Salvamontistul Mihai Voinescu spune povestea lui Robert Ungurean, mort în misiune pe munte. Un monument amintește de el, la peste 1.700 de metri

„Cei care veniseră din Sibiu au mers cu ambulanța, mai puțin unul, pe care îl chema Robert Ungurean Baltreș și care a întârziat. Nu a mai prins salvarea. Și-a sunat soția să vină și să-l ducă cu mașina. Au reușit să ajungă din urmă salvarea pe drum și s-a urcat în ea. Era în echipa în care eram și eu. Avea doi copii de școală primară”, povestește Mihai Voinescu. Salvamontistul care s-a chinuit atât e mult să prindă salvarea pentru a pleca în căutarea unui alpinist din Zărnești prins de o avalanșă uriașă avea să moară în misiune. Monumentul care amintește de sacrificiul lui se află la puțin peste 1.700 de metri, iar povestea lui se află aici, spusă de un coleg din echipa din care făcea parte. 

„În semn de prețuire pentru salvamontistul Ing. Robert Ungurean Baltreș, prins de o avalanșă în Valea Găvanului în 13 martie 1980, în timpul nobilei acțiuni de salvare”. Asta scrie pe monumentul situat pe muchia Moașei, la aproximativ o oră de urcat de la cabana Suru, spre vârful cu același nume. Mulți trec pe acolo - de la  turiști și până la alpiniști experimentați care vin să ne testeze munții - dar puțini sunt cei care-i cunosc povestea și știu ce s-a întâmplat în acea fatidică zi de 13 martie. 

Monument Robert Ungurean - Sursa foto: es.wikiloc.com

Mihai Voinescu a fost și el acolo în acea zi. Era în echipa ce căuta la baza avalanșei. Se alăturase Salvamontului doar cu un an în urmă,  după ce a terminat facultatea la București. Tot acolo a făcut și alpinism alături de fratele lui și, pentru că era sibian s-a întors acasă.  

„Din anul 1979 de când știu eu Salvamontul au fost două persoane care au murit pe munte, în timpul misiunilor, dar cazul lui Robert este reprezentativ. 

Salvamontistul Mihai Voinescu

S-a întâmplat în primăvara anului 1980, când Salvamontul Sibiu era deja bine organizat. Era unul din centrele cele mai importante din țară, cum este și acum, acoperind Munții Făgăraș, Cindrel, Lotru, deci zona cea mai întinsă. Erau la acea vreme în jur de 40 de persoane, ceea ce este mult. Erau voluntari toți, pentru că așa era atunci, și mulți dintre ei erau foarte buni alpiniști. Vreo zece erau categoria I. Asta înseamnă alpiniști la nivel înalt. Erau foarte mulți buni schiori și cunoscători ai zonei toți”, își amintește Mihai. 

El spune că-n acele vremuri alpinismul era considerat un sport ca toate celelalte, cu campionate, etape, categorii, cu tot ce trebuie. De aceea, pe langa activitățile de cățărat, trasee de vară, pereți și așa mai departe trebuiau făcute și trasee de iarnă. 

„O dată pe an se ținea un campionat în Făgăraș, în care echipele de seniori făceau trasee tehnice, precum cele de pe Creasta Arpășelului, Albota. În aceeași perioadă, alte echipe de alpiniști puteau să parcurgă creasta Făgărașului de la Suru până la Sâmbăta, pentru a obține categoria I la alpinism. Parcurgerea crestei era una dintre normele necesare, iar atunci arbitrii erau în zonă. În general, plecau de la Suru și se duceau până la Sâmbăta”, povestește Mihai. 

Trei alpiniști pornesc o avalanșă uriașă

Totul a început când o echipă din Zărnești, formată din trei alpiniști, a plecat de la Suru. Fostul șef de echipă își amintește că ninsese mult. Zăpada era mare și pericolul de avalanșă exista în mod evident. Traseul de la Suru, vara, întotdeauna urcă pe muchia Moașei și apoi taia o căldare mare, Căldarea Găvanului, și ajungea undeva către vârful Suru. 

„Iarna, când condițiile de zăpadă sunt rele, nu te duci pe traseul de vară, tăind pantele pe care poate curge avalanșa, ci te duci pe muchie, până în creastă. Fac o paranteză vizavi de avalanșe iarna. Teoretic, poți face toată creasta Făgărașului de la un capăt la altul fără să tai nicio pantă. Te duci pe muchie. Nu are ce avalanșă să te prindă. Dar sunt câteva puncte în care drumul pe muchie este foarte greu tehnic și atunci oamenii taie pantele și pot apărea problemele. Unul dintre aceste locuri este pe la Lacul Avrig. Acolo aveam mereu și mereu avalanșe. Altul este pe sub creasta Arpășelului. Acesta este un traseu de cățărat și, pentru că mulți nu erau echipați, nu aveau la ei corzi și ce le trebuie, așa că îl evitau. Băieții din Zărnești nu cred că s-au informat suficient, au tăiat fața Căldării Suru și a plecat o avalanșă uriașă în toată căldarea, care avea vreo 2 kilometri lungime. Toată valea era cursă”, spune Mihai. 

Sursa foto ilustrativă: Facebook Asociația Salvatorilor Montani

Doi dintre membrii echipei din Zărnești au scăpat, dar cel de-al treilea a fost prins de zăpadă. Supraviețuitorii au fost cei care au anunțat ce s-a întâmplat, dar nu a fost o anunțare rapidă pentru că nu erau telefoane mobile ca acum. A durat câteva ore până au ajuns la cabană și până au anunțat.

„Avalanșa a fost ziua și noi am aflat seara cu toții. Salvamontul în acea perioadă era structurat în trei echipe. Când s-a dat alarma a plecat tot Salvamontul la Suru. Era condus de Iosif Schneider și toate echipele de seniori care erau la campionat în zona Podragu i s-au alăturat. Asta însemna toată floarea alpinismului din România de la acea vreme. Cei mai buni, care fuseseră prin expediții pe munți înalți, cam tot ce poate să existe cunoscător în domeniu. Este drept că mulți erau cunoscători ai muntelui, dar nu ai zonei noastre și atunci conducerea acțiunii a fost destul de dificilă și diferită. Ne-am împărțit în echipe de câte 15 persoane, am urcat pe fruntea Moașei și am coborât în firul văii. Pe atunci nu aveam aparate de transmisie - recepție cu ajutorul cărora puteai să-i găsești repede, ci se căuta cu sondele de avalanșă.”

Mihai spune că aceste sonde erau tije de trei metri. Salvatorii se puneau în linie câte zece, unul lângă altul și băgau sonda în zăpadă. Când simțeau că au prins ceva în sondă atunci începeau să sape pentru a găsi victima. 

„Așa ne-am apucat să săpăm cu toții doi kilometri de avalanșă, pe toată valea. Eu eram chiar în echipa de jos, de la baza avalanșei, unde cel mai adesea se găsește victima. Am tot sondat acolo și, în cele din urmă, l-am găsit. În echipa noastră erau mai mulți băieți de la Sibiu și câțiva din București. Erau echipe mixte. Cei care veniseră din Sibiu au mers cu ambulanța, mai puțin unul, pe care îl chema Robert Ungurean Baltreș și care a întârziat. Nu a mai prins salvarea. Și-a sunat soția să vină și să-l ducă cu mașina. Au reușit să ajungă din urmă salvarea pe drum și s-a urcat în ea. Era în echipa în care eram și eu. Avea doi copii de școală primară”, mai povestește Mihai. 

O a doua avalanșă i-a prins pe salvamontiști

După ce au găsit trupul neînsuflețit al zărneșteanului, toată lumea s-a relaxat, iar mulți dintre cei prezenți la căutări au plecat. Au rămas în jur de 20 de persoane, printre care și Robert Ungurean. 

„Conform protocolului l-am scos din zăpadă, l-am băgat într-o akie, l-am legat, două corzi în față, două corzi în spate, cinci inși trebuiau  să tragă, restul să țină echilibrul. Trebuia să ajungem cu el la Cabana Suru, pe firul văii. L-am legat in akie, am strâns ce mai era de strâns și am plecat cu akia pe peretele văii în culme, cam unde este monumentul acum, și de acolo urma să coborâm la Suru. Și când eram noi întinși, unii trăgeau, alții împingeau, a plecat tot peretele lateral al văii cu noi. Era o zonă cu arbuști, cu tufe. Victima din Zărnești a rămas agățată cu akia într-una din acele tufe, iar când s-a terminat nu mai știam nimic. Cine mai era, cine a scăpat, cine era în față, cine era în spate, aspecte pe care le-am tot derulat în minte după aceea ca să nu se mai repete”, povestește Mihai. 

Unii dintre ei nu au fost acoperiți în totalitate de zăpadă, iar cei care au reușit să iasă din zăpadă au început să refacă scena dinainte de avalanșă. 

„Eu știam că în fața mea era Jimmi Meltzer, care era antrenorul echipei de alpinism Voința. L-am strigat, dar nu mi-a răspuns. Am văzut unde l-a acoperit. Eu eram până la brâu în zăpadă. M-am desfăcut, am săpat și i-am descoperit capul. Mi-a spus: sunt în regulă. Fiecare în jur a căutat, a săpat, a scos. Ne-am numărat și am realizat ca Robi lipsea. Unde o fi? Toate acestea se întâmplau pe o distanță de 30 de metri de-a lungul văii. Nu ne venea să credem.”

Nu au pierdut timp, însă și-au desfăcut bagajele, au pus sondele, s-au așezat în rând și au început să caute frenetic. 

„În aproximativ 15 minute, l-am prins în sondă și l-am scos. Era cald, dar nu respira. I-am acordat primul ajutor, respirație artificială, masaj cardiac. Era doctorul Ivan Nicolae cu noi, care era legistul Sibiului și membru în echipa Salvamont. El a spus: După părerea mea este mort. Noi am tot continuat cu masajul cardiac, pentru că, am sperat” și vocea lui Mihai tremură pentru prima dată de când și-a început povestea. 

Urmează un moment scurt de tăcere și spune.

„Dar asta a fost, încă un mort, încă o akie, încă o familie îngenuncheată. El a fost singurul dintre noi  îngropat cam la un metru și jumătate și se pare că i-a intrat zăpadă în căile respiratorii, dar greu de spus. A fost foarte greu pentru noi să-l pierdem așa. În cazul băiatului din Zărnești, știam aproape sigur ca noi căutam un mort. Pentru că avalanșa a fost ziua și noi am ajuns să-l căutăm în noaptea aceea și în dimineața următoare. Deci erau șanse minime, spre deloc să-l găsești viu. Dar în cazul lui Robi, am sperat până în ultima clipă”, a mai spus Mihai. 

Au rămas lecțiile

Toți cei 20 erau salvamontiști buni, cu experiență, dar niciunul nu a prevăzut tragedia. 

„În tot timpul acțiunii noastre de transportare a victimei, ne-am gândit că există posibilitatea de a mai fi avalanșe, dar noi am venit din creastă pe firul văii. Pe acolo au coborât toți cei 100 de oameni care au căutat. S-a format o potecă, pentru că s-a tot urcat și coborât. La început, ne-am mișcat foarte prudent, distanțați și legați cu șnururi de avalanșă, cu tot ce trebuie, dar după ce o zi întreagă au trecut zeci de persoane în sus și în jos și nu s-a întâmplat nimic, vigilența a început să scadă. Alte lecții învățate. A fost un moment în care am realizat cât de importantă este în primul rând siguranța salvatorilor ca să poată salva. Asta este valabil cam la toți cei care salvează, fie că sunt pompieri, salvamari sau orice altceva. Eram conștienți si noi atunci, dar faptul că mortul era unul dintre ai noștri a subliniat practic acest aspect. Am văzut în fața ochilor noștri ceea ce noi știam în teorie. Apoi, avalanșele sunt imprevizibile. Nu poți ști când, cum și unde. Până la urmă, cei mai mari specialiști de avalanșe din lume, în avalanșe au murit. Chiar dacă știi profilul zăpezii aici, nu știi cum este mai încolo.” 

Sursa foto ilustrativă: Asociația Salvatorilor Montani

Mihai Voinescu este și în ziua de astăzi salvamontist cu atestat valabil. Activ a fost din anul 1979, timp de 40 de ani. În 1986, a preluat conducerea Salvamont Sibiu unde a rămas câțiva ani. Acum face parte din Asociația Salvatorilor Montani, acolo unde sunt toți salvatorii din garda veche. Ei pleacă în misiuni mai rar acum, dar sunt momente în care este nevoie și de experiența și dedicarea lor. 

Câțiva ani mai târziu, Sibiul a mai pierdut un salvamontist

Al doilea salvamontist mort este Dorin Bogdan. Mihai povestește că se întâmpla în urmă cu aproximativ 15 ani, în luna noiembrie, la Bâlea. „Avea și el familie, soție și un copil. În acea lună înghețase toată căldarea, era ca un patinoar și câțiva turiști și-au lăsat schiurile undeva de la vechea cabană de pe lac spre Șaua Caprei. El s-a oferit să le aducă. Avea colțari în picioare, dar nu și-a luat pioletul, că era la refugiu, care era pe cealaltă parte a văii. A urcat până aproape de schiuri, a alunecat și s-a dus la vale, până când a dat cu capul de un bolovan. Acolo a rămas. Nu avea piolet să încetinească și nu a avut nici cască, din păcate. A murit și el din dorința de a ajuta”, încheie Mihai Voinescu. 

Misiunea unui salvator nu este ușoară, iar sacrificiul lor poate fi imens. Așadar, monumentul lui Robert Ungurean are o poveste și multe lecții care poate i-au ținut pe alții în viață. La fel și crucea lui Gigi Pascu, alpinistul din Zărnești. 

Sursa foto: tzope.wordpress

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).