Cele 129 de lacuri și bălți ale Sibiului: Agricultură pe timp de pace, loc de pedeapsă pentru vrăjitoare și spațiu de apărare pe timp de război. Cum arăta Sibiul în urmă cu peste 300 de ani

Promenada Mall, înainte de a fi ridicat, a lăsat spațiu arheologilor să sape la propriu în istoria orașului, descoperind astfel o parte din locurile îngropate în ultimii peste 320 de ani.

În aprilie 2018, Muzeul Național Brukenthal a fost solicitat pentru evaluarea potențialului arheologic zona ocupată acum de mall-ul din municipiu, săpăturile de atunci confirmând o hartă creată în 1699 de Morando Visconti.

Perimetrul plasat astăzi între străzile Coposu, Socului, Lector şi Fabricii, s-a aflat mult timp în extravilanul municipiului Sibiu, fiind utilizat fie drept izlaz cu grădini sporadice, fie drept spaţiu inundat sau inundabil în diferite momente ale istoriei, exact așa cum arăta harta din 1699.

Istoricii Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia și Răzvan C. Pop au realizat în 2020 un studiu intitulat ”Considerații privind fortificarea unuioraș medieval din Transilvania. Bălțile Sibiului ca parte a sistemului de apărare”, în care se detaliază și se cartografiază iazurile, bălțile și lacurile din acea vreme.

Citește și: 

Sibiul avea port în urmă cu 319 ani, cu peste 20 de ani înainte ca Bega să devină navigabilă. Așa s-au adus în oraș piatra de la Gura Râului și varul din Poplaca

Sibiul de acum 300 de ani a rămas îngropat la 2 metri sub pământ

Interesant este că în timpul săpăturilor din zona actualului mall, istoricii au găsit primele urme ale vechilor lacuri la sub doi metri adâncime. Totul îngropat sub o mare de moloz industrial, fundații de beton și plastic.

”Toate straturile sunt presărate cu material contemporan, acoperind o vastă varietate de materiale și utilități: fragmente de beton, cabluri, conducte, cărămizi, țigle, gresie, faianță, ambalaje, recipiente din plastic și sticlă, țesături, jucării din plastic, oase de animale. Ele pot fi legate fie de construcția și folosirea fabricii existente aici până în 2007, fie de relativa abandonare a terenului în ultimii 10 ani (după demolarea fabricii). Așa cum s-a putut constata în timpul diagnosticului, amenajarea și funcționarea fabricii a afectat întreaga suprafață, până la steril. Stratul de steril a fost atins la adâncimi care variază între -1,05 și -2,00 m.

El este reprezentat de pământ galben-cenușiu, lutos, surprins în sondajele și pământ negru de mlaștină, surprins în mai multe sondaje. Prezența acestuia din urmă indică existența aici a unei zone mlăștinoase ori acoperită de apă. Diagnosticul arheologic nu a localizat nici un fel de materiale sau complexe aparținând altor perioade istorice, în afara celor din ultimul secol”, scrie în lucrare.

De ce să te înconjori cu apă

Planul lui Morando Visconti, executat în anul 1699 şi păstrat în Biblioteca Brukenthal este cea mai veche reprezentare cartografică a zonei, iar aici se poate observa destul de clar că spaţiul era în mare parte ocupat de bălţi şi canale, intercalate de zone de păşune mlăştinoasă.

Atunci când au fost create, acestea au avut un evident rol militar, defensiv.

”Amenajarea efectivă a acestor bălţi cu scop militar şi infrastructural militar vine în perioada renascentistă, adusă de inginerii italieni, inovatori la nivel european. Teoria fortificării renascentiste de tip italian este simplă: realizarea unui parapet necesar tirului de foc şi care poate rezista asediului, conjugat cu un spaţiu amenajat în faţa fortificaţiei menit a nu lăsa spaţii prielnice pentru asediator”, scriu cei trei istorici în studiu.

Baltă anti tun

Și calculul a fost bine realizat, în sensul că tirul de foc de mari dimensiuni era greoi şi lipsit de mobilitare, pe când tirul de mici dimensiuni, executat de archebuze şi muschete, pentru a fi eficient, trebuia executat la o distanţă de câteva sute de metri.  Astfel, pentru a lovi puternic zidurile cetății era nevoie să te apropii cu tunurile, iar lacurile și zona mlăștinoasă făcea imposibil acest lucru.

”Tirul unui proiectil era de 300 metri/ secundă, a unui proiectil de traiect de 600 metri/ secundă iar a unui proiectil de distrugere de 50 metri/ secundă. Astfel soluţia propusă este aceea a creării unui spaţiu de mare suprafaţă, care putea ţine la distanţă considerabilă focul archebuzelor şi muschetelor, dar în acelaşi timp fixa în unghiuri aproape moarte artileria asediatorului. Tranşeele şi bălţile mlăştinoase, folosite la scară diferite de la caz la caz, a fost soluţia pentru amenajarea unui astfel de spaţiu.

În Sibiu, hărţile de specialitate ne arată că s-au folosit ambele metode constructive cu un accent pe bălţile mlăştinoase”, se arată în lucrare.

Însă nu a fost tot timpul așa. Bălțile au apărut odată cu armele de foc.

”Asemeni altor cetăţi, nici Sibiul la mijlocul secolului al XVI-lea nu era gândit pentru asedii de foc. Eforturile sibienilor au fost considerabile şi se pot vedea şi astăzi.

O primă atestare a unui lac din jurul Sibiului este din anul 1465, când contele sau comitele Nikolaus din Ocna Sibiului oferă parohiei Sibiului un lac, o casă şi mai multe bijuterii. Nu ştim dacă acest lac era în vecinătatea Sibiului sau era un lac dintr-o altă zonă, dar putem presupune că ar fi putut fi vorba despre o baltă aflată în apropierea fortificaţiilor. Prima atestare care are legătură sigură cu bălţile din jurul Sibiului vine aproape un secol mai târziu, în 1543, când Magistratul vinde, ca parte a măsurilor de secularizare a mânăstirilor catolice, iazul de peşti al mânăstirii dominicane. Nu ştim dacă era vorba de o baltă naturală sau de una amenajată. De altfel date despre aceste bălţi nu ne parvin din folosirea lor ca elemente de fortificare a cetăţii ci mai degrabă din alte folosinţe”, se precizează în lucrare.

Grădinile și bălțile erau îngrijite de bresle

Istoricii presupun că aceste amenajări s-au realizat în marea lor majoritate în paralel cu desăvârşirea fortificaţiilor medievale şi renascentiste ale Sibiului, prin amenajarea celor cinci bastioane începând cu anul 1551, a Turnului Gros şi a zidurilor de conectare a acestora.

Odată cu integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic şi alegerea cetăţii Sibiului drept capitală a Marelui Principat, rolul militar al acestor bălţi a scăzut considerabil.

 Ştim din referinţele medievale că un scop secundar imediat al acestor bălţi a fost cel economic, acestea fiind folosite în timp de pace drept grădini de zarzavaturi, iazuri de peşte sau chiar livezi şi alte folosiri de tip agricol, călătorii remarcând aceste „grădini minunate” în secolele al XVI-lea şi XVII-lea. De altfel hărţile pe care le avem la dispoziţie ne oferă permanent acest indiciu, multe dintre bălţi fiind fie fărâmiţate, fie intens folosite din acest scop, lucru care a dus la o mai mare suprafaţă de pământ în interiorul iazului sau chiar secarea parţială a acestora”, spun istoricii.

Grădinile plasate în aceste bălţi erau arvunite de cetăţeni sau uneori chiar de breslele din oraş, iar faptul că erau accesibile doar cu luntrea, le ferea de devastarea din partea animalelor sau de furtul uman. Pe plan sunt figurate în zonă cinci bălţi cu şase grădini, cu două şanţuri inundate, toate aprovizionate din Trinkbach, pârâu care curge şi astăzi la limita proprietăţii studiate cu strada Fabricii.

Pe lângă acest scop, multe dintre ele au avut diverse alte scopuri: edilitare, economice / agricole şi justiţiare. Aceste bălți și-au pierdut importanța și au fost secate după mijlocul secolului al XVIII-lea, pentru a face loc noilor cartiere ale orașului. Lucrarea include o listă completă a lacurilor și bălților din jurul Sibiului, așa cum sunt ele înregistrate pe harta din 1699 de Morando Visconti, raportate la planul actual al orașului.

Justiție în apă. Aici erau înecate femeile acuzate de vrăjitorie

Un scop important în folosirea acestor bălţi, a fost cel justiţiar, direct legat de actele de judecată ale presupuselor vrăjitoare, susțin istoricii.

”Metoda înecării este mai veche de procesele „vrăjitoarelor”, cazul Katharinei Gotzmeister, acuzată de pruncucidere şi înecată în Cibin în a doua zi a Crăciunului din 1645, fiind elocvent. De altfel următoarea atestare a unei bălţi, după cele de ordin economic sau infrastructural, vine din anul 1677, din perioada Principatului deci, când la intrarea în postul Crăciunului, adică în 15 noiembrie, avem prima atestare de încecare a unei presupuse vrăjitoare în lacul Croitorilor.

De altfel tot acest proces de înecare sau încercare a acestor femei are legătură doar cu această baltă. În acest scop de tip juridic, nu vorbim de o folosire a tuturor bălţilor, instituţiile de judecată uzitând doar balta menţionată. În aceaşi baltă sunt înecate alte şase femei „vrăjitoare” în 18 iunie 1703, acesta fiind cel mai important moment de menţionat”, susțin istoricii.

Secate pentru a face loc noilor clădiri

Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea şi până la finalul acestuia, rând pe rând, bălţile Sibiului sunt secate pentru a face loc noilor amenajări edilitare şi mai ales noilor cartiere ale Sibiului. Lunga perioadă de pace aşezată în Transilvania odată cu integrarea în Imperiul Habsburgic, a permis regândirea acestor spaţii.

Astfel în 1740 Magistratul sibian permite breslei Pantofarilor să îşi sece iazul propriu. Din informaţii vernaculare ştim că această breaslă avea lacurile în zona porţii Ocnei, deci în zona fostului complex industrial dintre strada Ocnei şi a Cibinului, se precizează în studiu.

În 1781, prin decizie a aceluiaşi Magistrat local, se decide secarea ultimelor iazuri şi bălţi, care mai înconjurau vechiul aliniament al fortificaţiilor sibiene. Ca o dovadă că aceste lacuri îşi pierduseră rolul şi poate chiar că o mare parte din acestea fuseseră reciclate din punct de vedere urban, ne stă Martin Hochmeister. Acesta punctează existenţa la 1790 a unei băi private, probabil amenajată în zona unei foste bălţi din aproprierea Porţii Morţilor, deci în zona bulevardului Corneliu Coposu şi a străzii Independenţei.

În harta de la 1829 putem observa cum aceste bălţi dispar complet, locul lor fiind luat de grădini sau drumuri sau chiar parcelări.

Istorie suprapusă. Localizarea tuturor bălților

Un studiu şi o încercare de localizare completă a bălţilor Sibiului, nu a existat până la acest studiu.

Unii istorici şi cercetători care s-au aplecat asupra acestei tematici, au punctat sau localizat câteva dintre cele mai mari bălţi.

”Ne propunem în acest studiu de a localiza nu doar cele mai importante bălţi ci pe toate, aşa cum reies din hărţile istorice. Am ales harta realizată de locotenent-colonelul Morando Visconti, adică prima hartă a Sibiului. Acesta în 1699 împreună cu Johann Conrad Predtscheiner şi Stefan Welzer vor realiza nouă hărţi şi patru gravuri ale Transilvaniei. Gravura şi harta Sibiului remarcă aspectul oraşului aşa cum îl găseşte administraţia habsburgică în momentul instalării acesteia aici.

Am considerat a fi cea mai completă hartă a cetăţii Sibiului în momentul de surprindere cea mai cuprinzătoare a imaginii medievale a oraşului. Posibil să fi existat şi alte bălţi, mai departe de suprafaţa surprinsă de inginerii habsburgi sau chiar în interiorul suprafeţei surprinse. Metoda folosită pentru o localizare cât mai fidelă pe coordonatele prezente ale Sibiului a fost aceea a georeferenţierii.

Planul lui Visconti a primit opt până la zece coordonate topografice moderne, în diferite puncte a hărţii şi apoi a fost încărcată în Stereo 7036 suprapusă fiind pe harta actuală a Sibiului. Astfel putem propune o localizare a acestor bălţi, aşa cum sunt ele reprezentate pe harta lui Visconti”, se arată în studiu.

Când dispar bălțile

La sfârşitul secolului al XVIII-lea din dispoziţia împăratului Iosif al II-lea, se întocmeşte prima hartă militară a Imperiului Habsburgic. Folia ce redă oraşul Sibiu a fost ridicată topografic între 1763-1786 şi redă o situaţie de tranziţie.

În continuare zona este una de grădini şi islaz cu câteva construcţii sporadice. De asemenea se observă în continuare lipsa unui drum de acces spre Guşteriţa prin această zonă. Canalele cu apă şi bălţile au dispărut, iar pe fostul lor traiect au apărut căi de acces spre grădini, căi ce vor da viitoarea configuraţie a străzilor din zonă.

Harta militară Franciscană realizată între 1806 şi 1869, redă deja parcela cercetată aproximativ în configuraţia şi încadrarea stradală de astăzi, fără însă a se specifica numele străzilor ce o flanchează.

În continuare zona este de grădini, cu două construcţii mici, posibile case - pavilion de grădină. Abia peste mai bine de 10 de ani, în zonă vor apare modificări notabile, vizibile pentru prima dată pe planul original al Sibiului de la 1875 ce se păstrează în colecţia Muzeului Brukenthal. Aici este deja figurat corpul vechi al spitalului „Franz Joseph” şi câteva clădiri în zona numită astăzi „Trei Stejari”.

”Este evident că fortificaţiile îşi pierduseră cu totul semnificaţia militară; din punct de vedere politic Transilvania şi Sibiul erau integrate Imperiului Habsburgic şi scutite de atacuri militare sau asedii precum cele din foarte nesigura perioadă a secolelor XVII-XVIII”, se precizează în studiu.

Ca atare mare parte a bălţilor este desecată, locul fiind ocupat de noul spital, de zone de promenadă şi de zone industriale.

În 1875, deja avem un plan topografic de mare acurateţe. Apar, pe lângă spital, noua clădire a gării, precum şi liniile triajului feroviar. În arealul cercetat apare pentru prima dată o organizare stradală, fiind figurată „strada Lector” cu un traseu uşor diferit faţă de cel de astăzi. Bulevardul Coposu de astăzi, încă nu traversează calea ferată, ci deserveşte doar depoul feroviar, motiv pentru care poartă şi numele „Last Strasse” adică „strada Poverilor”.

Către strada Fabricii de astăzi sunt figurate câteva corpuri de clădire dispersate, probabil anexe ale fabricii de bere figurată pe strada ce poartă deja numele „Drei Eichen Strasse”. Către strada Fabricii de astăzi sunt figurate câteva corpuri de clădire dispersate, probabil anexe ale fabricii de bere figurată pe strada ce poartă deja numele „Drei Eichen Strasse” (strada „Trei Stejari”).

Ultima hartă ce ar putea fi considerată „istorică”, este harta militară sovietică, dar care este foarte sumară şi nu prezintă construcţiile industriale, care deja ar fi trebuit să existe la data publicării hărţii, în 1952.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi