Domeniile Apoldium readuc la viață tradiția viticolă din Apoldu de Sus: „Feteasca Neagră a fost un pariu câștigat”

Este o dimineață superbă de sfârșit de octombrie, cu soare strălucitor oglindit în bruma rămasă încă pe firul ierbii. Pe platoul satului Apoldu de Sus, situat în Podișul Secașelor, se află viile care aparțin de „Domeniile Apoldium”. Aici, în urmă cu șapte ani, Roland Blaj planta butuci de vie cu un singur vis. Să ofere Sibiului un vin al lui. În primăvara acestui an, Landler, un vin produs de această podgorie a fost premiat cu medalia de argint în cadrul concursului „Povești cu vinuri românești”, o competiție destinată cramelor mici de până la 100 de hectare.

Podgoria „Domeniile Apoldium” are 10 hectare de viță cu rod și alte cinci hectare abia plantate.

În culorile toamnei scăldate în lumina soarelui de dimineață, locul pare un colț de rai. Este penultima zi de cules, iar cei câțiva oameni aflați printre rândurile de vie taie cu grijă ciorchinele plin de boabe de Fetească Neagră. Îl pun apoi, cu grijă, în lădițe special create pentru a nu strivi strugurii atunci când sunt puse una pete alta și urcate în mașini. Culesul a început undeva la sfârșitul lunii septembrie, atunci când boaba de strugure a avut gradul de acumulare al zahărului necesar și aciditatea propice.  

Feteasca Neagră este un soi despre care Roland Blaj spune că a fost un pariu câștigat.

„Spun asta pentru că toată lumea ne-a sfătuit să nu o plantăm, pentru că este o zonă mai rece, că nu o să meargă, că nu o să acumuleze. Ba chiar acumulează. A fost un loz câștigător pentru că vinul este foarte bun, iar oamenii încep să înțeleagă și să nu mai compare zona Transilvaniei cu Dealu Mare sau cu alte zone. Fiecare zonă din țară înseamnă altceva: același strugure, dar alte arome și alte caracteristici. Și vreau să mai spun ceva. Feteasca Neagră nu este un vin negru, ci este un vin roșu”, spune Roland. Ochii lui de un verde captivant cuprind rândurile de viță de vie, ca și cum ar fi vrut să le traseze. În spatele lor se întinde o istorie de secole. Întâi au fost landlerii, un popor de origine austriacă care a fost expulzat sub Carol al VI-lea în anul 1734. Au ajuns aici și și-au dat seama repede de importanța climei locale și a solului faimos, păstrând în același timp tradițiile viticole ale regiunii.

Au fost apoi sașii care au cultivat vie la Apoldu de Sus și apoi au venit comuniștii care au înființat Dacia Apold S.A., renumitul brand de șampanie, cognac și vin.

Roland povestește că după revoluție pământul a fost retrocedat oamenilor, dar asta a însemnat aproape sfârșitul poveștii.

„A ajuns în paragină”, spune el și se întoarce către o bucată de pământ plină de mărăcini și buruiană înaltă. „Aici nu am reușit să cumpăr și este praf și pulbere. Noi am replantat ce am putut cumpăra ca și terenuri”.

Mărturie stau și fășiile de platou lucrate în trepte, special pentru plantarea viței de vie, dar care astăzi stau triste și fără butuci în pământul lor.

O podgorie mică și un inginer dedicat

Achiziția acestor terenuri și decizia de a face o podgorie nu a fost una întâmplătoare. Roland Blaj spune că a fost pasionat dintotdeauna de vinuri, bunicii lui fiind sași din Apold. Dragostea pentru vie a moștenit-o de la tatăl său, care se ocupa și el cu producerea de vinuri. Din anul 2017, podgoria are și o cramă.

„Am reușit să cumpăr fosta cramă a IAS-ului și cu eforturi mari încercăm să o retehnologizăm. Spun asta pentru că atunci când am cumpărat-o era o ruină. Felul în care arată astăzi exteriorul, pe care n-am reușit încă să-l facem stă dovadă a faptului că am avut foarte mult de muncă. Interiorul însă, l-am făcut și am obținut toate avizele necesare. Anul trecut s-a și vinificat la Apold, după, nu știu, poate 20 de ani”, povestește Roland.

Dar ca să poți avea un vin bun este mult de muncă, îți trebuie cel puțin un As în mânecă și o lege nescrisă pe care cei de la Domeniile Apoldium sunt deciși să o respecte: calitate și nu cantitate. Astfel, din producția acestei podgorii nu se vor face mai mult de 45.000 de sticle de vin.

As-ul din mâneca acestei podgorii este Ștefan Polgar, un inginer horticol dedicat și un împătimit al viticulturii. Se află la Apoldium din anul 2019, dar în domeniu lucrează din anul 1988.  

A lucrat 25 de ani la Stațiunea Viticolă de la Blaj și cinci ani la Grupul Jidvei și de acolo a venit la Apold.

„Sunt bolnav, eu așa mă consider. Altfel nici nu poți. Agricultura, în general este grea, dar pentru mine cea mai grea este viticultura. Sacrificiile sunt enorme. Pe toată perioada de activitate familia este pe planul doi. Dar numai așa poți răzbi și să ai rezultate”, spune inginerul, cu fața lui gravă de profesionist pasionat.

Povestește că atunci când plantezi o vie, abia după trei ani începi să ai rod. Până atunci investești, o îngrijești și nu ai niciun beneficiu. În anul patru, dacă este un an bun, cu rod, poți să ieși pe zero.

„Vița de vie este o cultură destul de grea, destul de complicată. Trebuie respectați o serie de pași, o tehnologie, începând de la lucrările solului și până la lucrarea fiecărui butuc de vie în parte. Pe lângă astea sunt lucrări manuale și mecanice, cu mâna sau executate de tractoare și pe lângă acestea există schemele de tratament care se aplică în cursul unui an. Acestea trebuie aplicate la timp, preventiv. Curativ nu se poate pentru că dacă via s-a îmbolnăvit, la fel ca și omul, este foarte greu să o mai vindeci. Bineînțeles că la aceste tratamente avem în vedere ca tot timpul să fim atenți și să reducem cât putem de mult ca substanțele să nu ajungă în vin. Dacă sunt folosite corespunzător atunci nu există niciun risc”, mai spune Ștefan Polgar.  

Mai multe soiuri pure și un vin sec

În podgoria de la „Domeniile Apoldium” sunt mai multe soiuri de struguri, iar aromele se vor îmbogăți în momentul în care cele cinci hectare de viță nou plantată vor rodi.

„În decursul acestui an am mai plantat încă cinci hectare dintre care avem Merlot care este anul întâi, iar celelalte sunt soiuri albe: Sauvignon, Muscat Otonel, Fetească Albă, Risling Italian și Pinot Gri. Dintre aceste soiuri, dacă se aplică o tehnologie specială, poți face, de exemplu, din Pinot Gris un vin rose. Noi la vinificație folosim toate soiurile pure. Până acum nu am reușit să avem și muscatul ca și soi pur, dar anul acesta ne propunem să-l avem pentru că l-am folosit și în cupajul Landler care a fost și premiat”, povestește Roland.

Anul trecut au avut cinci etichete: Feteasca Neagră, Rislingul Italian, Pinot Gris, Sauvignon Blanc și cupajul Landler. Anul acesta au scos etichete în plus:  Fetească Albă și Fetească Neagră Baric, o ediție limitată cu o sticlă specială.

„Am mai reușit să avem un Cuvee care se va denumi Cuveee Rieger pentru că Rieger, marele industriaș de la Independența a fost din Apold și, întâmplător, am reușit să cumpărăm casa lui și locuiesc acolo acum. În memoria lui vom scoate această etichetă care este deja un vin foarte apreciat printre cunoscuți și prieteni. Am mai produs un cupaj de vin, Fetească Albă și Risling Italian. Acest vin este creat în memoria tatălui meu și al partenerului meu, medicul oftalmolog Dan Stănilă. Anul acesta se împlinește un an de când cei doi au plecat dintre noi. Vinul se va numi Eternitas”, spune Roland cu emoție în glas. Apoi continuă.

„Mai avem rose care este o etichetă nouă și care a fost primit foarte bine de consumatori. Noi am mers pe vinuri seci, dar vom încerca să facem și un muscat demisec. Poate pe viitor, să vedem dacă reușim, ne-am propus să facem și un vin licoros, un Ice Wine, pentru că este la modă. Nu știm încă din ce soi și cum și cât, dar avem în plan. Plus că în plantația nouă tot timpul am vrut neapărat să avem și Neuburger, un soi care aici a fost plantat și cultivat de către sași. El este adus din Austria și am plantat și Fetească Regală și Chardonnay. Ne diversificăm soiurile.”

Via, o oază de liniște și relaxare

Ajutați de solul bun, acid, care a dus și spumantul sau cognacul Dacia pe culmile succesului, podgoria dă rod din care se fac vinuri apreciate. Chiar aici, la o aruncătură de băț de Sibiu.

Dincolo de latura productivă, podgoria îi oferă lui Roland și liniștea de care are, de multe ori, nevoie.  

„Pentru mine este o bucurie imensă să mă pot plimba printre rândurile de vie. De câte ori o fac simt o liniște sufletească foarte mare, o stare de bine, o energie pozitivă. Vin de multe ori aici când sunt nervos. Reușesc să mă deconectez și să uit de toate problemele. Și să vă mai spun ceva. Aici, în mijlocul viei, pe iarbă, mâncarea are cel mai bun gust.”

Din vie, la cramă pentru vinificare

Din vie, strugurii culeși ajung în Crama Apoldium. Din exterior, clădirea cramei pare părăsită. Viața este însă, în interior, acolo unde a fost transformată. Nu este imaginea de film a unei crame, cu butoaie imense de lemn, înșirate de o parte și de alta a unui culoar. Acestea au fost înlocuite cu butoaie de inox cu manta de răcire, special create pentru vinificație. „Cele de lemn se folosesc doar pentru învechit vinul. În ele nu poți controla temperatura”, explică Roland. Dar butoaiele imense de lemn există. Sunt la etajul cramei, iar Roland vrea să le recondiționeze chiar dacă spune că-i va fi greu să mai găsească un dogar cu experiență.

Strugurii așezați frumos în lădițe întâlnesc pentru prima dată zdrobitorul. Cu ajutorul acestei prese ciochinele este aruncat afară și rămâne mustuiala, adică boabele sparte. Acest lichid dulce ajunge în vinificatoare și timp de o săptămână se face montajul. Se trage mustul dintr-o parte și se bagă înapoi în vinificator prin altă parte. Astfel este omogenizat să poată prindă culoare și arome.

„Toate sunt cu temperatură controlată. Avem un calculator general de unde se fixează temperatura la fiecare în parte, în funcție de soi. Este o temperatură de fermentare”, explică Roland numind fiecare soi de vin din vinificatoare. Le știe pe de rost.

A fost mult de muncă la cramă, pentru că atunci când a cumpărat-o nu avea gaz, canalizare sau curent. Acum, însă, este ce trebuie.

Într-o altă cameră a cramei, frumos așezate, stau sticlele de vin alb și roșu, neetichetate încă. Sunt ferite de lumina soarelui pentru a se evita încălzirea vinului. Au fost îmbuteliate chiar în cramă.

Roland spune că în primul an de producție au obținut 33.000 de sticle de vin, iar din producția anului 2021 au vinificat 45.000 de sticle.

„Dar cam pe aici rămânem. Nu vrem să facem mai mult”, spune cu determinare. Aceeași idee o împărtășește și inginerul Polgar.

„Ca mici producători, să răzbești pe piață și să ajungi undeva tot timpul trebuie să-ți păstrezi brandul. Cu ce ai început în primul an cu aia să te duci. Să nu te hazardezi și să faci producție mare în vie, pentru că este foarte ușor, dar în acel moment ai pierdut din calitate”.

Ca o certificare au venit și medaliile de argint obținute cu un vin alb și un vin roșu în cadrul concursului „Povești cu vinuri românești”.

Aceste distincții le-au dat curajul necesar de a mai participa și la alte competiții, așa că, vom mai auzi, cu siguranță, de „Domeniile Apoldium”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671