A murit veteranul de război, maior (rtr) Ilie Albu. S-a bătut cu arma în mână pentru apărarea convoaielor feroviare

Pământul pentru care a luptat l-a acoperit ieri pe maiorul (rtr) Ilie Albu, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial. Pământul pe care l-a iubit atât îi păstrează acum gloria, prețuindu-l. La începutul acestui an, Ilie Albu împlinea 99 de ani. La finalul anului a închis ochii pentru totdeauna, în casa lui de la Ocna Sibiului, lăsându-i îndurerați pe toți cei care l-au cunoscut.

Col. (rz.) Marius Popența, președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război, a postat pe pagina sa de facebook un mesaj emoționant, care arată cât de apreciat a fost maiorul.

„Ne-am luat astăzi rămas bun de la camaradul nostru, maiorul (rtr) Ilie Albu, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial... Despărțire tristă de un OM cu suflet mare, de un luptător pentru binele nostru de azi, de unul dintre sfinții încă umblători printre noi...

Ultima oară când l-am vizitat, de ziua lui de naștere, la împlinirea a 99 de ani, ne-a spus să facem ce-om ști noi mai bine, numa' să nu hie iară război... că războiu-i urât tare și scoate ce-i mai rău și mai urât din oameni... Să ne ferească bunu' Dumnezău!

Să-ți audă și Dumnezeu și oamenii rugăciunea, babu Ilie... Și să pui o vorbă bună pentru noi...”, a scris colonelul.

Moartea maiorului (rtr) Ilie Albu face județul Sibiu mai sărac. Mai sunt în viață doar 12 veterani de război. Ai noștri. Să-i prețuim cât timp îi mai avem printre noi.  

A muncit până la adânci bătrâneți

Despre Ilie Albu, despre ce a făcut pentru România și pentru români, despre sacrificiile și demonii care l-au măcinat, dar și despre felul în care a trăit vorbește col. (rz.) Marius Popența.

„Ilie Albu a fost luptător încadrat în structuri de construcții și întreținere căi ferate. A asigurat, cu unitatea sa, începând cu septembrie 1944, deplasarea structurilor operative românești și aliate pe frontul de vest, prin Ungaria, până în Cehoslovacia, precum și revenirea lor în țară, odată cu încetarea ostilităților.

Au executat, de asemenea, nenumărate transporturi logistice, cu armament, muniții, hrană și echipament necesare luptătorilor. Au asigurat evacuarea răniților și a tehnicii deteriorate. Au fost des loviți de aviația și artileria inamică. A trăit momente de mare cumpănă, în pragul morții și al disperării. S-a bătut cu arma în mână pentru apărarea convoaielor feroviare, dar și cu alți inamici, la fel de periculoși: frigul, foamea, lipsa igienei, păduchii și șobolanii.

A ajuns acasă de-abia în 1946, după ce ultimele contingente românești au fost repatriate, marcat pe viață de boli, reumatisme și traume psihice. Pe unele le-a depășit, cu sprijinul familiei și comunității frumoase în care a trăit. Cu altele, urâte și grele, mai ales cicatricile din suflet, a fost nevoit să trăiască, toată viața. A muncit până la adânci bătrâneți, zidind case, bătând piatră în drumuri, smulgând cărbune din pântecele pământului și lucrându-și grădina. A fost un om vrednic”.

Credit foto principală: Ionuț Văidean

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671