Pelerinii sibieni s-au întors din Israel și Palestina: „Nu am trăit cu stresul că trebuie să ajungem cât mai repede acasă, că dacă nu ajungem murim”

Miercuri, 11 octombrie, s-au întors în siguranță ultimii pelerini sibieni pe care războiul care a izbucnit în Israel i-a prins în locurile sfinte. Din fericire aceștia nu au trăit panica care poate fi generată în zone în care sunt conflicte armate, chiar dacă au fost momente în care s-au apropiat de zone periculoase sau de granița dintre Israel și Palestina. Au fost câteva situații care le-au dat de înțeles că sunt într-o țară aflată în război, dar colaborarea dintre șoferi, ghizi, organizatorii din țară și autorități i-a ajutat, pe mulți dintre ei, să-și termine pelerinajele în siguranță. Pe de altă parte, din povestirile pelerinilor atât arabii, cât și evreii au însoțit mereu coloanele și autocarele de turiști pentru a se asigura că aceștia trec în siguranță.

Părintele Laurențiu Broscățeanu, de la Parohia Cisnădie III se afla la Bethlehem atunci când a izbucnit războiul. Era plecat cu un grup de 45 de pelerini și trebuiau să viziteze locurile sfinte timp de aproximativ o săptămână între 1 și 8 octombrie.

„Până în data de 7 octombrie, când a început războiul nu a fost nimic care să ne dea măcar de înțeles ce urmează să înceapă. În mare parte obiectivele turistice erau făcute, mai avem doar două zile de vizitat. Îmi amintesc că a fost chiar foarte frumos. Primele două nopți le-am dormit în Bethlehem, apoi în Nazaret a treia noapte, după care am revenit în Bethlehem. Orașul se află în Palestina, zonă în care se află foarte mulți arabi. Nu am trăit nimic care să ne pună într-un real pericol, dar trebuie să spun că au fost câteva momente în care am conștientizat că ne aflăm în mijlocul unui conflict armat”, povestește preotul.  

Spune că în dimineața zilei de sâmbătă, 7 octombrie, pe la ora patru, cinci dimineața au început să tragă cu rachete. De la hotel se vedeau pe cer. 

„Se vedeau luminând cerul. Prima dată a spus cineva că sunt artificii. Dar au tras și cu trasoare și ne-am dat seama că sunt împușcături și am început să bănuim că ceva grav se întâmplă”, își amintește părintele.  

Pelerinii însă, nu și-au făcut foarte multe griji pentru că locul în care se aflau nu era ferit de conflicte armate.

„De obicei în această zonă sunt astfel de conflicte și nu ne-am îngrijorat foarte tare. Știam că mereu turiștii sunt în siguranță. Sâmbătă dimineața ne-am îndreptat să mergem să facem excursia în Ierusalim. Acolo a fost prima problemă. Deja era o coadă foarte mare la granița dintre Palestina și Israel, iar șoferul nostru, Bader, care până atunci nu spusese nimic, se schimbase la față. Ne-a chemat pe mine și pe un alt preot coleg cu care eram și ne-a arătat o serie de imagini în care erau uciși soldați israelieni și ne-a spus că asta se întâmplase cu o seară înainte și deja începe și contraofensiva și că situația se va agrava”, povestește Laurențiu Broscățeanu.

În timpul unei povestiri despre Sf. Nicolae au auzit bombardamente

A fost momentul în care au decis să se întoarcă și să fie în siguranță în oraș. Preoții nu le-au spus oamenilor din grup cum stau lucrurile pentru a evita panica.

„Sincer nici noi nu am realizat care era situația în realitate până când nu am ajuns din nou la Bethlehem. Vorbind cu șoferul am decis să renunțăm la o parte dintre obiectivele pe care le aveam pe listă și la care, dacă am fi mers am fi putut fi în pericol și am decis să vedem alte obiective. Așa am ajuns să vizităm Biserica Sf. Nicolae, o biserică ortodoxă arăbească unde se află și peștera unde a trăit Nicolae timp de doi ani alături de călugări, înainte de a deveni episcop de Myra. Am intrat, oamenii au mers la peșteră, am cântat, ne-am bucurat și au început să ne povestească de două icoane făcătoare de minuni. Una adusă de o româncă și una care reprezenta minunile sfântului Nicolae din Bethlehem. În partea dreaptă a acestei icoanei era reprezentat un arab care stătea la 60 de metri de biserică. Au început să ne spună povestea acelui arab căruia i-a apărut Sf. Nicolae ca un călugăr și i-a spus să se mute încă 60 de metri mai încolo. Arabul nu a vrut să se mute, dar o forță l-a luat și l-a mutat 60 de metri mai încolo. La scurt timp, o bombă a explodat chiar în locul în case se aflase inițial. Asta se întâmpla undeva prin anul 1970. Când ne povestea nouă toate acestea am auzit dintr-o dată zgomotul puternic al unei explozii și apoi un tir de arme grele cam undeva la vreo opt minute. Atunci am știut că Sf. Nicolae a vrut să fim la adăpost, în acea biserică. A fost prima sperietură a mea și a părintelui Teodor Răduleț cu care eram”, povestește preotul.

De acolo au plecat în Betania la mormântul Sf. Lazăr asigurați de șofer că vor fi tot timpul în siguranță.

„Ne-a dus la mormântul lui Lazăr unde eu, personal, am avut a doua îngrijorare pentru că cei care ne deschideau erau arabi musulmani. Am fost primul care a ieșit pentru că era spațiul strâmt și trebuia să intrăm pe rând. Ieșind afară am stat de vorbă cu unul dintre arabi care a început să-mi spună „ați văzut ce victorie mare am câștigat? M-am abținut de la comentarii și au fost foarte amabili. Ne-au explicat că nu au nimic cu noi, creștinii și ne-au spus că putem veni oricând să vizităm.”

Cele mai mari emoții au fost la Sfântul Mormânt

Părintele Boscățeanu spune că, în ciuda a ceea ce se întâmpla în țară au reușit să viziteze și Sfântul Mormânt. Oamenii din grup începuseră să citească știrile și să afle că în țară este război, dar pentru că acolo unde erau nu aveau motive de îngrijorare au vorbit cu șoferul pentru a vedea dacă pot ajunge la cel mai important obiectiv.

„Oamenii nu au simțit nici cea mai mică frică pentru că totul a fost foarte ok. Noi am fost la Betania, la Sf. Lazăr, apoi la Sf. Maria și Magda, chiar foarte frumos a fost traseul respectiv și spre după amiază am fost și în Ierusalim. Am putut intra pe altă poartă și am fost aproape singuri. Dacă stăteai de obicei la Sinagoga lui David sau la Cina cea de Taină sau la Biserica Adormirii Maicii Domnului, în jur de 30 de minute la coadă, noi am intrat după cinci, zece minute maxim. Erau oameni care veneau, vizitatori din Spania, Franța, Serbia, dar erau foarte puțini. Evreii se purtau ca și cum totul ar fi fost normal și nimic nu s-ar întâmpla. Nu erau speriați. Ne-am bucurat și am făcut și obiective care nu erau în program.”

După ce șoferul i-a asigurat că este sigur, au decis să meargă la Sfântul Mormânt noaptea. 11 au rămas la hotel și 34 au plecat spre Mormânt.

„Trecând prin Bethlehem era un grup de 30, 40 de arabi tineri care așteptau ceva. Oricum înaintea noastră mergea o mașină, un Hummer cu arabi și în momentul în care a ajuns la ei ne-au lăsat să trecem. Șoferul nostru a oprit și s-a dus în mijlocul lor, i-a salutat, au întrebat de unde suntem și ne-au lăsat să trecem. Am mai mers 15 minute și deja era iar coloana oprită. Am stat cam 30 de minute după care ne-au îndrumat către altă poartă. Am ajuns la granița cu Israelul ca să intrăm în Ierusalim. Acolo erau armatele israeliene pe poziție, cu puștile pregătite și când au auzit că mergem la Sfântul Mormânt au trimis o mașină în fața noastră și ne-au condus până la poarta Jaffa de unde am mers pe jos pe străzile Ierusalimului. Eram noi și încă vreo două grupuri. La Mormânt erau în biserică de vreo 400 de oameni. 40 de preoți am slujit, am slujit și noi: eu, Părintele Cătălin Crișan de la Cisnădie și preotul Teodor Răduleț de la Sibiu. A fost extraordinar pentru că de obicei ai undeva la 15 secunde să te închini să vezi locul unde a fost pus Isus, lespedea, după care trebuie să pleci. Ei bine, după Liturghie ne-au lăsat pe noi, grupul de români o jumătate de oră la Mormânt. A fost extraordinar. Am trăit o experiență deosebită. Am cântat în română, oamenii se bucurau. Nu vă pot explica ce am simțit. Când ne-am întors a fost totul deschis și am mers fără probleme până la Bethlehem.”

„Am spus că ne va scoate și din iad dacă va fi cazul”

La întoarcere au primit vești mai multe. Li s-a spus că este grav în Fâșia Gaza și în zona Tel Aviv-ului. Părintele spune că au ținut permanent legătura cu cei de la Sibiu care au organizat pelerinajul, cu părintele Emil Oancea, cel care i-a ghidat pe perioada ultimelor zile și au decis să se întoarcă.

Pe drum spre aeroport părintele Broscățeanu spune că au fost pe mâna șoferului Bader, cel care, de altfel i-a și dus în siguranță.

„La un moment dat Bader, după ce a primit mai multe telefoane, ne-a spus că trebuie să facem o pauză de cel puțin 30 de minute în Ierusalim. Am avut încredere totală în el și l-am ascultat”, a spus preotul.

Șoferul Bader, omul care s-a îngrijit ca pelerinii să fie în siguranță

Pentru că tot erau forțați să rămână în Ierusalim și-au făcut și ultimele obiective la care, inițial renunțaseră, după care și-au continuat drumul. Când au ajuns iarăși într-o zonă cu probleme în care se mergea foarte greu i-au ținut pe oameni ocupați dându-le diplomele de pelerini și împărtășind impresii.

„Chiar înainte de ajunge la aeroport a mai fost un punct de frontieră unde au intrat patru sau trei soldați cu puștile și ne-au verificat, ne-au întrebat dacă am mai luat pe cineva în afară de cei din grup, ne-au verificat pașapoartele și vizele și ne-au întrebat dacă șoferul a fost cu noi toate cele opt zile. La final ne-au mulțumit și ne-au urat să avem un zbor plăcut. La aeroport am stat undeva la opt ore după care am plecat spre casă, în siguranță”, mai spune preotul.

Părintele Laurențiu Broscățeanu (foto centru)

A avut emoții și au fost momente în care părintele a simțit și îngrijorare, dar sprijinul și siguranța pe care șoferul le-a insuflat, l-au marcat pe preot. 

„Am conștientizat încă de sâmbătă ce se întâmplă pentru că am văzut imagini grave cu o femeie soldat din Israel împușcată, imagini cu un impact emoțional deosebit. Apoi ne-au arătat și cadavrele arabilor. Șoferii implicați în pelerinaje țineau foarte mult legătura unii cu alții. Ei erau arabi, dar aveau acte de identitate de Israel și aveau liberă trecere. Vă pot spune că al nostru a fost un șofer extraordinar. Datorită lui ne-am simțit în siguranță și oamenii nu au simțit niciun pic de panică sau teamă. Am știut mereu că orice s-ar întâmpla vom ajunge în siguranță. Chiar am spus că Bader ne va scoate și din Iad dacă va fi cazul”, a mai povestit preotul.  

La aeroport au fost întâmpinați de oficiali din cadrul consulatului care, la rândul lor, s-au asigurat că totul este în ordine.

Următoarele pelerinaje sunt programate la finalul lunii, dar nu se știe dacă se va merge

Preotul Vad Nicolae de la Sibiu s-a întors luni, 10 octombrie, cu grupul său de pelerini. Acesta povestește că momentele trăite de ei au fost diferite față de cele văzute la televizor, cel mai probabil pentru că războiul era undeva la 120 de kilometri de unde au fost ei.

„Au fost două momente foarte scurte în care s-a simțit puțină tensiune. La aeroport a fost la un moment dat o alarmă care s-a dovedit a fi falsă. Am fost îndemnați să ne retragem oarecum, dar în cinci minute toate au revenit la normal. Practic, noi nu am văzut incidente. Dacă nu ar fi fost mesajele din țară și ceea ce s-a dat la televizor noi nu am știu că este război. Și a mai fost un moment la Zidul Plângerii când ne-au spus prin megafoane să ne adăpostim. Ne-am adăpostit și după cinci minute am putut ieși. Nu am văzut nimic, doar am ascultat ce ni s-a spus. La granița dintre Israel și Palestina s-a circulat normal. Grănicerii nici măcar nu intrau in autocar. Șoferul interacționa cu ei, verificau un singur pașaport și apoi ne lăsau să trecem. Cuvântul România înseamna foarte mult pentru ei. În momentul în care le spuneam că suntem din România se relaxau. Am văzut în fața noastră cum se făceau controalele, până la cele mai mici detalii, dar cu noi, nu. Ne lăsau să trecem fără cea mai mică emoție. Nu am fost în mijlocul unui conflict armat. Am fost într-o țară în care se desfășura un conflict armat, undeva la 300 de kilometri de noi”, povestește preotul Nicolae.

Acesta pune că a realizat și dezinformările făcute de unele publicații.

„Citisem că aeroportul a fost distrus, nici vorbă, era intact, am citit că în Bethlehem ar fi conflicte și noi am dormit acolo fără să fim deranjanți de nimic. Eventual de două elicoptere care au trecut, la un moment dat pe deasupra noastră. Acolo simți cumva, că ești ocrotit, că așa este locul. Nu am trăit cu stresul că trebuie să ajungem cât mai repede acasă că dacă nu ajungem murim”, mai spune preotul.

Potrivit părintelui Emil Oancea cel care se ocupă de pelerinaje, miercuri 11 octombrie s-au întors acasă, în siguranță și ultimii pelerini.

„Ar fi trebuit să se întoarcă astăzi (12 octombrie n.r.), dar din măsuri de precauție s-au întors cu o zi mai devreme, în rest toate grupurile care au fost programate s-au întors conform programului. Experiența lor la locurile sfinte a fost una normală, una firească. În zonele turistice, cele de pelerinaj, nu au existat conflicte. Tot ce se vede la televizor se desfășoară în partea de sud. Pelerinii nu au avut momente de panică. Am ținut permanent legătura cu ghizii și cu ambasada, cu autoritățile pentru a ne confirma mereu că oamenii sunt în siguranță. Atunci când grupurile îți schimbau poziția anunțam. Până și vizitarea Bethlehem-ului care este ținut Palestinian s-a putut face în condiții normale. Din ce am discutat și cu colegii din alte parohii, din alte zone ale țării, niciun grup nu a experimentat nimic care să-i pună în pericol”, spune preotul.

Următoarele pelerinaje programate sunt undeva la final de lună, iar preotul spune că nu poate ști sigur ce decizii se vor lua.

„Ne bucurăm că aducerea pelerinilor acasă s-a desfășurat în siguranță. În momentul de față nu știm alte detalii, rămâne de văzut cum va escalada situația, pentru că pelerinajele trebuie să se desfășoare în siguranță”, încheie preotul Emil Oancea.   

Sursa foto: Părintele Laurențiu Broscățeanu

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube