Călin Han, militarul ce promovează instrumentele tradiționale de suflat și care a cântat cu trupa Subcarpați

Călin Han este subofițer în cadrul Muzicii Militare a Academiei Forțelor Terestre din Sibiu și, în același timp, un pasionat al instrumentelor de suflat tradiționale. Timp de patru ani a putut fi văzut alături de trupa „Subcarpați”, cu care a avut o colaborare spectaculoasă, sau în diferite alte spectacole, promovând instrumentele tradiționale de suflat mai puțin cunoscute de public. Este tată a patru copii și iubește să cânte, în mod special, atunci când sufletul lui o cere. Nu cântă pentru cineva anume, dar oricine îl poate asculta.

Călin Hăndăbuț sau Călin Han, cum este cunoscut după numele său de scenă, s-a născut la Cluj în luna februarie a anului 1985 într-o familie de muzicieni. Pentru că a fost mai mereu înconjurat de acorduri, destinul său părea, într-un fel, deja scris. A făcut grădinița muzicală, apoi în clasele I - IV a făcut vioară, iar în gimnaziu clarinet. În liceu a fost în ansamblul „Dor transilvan”, acolo unde a descoperit muzica populară.

„N-am ales eu să fac muzică, am mers așa, cu valul. Cum spunea tata: îți iau copilăria, dar îți dau un viitor. Sora mea a făcut și ea pian la Colegiul de Muzică din Cluj”, povestește Călin.

La un moment dat însă, a realizat că ceva nu este așa cum își dorea el. Ceva lipsea. A refuzat să urmeze conservatorul. A dat, în schimb, la Facultatea de Geografie a Turismului, Bábes Bolyai din Cluj.

Prin intermediul programelor a plecat în lume și a ajuns să vadă mare parte din ea. A fost în Statele Unite ale Americii, în Coreea de Sud, în Vietnam, China, iar în Europa a mers aproape peste tot.

Nu a renunțat la muzică. Nu avea cum. O iubea. Călin spune că-și dorea să cânte fără a fi obligat și nu pentru un public anume. Nu a urmărit să facă din asta o profesie. În călătoriile sale prin lume l-a însoțit mereu un fluier care, printre altele, îi alina dorul de țară.

„Aveam întotdeauna un fluier cumpărat de la un târg de meșteri popular. Am cumpărat apoi un caval, un cimpoi, un tulnic și alte instrumente de suflat.

Mi-am dorit mereu să simt sentimentul acela de autentic, cum să vă explic, de exemplu ciobanul atunci când cântă la fluier o face că așa simte el, nu pentru cineva anume. El cântă că-i place. Asta am căutat și eu. Naturalețea din muzică.”

A ajuns în Sibiu datorită fostei soții

Călin căuta mereu să descopere cultura prin instrumentele tradiționale ale țărilor prin care trecea.

„În Asia se folosește foarte mult bambusul. Cam toate seamănă între ele. Și noi, toți oamenii suntem interconectați cu ajutorul muzicii. Asta este frumusețea, mai ales că eu am încercat să descopăr ce ne unește și nu ce ne desparte. Am studiat mult acest capitol și este fascinant să vezi cum deși muzica este diferită, totuși seamănă atât de mult”, mai spune Călin.  

Undeva prin anul 2008, tânărul se afla în Franța, acolo unde prinse o bursă. A cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție, iar ea era din Sibiu.

„Între timp noi nu mai suntem împreună, dar așa am ajuns în Sibiu în urmă cu aproximativ zece ani”.

S-a întors în țară și a urmat cursurile Centrului de Instruire pentru Muzici Militare de la București. A fost repartizat la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, iar astăzi este subofițer în cadrul Muzicii Militare.  

„Deși la început mi-a fost greu să mă acomodez, acum simt că fac parte din formație, alături de colegii mei. Ce-mi place în mod special la Sibiu este că Fanfara Garnizoanei se bazează mult pe instrumente de suflat. Astfel mă regăsesc și eu. Cânt la clarinet”, povestește Călin.

Patru ani de colaborare cu formația „Subcarpați”

Un punct de referință în pasiunea tânărului pentru muzica sa au fost cei patru ani de colaborare cu băieții de la „Subcarpați”. A cântat în deschiderea multor dintre concertele lor și a participat alături de ei la o parte dintre piesele unui album.

„Când eram în Cluj l-am întâlnit pe Ivan Bragă, un basarabean care cânta la tobă. Ne-am împrietenit și am început să cântăm împreună sub numele de Hanul Budragă. El cânta la tobă și eu la instrumente de suflat. Tot el ne-a înscris în anul 2017 de am ajuns să cântăm în deschiderile concertelor celor de la Subcarpați. Am cântat la Cluj, la București și așa am mers câțiva ani buni. Am devenit cu adevărat cunoscut în momentul în care le-am fost alături în melodia Dă-i foale. Apoi am lucrat cu ei la câteva alte piese de pe albumul Zori și Asfințit”, își amintește Călin.

După patru ani de colaborare, în vara acestui an, Călin a decis să renunțe la călătoriile pe care le făcea pentru a cânta în deschiderea concertelor, pentru că era foarte obositor pentru el să poată împăca și serviciul și familia și deplasările și a ales să rămână la Sibiu și să participe la evenimentele locale.

„Am preferat să rămân aici și să cânt pentru orașul în care m-am stabilit. La unele evenimente sunt însoțit și de iubita mea, Delia, care cântă cu vocea și dau curs invitațiilor de acasă. Sunt invitat să cânt la filarmonică, la localuri sau la tot felul de evenimente. De asemenea am colaborări cu Sebi Marcovici și țambalistul Romi Cipariu de la formația Domino, cu basistul de la Alternosfera și cu toboșarul de la Antract. Da, pot spune că sunt mai liniștit acum”, spune Călin.

Natura, un amfiteatru unic

Nu a stat să numere instrumentele la care știe să cânte, însă poate spune că nu este instrument de suflat care să nu prindă viață și glas în mâinile lui.

Călin spune că nu contează numărul instrumentelor, pentru că degeaba știi să cânți la multe, dacă nu o faci bine. Preferatul lui este cavalul. „Se potrivește pe sufletul românesc”, spune el. Și-a ales și câteva melodii de suflet pe care le interpretează.

Acum, pe lângă muzica militară pe care o interpretează alături de colegii de la AFT, Călin își cântă dorul atunci când simte că trebuie să o facă. Mai mult, a decis să prezinte și instrumentele noastre tradiționale, pentru că sunt multe și nu mai sunt mulți care să le prezinte.

„Am ales să prezint oamenilor instrumentele noastre tradiționale, care nu sunt așa de cunoscute. Vreau să transmit mai departe aceste instrumente. Vreau ca oamenii să audă sonoritatea lor. Ce este fascinant la aceste instrumente este că fiecare are o întrebuințare. Nimic nu este întâmplător în lumea satului. Vreau să arăt că această muzică poate fi cântată și ascultată de plăcere și că poate fi o terapie pentru suflet. Muzica îți dezvoltă altfel și creierul”.

Lui Călin îi plac și plimbările în natură, urcările pe munte, cu atât mai mult cu cât consideră natura ca fiind un amfiteatru special.

" />

„Să cânți în mijlocul ei, înconjurat de sunate de ape care curg, păsări sau frunze frământate de vânt poate fi o senzație unică. Special este atunci când cânți într-o peșteră sau într-o salină. Un loc inedit în care am cântat a fost într-o vale atunci când mergeam la munte. Ecoul este un efect care amplifică frumusețea unei melodii cântate în natură.”

Călin are patru copii și spune că toți îi moștenesc talentul, dar cel mic pare să-și și dorească să-i calce pe urme, chiar dacă are doar un an și jumătate.

„Recunosc că nu mi-e ușor să le fiu profesor, dar ce vreau să le transmit copiilor mei și nu numai, este că deși partea teoretică și studiul sunt importante, având rolul lor într-o carieră muzicală, esențial este să cânți de plăcere. Dacă aleg să facă muzică îmi doresc pentru ei să o facă din pasiune și nu neapărat ca pe o carieră”, încheie Călin.

" />

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi