Căminul de pe Azilului așteaptă voluntari: „ Este nevoie să ne amintim de acești oameni pe tot parcursul anului, nu doar de Paști și de Crăciun”

Sunt 90 de suflete care locuiesc în căminul spital de pe Strada Azilului, nr. 4. Mulți dintre ei sunt vârstnici uitați de familie, rămași singuri sau trimiși aici de pe paturile de spital, o parte oameni care, deși nu au vârsta de pensionare, au ajuns la acest cămin din neputința de a se descurca singuri. Sunt fizic prezenți acolo, dar mulți dintre ei, indiferent de condiții și facilități, vor acasă, un acasă care, din păcate, nu mai există pentru ei. Preotul Ioan Ersiliu Pop, cel care este paroh al bisericii aflate în curtea căminului și Sebastian Stroia directorul căminului au vorbit despre acești oameni și despre nevoia de a conștientiza că ei există pentru comunitatea sibiană nu doar de Paști și de Crăciun.

Unitatea de Asistență Medico Socială Sibiu este titulatura căminului aflat pe strada Azilului, la Nr. 4. Acolo, între zidurile primei clădiri fortificate din țările române cu destinația de spital, locuiesc astăzi 90 de persoane. Diferența față de căminele de vârstnici este că aici vin și oameni care nu se mai descurcă singuri, care au o condiție socială precară și necesită îngrijire, chiar dacă nu sunt la vârsta pensionării. Deci și-a păstrat cumva misiunea nobilă de a îngriji.

„Cea mai mare parte sunt oameni aduși de familie. Apoi sunt cazurile sociale tipice care vin din spital, cele mai multe de pe Secția de Neurologie. Din ce am observat, cazul medical care schimbă cel mai mult situația unei familii este atacul cerebral, pentru că de cele mai multe ori persoana care suferă de AVC se transformă dintr-o persoană validă, într-una dependentă și asta pune familia în dificultate. Atunci, acei oameni de care familia nu poate avea grijă, ajung la noi, de regulă după ce trec prin spital. Nu în ultimul rând, sunt și cazurile critice venite către noi prin intermediul Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei Sibiu”, spune Sebastian Stroia, directorul căminului. 

Acesta povestește că în cămin sunt și oameni care stau acolo de 22 de ani, iar cei mai vârstnici depășesc 90 de ani ajungând și la 99.

Părintele Ersiliu vine destul de des la ei. Îi spovedește, îi împărtășește și le ascultă nevoile. Sunt dureri ascunse în suflete, iar poveștile lor nu sunt din cele mai fericite. Preotul spune că, din păcate, o parte dintre cei care locuiesc la cămin nu ajung acolo pentru că și-au dorit, ci pentru că familia sau cei apropiați i-a respins sau au avut tendința asta, ori pentru că au rămas singuri. Asta le face povara și mai grea.

„Știu că m-a impresionat o bătrânică la care am mers cu botezul și căreia i-am urat la mulți ani, iar ea mi-a spus: nu mai vreau mulți ani, părinte! Nu mai vreau. Sunt mulți dintre ei care nu mai au unde să meargă și este greu să le vezi sufletul pustiit. Cei care totuși s-au împăcat cu soarta și care au realizat că aici le este mai bine sunt cei mai liniștiți dintre beneficiarii căminului”, spune preotul. 

Îi cunoaște pe toți. Pe cei care sunt în putere îi vede la biserică, iar pe cei care sunt la pat îi vizitează. Pe lângă preot, angajații sunt singurii oameni care mai intră la acești beneficiari.

Comunitatea sibiană le poate arăta că nu sunt uitați  

Atât preotul, cât și directorul căminului spun că acești oameni au nevoie de atenția comunității nu doar de Paști și Crăciun sau pentru o serie de fotografii care să marcheze o faptă bună care dă bine. Au nevoie permanentă de noi toți și nu neapărat de donații. Sebastian Stroia spune că donații primesc, în mod special alimente. Preotul întărește ideea și spune că oamenii au obiceiul să facă parastase pentru pomenirea morților dând mese la cămin. Sunt lucruri bune care se desfășoară pe perioada unui an, dar oamenii ar putea să se implice fără efort financiar ci doar să doneze o parte din timpul lor, o dată pe săptămână, poate chiar și o dată pe lună. 

„Este nevoie de comunitate. Este nevoie să ne amintim de acești oameni pe tot parcursul anului, nu doar de Paști și de Crăciun. Sigur, o faptă bună este binevenită oricând, dar pe de altă parte, o faptă bună nu o anulează pe cealaltă. Adică oricând este loc de mai mult”, spune părintele Ersiliu.

Pe de altă parte, directorul căminului subliniază impactul pe care comunitatea l-ar putea avea în viața oamenilor are trăiesc la cămin.

„Acești oameni se bucură pentru orice vizită. Am văzut asta. Pot veni artiști să facă reprezentanții pentru ei, să cânte pentru ei, pot veni liceeni sau studenți să facă voluntariat, să petreacă timp cu ei, să le citească, să-i asculte, să vorbească cu ei. Poate o dată pe săptămână sau și o dată pe lună. Atât de mult se bucură atunci când vin tineri. Poate nu s-ar mai simți atât de singuri și de uitați. Noi îi avem pe sărbătoriții lunii. Adică, într-o zi din lună îi sărbătorim pe cei care împlinesc anii în acea lună și nu aveți idee câtă viață este în ochii lor când le cântăm la mulți ani”, mai spune Sebastian Stroia.  

Oricine are o propunere sau se gândește că ar putea să le facă viața mai frumoasă rezidenților din Căminul de pe strada Azilului o poate face trimițând un e-mail pe adresa [email protected]. Acolo poate povesti ce are de gând și i se va răspunde cu siguranță.

„Oamenii aceștia au tot ce le trebuie aici. Au un pat curat, o cameră caldă, li se servește masa la timp, dar le lipsește partea sufletească și de multe ori este cea mai importantă. Lumea aceasta are nevoie de mai multă dragoste. Noi toți avem nevoie de mai multă dragoste”, încheie părintele Ersiliu. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671