Am crezut, am sperat

Când în urmă cu doi ani s-a plămădit actuala coaliție la guvernare am crezut și am sperat că în sfârșit, după rătăcitoare tribulații care au irosit trei decenii de istorie, țara își va (re)găsi cadența unui demers normal, firesc, în măsură să o repună în adevărata ei valoare, în adevăratele ei drepturi. O substanțială majoritate parlamentară își asumase, cel puțin declarativ, urmărirea acestui scop. Era un vis îndrăzneț. Căci prea puțini români realizează prăpastia între ceea ce suntem și ceea ce am putea fi. Prea puțini români cugetă și subscriu la efortul și sacrificiul cerut de o asemenea rocadă. Și cu atât mai puțini politicieni.

Credeam deci că anul 2020 va fi anul trezirii în această frământată istorie potdecembristă. După modelul german, dreapta și stânga își asumau răspunderea unei eficiente guvernări, de data aceasta (credeam) pe alte coordonate decât fostul USL. Sigur, nu se puteau (nu se pot) face minuni peste noapte. Dar se putea jalona o strategie de perspectivă,  cum se puteau implementa și primii pași ireversibili ai unui trend ascendent.

În fapt, nici PNL, nici PSD, cu atât mai puțin UDMR, n-au marșat într-o astfel de direcție. Ea, această direcție, presupunea ca prim pas încercarea de punere în valoare și exploatare pe mână românească a resurselor și disponibilităților țării. Că economia este piatra unghiulară a dezvoltării este un postulat acceptat și asumat la nivel mondial. Dar realitatea dureroasă este că România nu (mai) are o economie proprie, bazată pe exploatarea și valorificarea resurselor ei de către români decât într-o măsură insignifiantă. Fondul industrial, agricol, forestier, rețeaua comercială, comunicațiile, rețeaua bancară sunt acaparate și gestionate de străini.

O guvernare demnă și responsabilă nu poate ignora această realitate și consecințele ei. Având o majoritate sustenabilă în forul legislativ ca și o relativă stabilitate politică și de guvernare, coaliția PSD-PNL-UDMR putea lua taurul de coarne. Anume, pe lângă banii provenind pe relația cu UE să fi stimulat economia direcționând profitul intern ( atâta cât era sau este) judicios și echilibrat între producție și consum. Aici  nu e vorba de a lăsa lucrurile la voia întâmplării sau a concurenței între elefanți și mârțoage, ci de o STRATEGIE-ȚINTĂ la nivel politic și de guvernare. Trista realitate este că deși se trâmbițează pe investiții, asistăm cu fiecare zi la plusarea cheltuielilor în consum. Și  nefiind de unde, ne împrumutăm în draci. Rezultatul: o umilitoare îndatorare conjugată cu un alarmant deficit bugetar.

Totul se datorează mizerabilei lupte politice la nivel de tarabă. Singurul scop ce se are în vedere este goana turbată după poziții de putere. De aici, populismul de toate culorile, de toate nuanțele, stimulat pe bani, alături de criminala mentalitate cu sârg cultivată postdecembrist de a vinde țara pe spăgi și a segmenta discriminatoriu și antagonic populația după dictonul divide et impera.

Mi s-ar putea răspunde că nu putem face ce vrem, fiind condiționați de statutul european. Este aici o problemă. Văd relația europeană pe două coordonate importante: pe de o parte pe plan politic și de securitate, pe de altă parte pe plan economic și de dezvoltare. Pe primul palier jucăm, dacă nu la egalitate cu cei mari, avem totuși de spus un cuvânt  politic și geostrategic. În schimb pe cel de al doilea palier suntem la pământ. Cum am subliniat deja, pârghiile economice cu care am fi reușit să ieșim la înaintare ne-au scăpat de sub mână atât datorită rapacității străine cât și trădării de țară. E momentul să spunem răspicat: România trebuie să-și recâștige disponibilitățile și statutul economic pe măsura resurselor sale materiale și umane. România trebuie sprijinită și stimulată în acest sens dacă realmente se vrea un ajutor real. Din multitudinea lor, aș da trei exemple concrete. 1- Pe linia colaborării cu UE s-a respins cererea de investiții în irigații, domeniu de cel mai mare interes și eficacitate economică în situația României. 2- Se investește masiv în spitale. Probabil e o necesitate de moment dar soluția de fond și de perspectivă este bunăstarea, condiție a sănătății și descongestionării spitalelor. 3- Se investește masiv în transporturi. Foarte bine, cu condiția să ai și ce transporta. La ora actuală transportul extern este în vogă, cel intern aproape inexistent.

Oricare ar fi guvernarea României, ea este și va fi confruntată cu astfel de probleme. Actuala coaliție mai are doi ani la guvernare. Cu puterea majoritară de care dispune se poate angaja într-o politică economică identitară, în cadrul căreia România să-și poată activa și valorifica propriu disponibilitățile inclusiv pe relația externă, notabil pe cea europeană cum și, apăsat, pe netezirea puternicelor asperități și contradicții care o frământă în interior. Poate după alți doi ani, încrederea și speranța vor fi întemeiate pe fapte.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi