Psihoterapeutul Codruța Răbăgel despre piedicile puse de blocajele mentale: „au în prim-plan principiul trebuie să fii altfel decât ești”

Toată lumea se confruntă câteodată cu blocaje mentale, fie la locul de muncă, fie în relații, în viața de zi cu zi sau într-o activitate creativă. Nu o dată ne trezim că nu mai știm cum și în ce fel să continuăm. Important este să conștientizăm aceste blocaje, să nu ne împotrivim, ci să găsim cea mai bună abordare pentru a le depăși. Psihoterapeutul Codruța Răbăgel explică într-un interviu acordat Turnul Sfatului ce sunt aceste bariere mentale, de unde provin și cum ne putem descurca cu ele.

Reporter: Sincer, eu nu am auzit foarte des termenul acesta de blocaj mental, dar cu siguranță l-am trăit, în special în realizarea unui material de presă care a necesitat creativitate. Codruța, ce sunt, de fapt, aceste blocaje?  

Codruța Răbăgel: Sunt considerate a fi bariere sau întreruperi la nivelul procesului de gândire sau a fluxului de informații din creierul unei persoane. Aceste constructe pot fi cauzate și întreținute de diferiți factori, precum relațiile inter-umane, stresul, anxietatea, frica, depresia, diverse afecțiuni fiziologice, stima de sine scăzută sau lipsa de încredere în sine, presiunea timpului ori alte obstacole care împiedică o gândire clară și consistentă.

Și care este impactul lor asupra vieții de zi cu zi?

Poate fi semnificativ și poate afecta mai multe aspecte ale vieții, inclusiv munca, relațiile interpersonale, viața personală și starea de sănătate mintală. Acestea au impact negativ asupra abilității unei persoane de a învăța, de a se concentra, de a comunica sau de a lua decizii, de a relaționa eficient ori la nivel de productivitate. În mod clar, instalarea acestor bariere scade calitatea vieții, omul se poate simți copleșit având dificultăți în a trăi viața cu bucurie, deschidere și optimism. Și totodată, apare lipsa de încredere în propriile abilități și competențe.

Asta înseamnă că iau diferite forme. Nu e ca și cum le-am putea identifica din prima.

Da, sunt asociate cu ideile preconcepute sau cu o atitudine rigidă și inflexibilă față de o anumită problemă sau situație de viață. Formele sunt diverse și se pot regăsi la nivel de performanță în muncă, de exemplu, atunci când apar dificultăți în a găsi soluții la probleme sau în a finaliza sarcini; creșterea nivelului de stres și anxietate din cauza faptului că nu se deține controlul asupra unor situații; probleme în comunicare deoarece intervin dificultăți în exprimarea gândurile și sentimentelor sau în a asculta și înțelege punctele de vedere ale altora.

La modul general, aceste blocaje formează vocea criticului interior despre care am putea spune că e una dintre cele mai tinere instanțe ale noastre ca oameni. Această instanță e așadar, un cumul de blocaje și are în prim-plan principiul „trebuie”, trebuie sa fii într-un fel (în mod evident, altul decât acela în care ești), trebuie să faci x lucru, trebuie să slăbești. Ajunge să activeze dezaprobare, dispreț și chiar dezgust față de propriile acțiuni și concepte despre lume și viață.  

Am înțeles, Codruța și atunci te întreb: putem preveni instalarea lor?

Nu. Nu le putem preveni deoarece ele se instalează încă din copilărie și creștem odată cu ele, însă putem să le gestionăm odată ce devenim conștienți de ele. Cum facem asta? Prin informare, educație, auto-cunoaștere și stare de prezență cu care ne trăim viața. Iar, pe măsură ce devenim tot mai conștienți de valorile noastre, principiile de viață, convingerile și nivelul încrederii în sine, aceste blocaje nu doar că se vor dilua, dar nici nu vor fi altele noi instalate.

Deci ceva sau cineva le provoacă?

Se instalează în copilărie pe fondul introiecțiilor, convingerilor preluate de la adulții de suport (părinți, bunici, educatoare etc). De asemenea, pe fondul tipului de atașament în relația cu adulții se pot activa multe blocaje sub formă de idei limitative despre lume și viață. De asemenea, experiențele trăite pot genera o serie de astfel de bariere, dacă experiența x e una toxică, mintea va face o asociere negativă cu privire la x situație.

Și atunci, în cazul în care ne dăm seama că avem de-a-face cu ele ce putem face pentru a le opri? Cum putem lupta?

Cea mai potrivită abordare este să nu ne luptăm cu ele. Este nevoie să învățăm să le gestionăm astfel încât să ne reglăm relație cu sinele și să devenim conștienți de cine suntem și ce face, în ce mod acționăm și simțim trăirile de zi cu zi. Este important să depășești blocajele mentale prin strategii eficiente de identificare a gândurilor iraționale, ticurilor verbale, convingerilor limitative și reglarea emoțiilor.

Putem învăța să ne bucurăm de pauze în care să reflectăm cu privire la viață și la modul de reacție, schimbăm abordarea pentru gestionarea conflictelor și a situațiilor dificile, stabilim limite și principii prin care trăim viața. 

De asemenea, se poate explora meditația mindful pentru dezvoltarea atenției și a concentrației astfel încât să te ancorezi în aici și acum, vei învăța să observi vocea interioară a blocajelor și fără să reacționezi, alegi doar să aștepți și să găsești noi și noi soluții prin care să schimbi modul automat de gândire.

Dacă nu ne descurcă singuri, există și medicamentație pentru aceste blocaje?

În contextul în care blocajele mentale ajung să activeze tulburări psihice se recomandă medicamente, atenție, doar sub supraveghere medicală pe baza unui diagnostic. Altfel, se lucrează la nivel psiho-emoțional, într-un proces formal de psihoterapie sau prin introspecție.

Dar ne-am putea separa de blocajele mentale? Am putea face cumva să nu le privim ca pe o identitate, ci ca pe niște gânduri?

Da, categoric. În primul rând, le identificăm, practic conștientizăm ce anume trăim. Apoi, descoperim care sunt stimulii care întrețin blocajele. Ulterior, trecem la acțiune – conștientizarea fără acțiune e nulă, acționăm încât să schimbăm automatismele prin care se instalează aceste obstacole în viața de zi cu zi. Așa că, o persoană care vrea să își prelucreze propriile blocaje mentale poate începe prin a scrie în jurnal ce crede despre sine, care sunt momentele dificile trăite, ce simte că îi aduce neplăcere și motive de retragere socială. De asemenea, e importantă reflecția ca tehnică de reglare. 

Am putea sintetiza în câteva rânduri ce putem face concret pentru a ne elibera de aceste bariere mentale?

Eu sunt de părere că „Ceea ce gândești, trăiești!” – așa că recomand construirea unei setări mentale echilibrate prin parcurgerea a cinci pași: să ai claritate în aici și acum, să diferențiezi între gânduri și emoții pentru deblocare psiho-emoțională, să activezi resursele personale, să ai suport extern – prieteni, psihoterapeut, coach, să îți vizualizezi visurile.

Crezi că ar putea exista și o parte bună în toată chestiunea aceasta?

Desigur, putem să găsim și o parte bună. Chiar dacă blocajele mentale sunt frustrante și pot împiedica progresul, tot ele pot fi și o oportunitate de a învăța și de a crește. De exemplu, apare îmbunătățirea creativității și dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor. Pe de altă parte, se poate instala și consolidarea resurselor emoționale precum răbdarea, perseverența și încrederea în sine.

Prin abordarea blocajelor mentale cu o minte deschisă și un spirit pozitiv, poți găsi soluții inovatoare și evoluezi ca persoană.

În final, ne-ai putea spune trei lucruri mai puțin știute despre blocajele mentale?

Blocajele mentale pot fi cauzate de anxietate, dar pot fi și stimuli ai acestei tulburări. Epuizarea fizică și mentală poate contribui la blocajele mentale; atunci când suntem epuizați, putem avea dificultăți în găsirea de soluții și în menținerea concentrării. Blocajele mentale pot fi depășite prin înțelegerea cauzelor de instalare și prin dezvoltarea unor abilități de rezolvare a problemelor, de gestionare a emoțiilor și de reglare a stresului.

Sursa foto: Pixabay.com

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi