„Nu mai băgăm încă un incubator în priză pentru ea”. Refuzată de mai multe spitale din țară, o mămică de prematur a născut la Sibiu

Povestea Alexandrei a apărut, inițial, pe site-ul „Totul despre Mame”. Este povestea unei tinere din Râmnicu Vâlcea, care a avut încredere în instinctul ei de mamă, instinct care îi spunea că micuța ei va reuși, în ciuda pronosticurilor pesimiste. A decis să lupte până în ultima clipă pentru fetița ei, chiar dacă multe cadre medicale i-au sugerat să renunțe. A reușit să nască în maternitatea din Sibiu, pe Secția de Neonatologie, după cinci luni de spitalizare. Cinci luni în care Măriuca, născută la 26 de săptămâni și cu o greutate de doar 780 de grame, a luptat să trăiască.  

Astăzi, 17 noiembrie, este „Ziua Mondială a Prematurității” și ce poate fi mai frumos în această zi decât o poveste adevărată despre micuți învingători și despre mame devotate. Alexandra are doar 22 de ani, dar în ultimii doi ani a trăit drame pe care nu oricine le poate duce.

La 18 ani a rămas însărcinată cu primul ei copil. Din păcate, la 25 de săptămâni a pierdut sarcina fără ca doctorii din Vâlcea să poată face ceva. „Au știut doar să-l arunce”, povestește cu amărăciune fata. După doi ani a rămas din nou însărcinată, dar nici de data aceasta sarcina nu a fost una lipsită de probleme.

Tânăra povestește că în săptămâna 22 de sarcină a ajuns la maternitatea din Râmnicu Vâlcea, cu dureri mari. I-au spus că este nevoie de internare, pentru că are colul deschis. În scurt timp, medicii și-au dat seama că situația se agravează. Atunci, spune Alexandra, a fost prima dată când i s-a spus să nu aibă așteptări prea mari.

I-a rugat pe medici să-i facă cerclaj, o procedură chirurgicală prin care se reduce diametrul colului uterin și se stabilizează orificiul cervical intern cu ajutorul a 1 sau 2 fire de sutură. După insistențe, medicii au fost de acord și a mai rămas internată timp de patru săptămâni.

„În săptămâna 26 de sarcină s-a constatat că am luat trei infecții din spital: candida, streptococ și stafilococ auriu. Mi s-au fisurat membranele și am ajuns din nou în sala de nașteri. Când mi s-a desfăcut cerclajul, medicii erau pregătiți pentru avort, doamna doctor spunându-mi că fetița nu are nicio șansă”, povestește tânăra.

După ce mai multe spitale au refuzat-o, a ajuns la Sibiu

Alexandra spune că în momentul în care medicii au realizat că nu mai fac față cazului au încercat să o transfere în alte spitale din țară, dotate cu aparate de care bebelușul, încă nenăscut, putea avea nevoie. 

„Seara, medicul a sunat la spitale cu dotări superioare pentru a încerca un transfer. La București i s-a spus că nu sunt locuri, la Craiova răspunsul a fost: nu mai băgăm încă un incubator în priză pentru ea. În cele din urmă, s-a acceptat transferul la Sibiu, iar înainte ca eu să plec din maternitate medicul neonatolog mi-a spus că nu are rost să mă lupt pentru un copil care se va naște cu handicap. I-am spus că eu îl cresc, nu dânsa, și am plecat spre Sibiu”, spune Alexandra.

La Sibiu a ajuns în prima jumătate a lunii martie și a fost dusă direct în sala de travaliu. După aproape 22 de ore de travaliu greu s-a născut Măriuca, în săptămâna 26 de sarcină. Micuța cântărea doar 780 de grame. A fost transferată pe secția de Terapie Intensivă și conectată la aparate. „Mi s-a rupt sufletul văzând-o cu atâtea fire și aparate pe ea”, își amintește Alexandra.

Măriuca a plecat acasă după cinci luni de spitalizare, cântărind 5 kg

Din acel moment a început lupta copilei pentru supraviețuire și rugăciunile fierbinți ale mamei care nu s-a dezlipit de ea și a rămas internată. Măriuca a avut hemoragie, fiind nevoie de transfuzie de sânge, a avut displazie bronhopulmonară, icter, hemoragie intestinală, hemoragie craniană și retinopatie de gradul 3 plus alte afecțiuni minore. Cu toate acestea nici mămica, nici fetița și nici cadrele medicale de la Sibiu nu au renunțat.  

„În Sibiu am fost tratate extraordinar. Nici nu pot să-mi găsesc cuvintele să vă povestesc. Cum aș putea? Am avut mare noroc că am ajuns aici, pentru că cei de la Vâlcea nu voiau, inițial, să sune. Singurul medic care m-a susținut acolo a fost cel care mi-a monitorizat sarcina, pentru că îmi cunoștea trecutul medical. În rest, nu înțelegeau de ce tot insistăm. Așa este la noi. Doamna doctor Ognean mi-a dat mereu încredere că va fi bine și poate uneori nu era. Am avut și psiholog la Sibiu. Vorbeam în fiecare zi cu ea, iar asta m-a ajutat enorm să pot merge mai departe atunci când simțeam că nu mai pot”, povestește Alexandra.

Măriuca a stat intubată trei luni și a învins toate afecțiunile. Cele două fete au plecat acasă fericite și sănătoase după un total de cinci luni de spitalizare. Copilul a ajuns să cântărească 5 kg și să măsoare 54 de centimetri.

Se întorc la Sibiu pentru control, iar bunicul Măriucăi a alergat la maraton

Astăzi Maria Adelia, micuța căreia unii medici nu-i dădeau nicio șansă, are opt luni. Mama ei spune că este un copil cuminte și vesel. Privind în urmă, Alexandra realizează cât de importantă a fost prezența ei în spital alături de micuță în cele cinci luni și le transmite mămicilor de prematuri să nu-și piardă, niciodată, speranța.  

Măriuca la opt luni

„Le spun din tot sufletul să lupte pentru copiii lor, indiferent de părerea celor din jur. Să aibă încredere în instinctul lor de mame și, foarte important, să rămână alături de micuții lor în spitale, pentru că multe dintre ele pleacă. Prezența mamei lângă prematur este foarte importantă. Eu nu m-am mișcat de lângă Măriuca în acele luni. Cu ajutorul unui microfon i-am citit povești, am vorbit cu ea și am vegheat-o în tot timpul acela cât era în incubator. Îmi amintesc că medicii îi puneau muzică, pe care o ascultă și acum îi place. Am ținut-o în brațe cât era intubată. Eu spun că și aceste lucruri au contat”, mai spune Alexandra.

Și Livia Ognean, medicul care s-a ocupat de Alexandra și Măriuca, are doar cuvinte de laudă despre lupta dusă de cele două.  

„Ce pot spune este că dincolo de faptul că Măriuca a fost un copil foarte viteaz, care a luptat să supraviețuiască, mama face parte dintre mamele model, care sunt acolo tot timpul și care fac orice pentru copilul lor. A fost așa, în admirația noastră, a tuturor, ca mamă. Când le-am externat nu am putut simți decât bucurie și satisfacție, mai ales când știu prin câte au trecut și cât au fost de puternice. Ne bucurăm că munca tuturor are un rezultat atât de frumos. Le văd și astăzi pentru că vin în Sibiu la control”, spune medicul.

Aceasta precizează că, din păcate, paturile de terapie intensivă sunt insuficiente în țară și sunt situații în care nu sunt locuri în maternitățile de nivel 3.

„Noi am primit copii și de la Slatina și de la Bistrița și de la Sf. Gheorghe. Atunci când avem locuri, primim și din altă parte, chiar dacă nu aparțin de maternitatea noastră”, mai spune medicul.

Și pentru ca povestea să se termine și mai frumos, în semn de recunoștință, bunicul Măriucăi a alergat anul acesta la Maratonul Internațional Sibiu pentru achiziționarea unui incubator și, din ce spune Alexandra, o va face și anul viitor.

Foto principală: Măriuca alături de părinții ei

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi