Călătorie. Spaniolii descriu Sibiul și România în metaforele lui Mircea Cărtărescu: ”Acoperișurile Sibiului sunt unele dintre cele mai carismatice imagini ale peisajelor urbane românești”

Jurnaliștii de la ediția spaniolă a site-ului de călătorii Traveler au plecat să cerceteze România, într-o excursie de 10 zile pornind de la romanul lui Mircea Cărtărescu, ”Solenoid”.

”Acest road trip în România începe într-o carte numită Solenoid. Autorul ei, Mircea Cărtărescu, realizează prin țara sa o literatură absolută, răsunătoare. El rupe România în bucăți geografice, istorice și mentale, pe care le recompune așa cum numai un păpușar o poate face. România din Solenoid este un loc cvadridimensional, în care toate regulile de bază sunt alterate, în care empirismul cunoscut de ființa umană non-românească nu mai are nicio valoare.

De aceea, ca un tablou de avangardă, Solenoid este cel mai bun portret făcut vreodată acestei țări care, la rândul ei, fuzionează mai bine decât orice și decât oricine altcineva regulile logicii cotidiene și anarhia imaginației. Din momentul în care trecem granița sudică, din orașul bulgar Ruse, Dunărea va exercita un fel de efect de fluviu al uitării. Trebuie să renunțăm la viața de dinainte, pentru că acum ceva ancestral și divin începe să ne ducă în categoria mitologicului”, începe descrierea călătoriei în România.

Primul popas: București.

”Ajungem noaptea. Bulevardele de la intrare sunt descurajante. Nu arată ca un oraș conceput pentru a fi primitor. Străzile sunt largi, dar există senzația că se merge în direcția greșită. Ca și cum ai merge în urcare, există o rezistență invizibilă. Cerberus, poate, ne așteaptă. Sau Solenoidul, care ne deconcertează cu bătăile sale magnetizate. Ne-am putea gândi la Sofia, Belgrad, Moscova... Case gri, înfipte ca niște cărămizi mari în aceste grădini infinite. Amintirile anterioare sunt încă perceptibile: o mașină încărcată cu fier vechi se oprește lângă un Mercedes cu geamuri fumurii, într-un mod care nu este posibil decât în mod balcanic”, este descrierea nu tocmai măgulitoare a capitalei.

Și ajung în Brașov.

”Fiecare ușă este o gură spre neașteptat, spre ospitalitate. Biserica Neagră stă în centru ca un țăruș în inima Transilvaniei. Este un oraș mic, dar și confluența de români, maghiari, țigani, evrei și germani este remarcabilă. Pe lângă plimbarea pe străzile pietruite, îți vine să intri în pivnițele sale pentru a mânca deliciosul trdlnik (?) și a bea un vin fiert... sau, pe de altă parte, sunt cei care preferă să urce cu telecabina până în vârful Muntelui Tâmpa”, scriu jurnaliștii spanioli.

Iar de aici ajung în Sighișoara, iar apoi în Sibiu.

”Oricât de mult ne-am obișnuit cu aceste peisaje colinare, cu castele fermecate și munți impunători, drumul de la Sighișoara la Sibiu este atât de frumos încât pare a fi scurt. Sibiul arată deja mai degrabă ca un oraș maghiar, cu o puternică influență germanică, de asemenea. Mozaicul multicultural pe care l-am găsit în sud este încă prezent, dar acum este alcătuit din culori diferite.

Capitală europeană a culturii în 2007, este continuarea logică a orașelor anterioare. Deși împrejurimile sale nu sunt atât de spectaculoase, "ochii" săi sunt: mai mult decât să îi observăm, simțim că ei ne observă pe noi. Acoperișurile sale, cu ferestrele lor mici și intermitente, sunt unele dintre cele mai carismatice imagini ale peisajelor urbane românești... și un indiciu pentru romanul lui Cărtărescu: cine și de unde ne privește?”.

De aici se pleacă spre Transfărăgărașn. Deși pare că toată lumea le spune că e prea riscant...

”Este dificil să conduci pe această șosea, dar și să ajungi la ea: șoferii o evită cu orice preț, iar când ne adresăm localnicilor pentru a afla cum putem ajunge la ea, și ei încearcă să ne descurajeze cu orice preț. Construcția sa a fost una dintre cele mai faraonice lucrări ale României comuniste, provocând moartea a zeci de muncitori (oficial).  Cu toate acestea, din 1974 a reușit să treacă peste bariera Munților Făgăraș, care despărțea sudul și nord-vestul țării. Acum a rămas doar pentru turiștii mai puțin ortodocși. Oricine l-a escaladat (și a ieșit nevătămat) va înțelege de ce merită riscurile și orele de răsucire și întoarcere”, scriu cei de la Traveler.

În final, concluzia e una pozitivă, iar aventura pare să continue:

”Istoria, natura și liniștea  fac din acest loc unul dintre cele mai fascinante peisaje din Europa. Ca într-o altă întâlnire mitologică, aici suntem întrebați dacă vrem să traversăm din nou râul sau dacă, dimpotrivă, preferăm să continuăm în această țară în care curbele și muzica fac legea. Un indicator care arată spre Timișoara ne dă un răspuns clar. Orice imagine a României ar fi incompletă fără unul dintre cele mai cosmopolite și mai frumoase orașe ale sale”.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube