La Pasaj e cu delicii. Doar că-s scumpe la vedere și după cum îți e norocul

Am aflat de pe internet acum câteva săptămâni că La Pasaj, unul dintre restaurantele pe care chiar le apreciez, și-a schimbat meniul. Și, în același timp, și programul de funcționare, pe modelul țărilor care apreciază siesta. Adică cu pauze în bucătărie. N-am avut nevoie de mai multe motive ca să le fac din nou o vizită, așa că la prima ocazie ivită m-am așezat pe terasa restaurantului, să mă delectez cu noile bunătățuri pregătite de ei.

Cea mai importantă modificare este în program. Prânzul La Pasaj se mai servește doar între orele 13 și 16, apoi bucătarii au două ore de pauză și revin la aparate între 18 și 22, pentru pregătirea cinei.

Meniul de prânz nu este deloc stufos. Două supe, două salate, două aperitive, două deserturi și șase feluri de pizza. Cina e altă poveste, sunt două pagini de meniu pe care n-o să încep să vi le recit, dar chiar aveți de unde alege. Iar ceea ce cred eu că îl distinge de alte restaurante din oraș este selecția ingredientelor folosite, se vede de la o poștă că majoritatea provin din cele mai de calitate surse locale. O să vedeți în cele ce urmează.

Pentru că era foarte cald am sărit peste felul I, nu-mi venea nici să sorb dintr-un gulaș fierbinte nici din supa de roșii din meniu. Așa că m-am orientat spre o salată de roșii cu brânză iar dintre toate sortimentele de pizza mi-a sărit cel mai tare în ochi cea cu slănină de mangaliță, spanac și ardei iute. E prima dată când văd undeva slănină pe o pizza, cum să nu încerci așa ceva? Iar la desert fructele proaspete din Pavlova au câștigat meciul disputat împotriva negresei cu nuci și înghețată.

Salata de roșii și pizza au venit împreună și s-au potrivit de minune. Recunosc, am comandat salata de roșii cu un nod în gât, 35 de lei pentru trei-patru roșii și câteva bucățele de brânză mi s-a părut exorbitant dar pe cuvânt că nu mi-a mai părut rău când am luat prima îmbucătură. Sunt, de departe, cele mai bune roșii pe care le-am mâncat în acest an.

În farfurie erau trei feluri de roșii: vineții, galbene și roșii tradiționale, însoțite de crutoane, ceapă verde tăiată mărunt și frunze de busuioc, împreună cu o brânză incredibil de cremoasă și de gustoasă. Am făcut rapid un top al gustului fiecărui fel de roșii, le-am ales pe cele vineții prima dată, apoi pe cele galbene iar cele roșii, cele mai gustoase, le-am păstrat la final, împreună cu exact câtă brânză a fost nevoie ca fiecare felie de roșie să nu plece pe gâtlej neînsoțită. Atât de bune au fost încat mi-am lăsat doua felii și o bucățică de brânză până la final, înainte de desert, ca să închei cu gustul acela minunat.

Dar, da, mi-ar fi plăcut un pic mai multă brânză. De altfel, minimalismul asta al ingredientelor vedetă l-am remarcat și pe pizza cu slănină de mangaliță. N-aș fi crezut vreodată ca va veni un moment în care un român se va zgârci la slănină. Din moși strămoși, slănina s-a servit întotdeauna din belșug. Mai degrabă se gată ceapa de pe masă, roșia, brânza, pita, dar niciodată slănina. Până la pizza asta. Pe care tronau exact 6 feliuțe, subțiri de parcă le tăia bunica în toată splendoarea zgârceniei ei. Și mi-a părut așa de rău. Pentru că gustul îmbucăturii pe care se afla și foița de aur este de li cios! Excelentă combinație.

Fără feliuța de slănină, în schimb, nu pot să zic că pizza este ceva nemaivăzut. Iar de la ardeiul iute mă așteptam la un pic de foc, dar n-avea iutele la el. Oricum, am fost foarte mulțumit de alegerea făcută, dovadă fiind faptul că am ras tot, inclusiv marginile de pizza pe care, deobicei, nu le mânânc.

După care a venit și dezamăgirea. Trec 10 minute, 15, 20, desertul nu apare. Chelnerul trece pe lângă mine la un moment dat și zice: imediat vi-l aduc. Mai trec 10 minute și încă 10 minute. Am așteptat peste 45 de minute să vină desertul. Ceea ce putea fi un prânz rapid și delicios a durat de m-am plictisit. Am mâncat Pavlova pe repede înainte, sictirit și plictisit, așteptarea mi-a stricat toată experiența. Nu-mi schimbă cu nimic părerea despre La Pasaj, rămâne unul dintre restaurantele mele preferate și o să revin aici cu siguranță. Pur și simplu, de data asta așa s-a nimerit. Salata de roșii a fost 35 de lei, pizza 39, am mai dat 30 de Pavlova întârziată și 20 de lei pe un pahar de bere Nembeer. 124 de lei pentru un prânz e mult, așa-i. Dar gustul ingredientelor merită toți banii.

Slăninatorul

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de T.S.