Cotton.

Fiind cinci persoane și un copil, ne-am întins la masă mare și am cerut halloumi la grătar, salate cu carne de vită și pui, spaghete carbonara, un burger al casei și o porție de bruschete cu roșii și usturoi. De băut: Aperol Spritz, apă, sucuri, prosecco și cocktail Hugo.

Impresia generală a fost de lucruri lăsate pe jumătate. Servirea a fost OK și nu prea. Persoana a uitat o comandă, a adus două meniuri la patru persoane, lăsându-ne pe noi să negociem cum le împărțim și creând o stare neplăcută. Iar totul a durat foarte mult, în condițiile în care, așa cum am mai spus, nu erau ocupate decât câteva mese. Și nici mâncarea în sine nu a fost ce a trebuit. E absolut clar că lipsesc ingredientele de calitate. Salatele au părut încropite din resturi de prin bucătărie, bruschetele au fost de fapt roșii pe pâine. Au fost deosebit de apreciate, în schimb, burgerul și brânza halloumi la grătar, însă trebuie menționat că niciunul din preparate, nici măcar spaghetele carbonara nu sunt o mare filosofie în a le prepara.

Sunt preparate simple, ușor de făcut, iar asta dă foarte prost: dacă nici pe astea nu le faci așa cum trebuie, nu le aranjezi pentru a fi exact așa cum scrie la carte, la ce să te aștepți de la altele? Cât poate fi de greu să ungi pe o pâine prăjită niște ulei de măsline bun cu usturoi strivit și să adaugi roșii mărunțite și ceva busuioc?

Salatele ar fi căpătat cu totul altă nuanță, alt gust, dacă măcar focaccia ar fi fost proaspătă, fierbinte chiar, tocmai scoasă din cuptor. Să o mănânci uscată e absolut oribil.

Spaghetele au fost apreciate, făcute destul de bine, însă nimic senzațional, iar salata cu pui a fost o dezamăgire totală. La fel ca salata cu carne de vită denumită pompos ”arrachera”. Nu e vreo rasă de vită specială, e pur și simplu denumirea mușchiului din care se prepară friptura respectivă. Se află în partea din spate a burții animalului și susține stomacul. Măcelarii francezi o numesc bavette, iar în Brazilia, se numește fraldinha ("scutec mic"). Salata Arrachera de la Cotton nu e altceva decât o salată cât se poate de simplă la care se adaugă fâșii de friptură la grătar, sper că nu din ce a rămas prin alte farfurii. E ca și când ai spune salată cu ceafă de porc. Dar Arrachera sună într-adevăr mai exotic. Nu e neapărat și mai bună.

Și la băuturi suntem cârcotași: despre prosecco s-a spus că e mult prea cald, iar Hugo nu a avut consistența necesară. Nimeni nu s-a plâns, în schimb de Aperol Spritz, drept consecință s-au consumat două.

Servirea a fost, așa cum am spus, de nota 6 spre 7. De trecere, dar sub așteptările noastre. Am primit prea puține meniuri, am așteptat prea mult, iar papanașii de la final au fost uitați cu desăvârșire. Drept consecință am și renunțat la ei. Dar fetele au fost tot timpul amabile și cu zâmbetul pe buze, iar asta a acoperit o parte din carențele ”din sistem”.

În total, întreaga consumație a costat 341 de lei, destul de mult pentru o masă de la care am plecat în general nemulțumiți, iar preparatele au fost mai degrabă light, decât consistente, de o cină adevărată.

Prețuri: bruschetele au costat 12 lei, salata de pui – 34 de lei, salata Arrachera – 39 de lei, burgerul tot 39 de lei, spaghetele carbonara – 34 de lei, iar halloumi la grătar cu cartofi dulci – 33 de lei. Restul au completat băuturile: Coca cola – 9 lei sticla, apa – 14 lei, prosecco – 16 lei, un Aperol – 22 de lei, limonada cu mentă – 18 lei, iar Hugo – 22 de lei.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Turnul Sfatului