Nu existau sisteme ESP și ABS, motoare turbo, cauciucuri de iarnă, încălzire în scaune, GPS, iar singura parte electronică era la radio sau casetofon, acolo unde acestea existau. Chiar și așa, erau mașini care circulau și iarna, de cele mai multe ori în condiții mult mai proaste decât acum: mai multă zăpadă, mai frig și drumuri mai proaste. Cum se descurcau șoferii?
”Cei care circulau atunci erau conștienți de condițiile de drum”
L-am întrebat pe pilotul sibian Sebastian Barbu care e diferența dintre mașinile de atunci și cele de acum, precum și care e diferența dintre mentalitatea șoferilor de atunci, față de cei de acum.
”Din punctul meu de vedere, în primul și în primul rând înaintea existenței sistemelor de securitate, mașinile nu circulau cu viteze așa de mari și nici nu era așa de multă circulație, inclusiv în zilele în care ningea sau în care exista zăpadă pe carosabil. Probabil că cei care circulau atunci erau conștienți de condițiile de drum și încercau astfel să evite diferite probleme”, spune Barbu.
El susține că șoferii de acum sunt extrem de încrezători în sistemele de securitate ale mașinilor și în performanțele acestora și uită să fie atenți la ceea ce fac. Inclusiv iarna.
”Cea mai nouă mașină pe care o conduc eu este din 2016. Are ABS, ESP și controlul tracțiunii. Exact toate sistemele tipice și moderne de pe mașinile care se fabrică acum, alături de senzori de parcare, ș.a.m.d. Dar repet, perioada care ne-a lansat pe noi în lumea mașinilor era ușor mai liniștită decât asta de acum. Sistemele acestea sunt apărute clar din motiv de siguranță, pentru a avea cât mai puține probleme pe drumurile publice. Sunt sigur că au venit și în sprijinul șoferilor sau a participanților la trafic pentru a le simplifica și pentru a-i ajuta în timpul condusului.
Pe de altă parte, atunci când stăm în coloană, nu există să nu treacă patru, cinci, 10 mașini pe lângă tine sau tu pe lângă 10 mașini care să stea în coloană și toată lumea să fie pe telefonul mobil. Ultimele generații de mașini au acele sisteme de driver-assist, sisteme care păstrează viteza, păstrează distanța față de autoturismul din față, mașini care în coloană, pe autostradă, recunosc și și fac absolut totul pentru tine”, spune Barbu.
”Noi, acum, într-un drum între Sibiu și București, probabil că vorbim cu 50 de prieteni, dăm 100 de like-uri, facem încă 50 de followeri”
Pilotul spune că problema autoturismelor moderne se află între ”volan și scaunul din față”.
”Acum, mulți șoferi înțeleg că tu nu mai trebuie să faci nimic altceva decât să ții o mână pe volan, deci poți să acorzi timp altor probleme. Sistemele acestea au scopul de a te proteja, nu de a te ajuta la condus. Deci, principalul actor în toată povestea asta, tot tu rămâi ca și șofer. Ca și vorba aia, cea mai importantă piesă a unei mașini este cea dintre volan și scaun.
E clar că pe vremuri șoferii care conduceau mașini nu erau distrași de atâtea intervenții și atâtea probleme și atâtea gadget-uri cum suntem noi, șoferii din ziua de astăzi. Este clar că pentru ei un drum de Sibiu-București, de exemplu, era foarte important, trebuiau să ajungă, trebuiau să se întoarcă. Noi, acum, într-un drum între Sibiu și București, probabil că vorbim cu 50 de prieteni, dăm 100 de like-uri, facem încă 50 de followeri și multe alte chestii.
Pe de altă parte, pe vremuri, când se întâmpla ceva era destul de grav. Da, un accident pe vremuri era grav, acum mulți se lasă pe mâna securității pe care cred că o dă autoturismul. Trebuie însă menționat că acum, la vitezele cu care se circulă, neatenția te poate duce la accidente destul de tragice”, spune Sebastian Barbu.
Cum mergeau iarna, mașinile vechi?
Piațaauto.md a făcut o evaluare din punct de vedere tehnic a mașinilor care circulau pe drumurile publice în urmă cu 30-40 de ani. Au descoperit că mașinile de atunci aveau câteva calități care, în lipsa tehnologiei, îi ajutau pe șoferi să circule pe timpul iernii.
Anvelopele erau mai înguste
Asta făcea ca greutatea maşinii să fie concentrată pe o suprafaţă mai mică, iar anvelopa primea astfel o forţă mai mare de apăsare şi totodată o rezistenţă proprie mai mică la înaintare.
Diferenţialul spate era autoblocabil la multe modele
Mai ales la mărcile pe care le cunoaştem azi drept premium, diferenţialele spate erau cu alunecare limitată, cum le spunem azi. Cu alte cuvinte, dacă o roată ajungea să se învârtă prea tare, iar alta deloc, diferenţialul se bloca mecanic şi ambele roţi începeau să se învârtă la unison, ajutând maşina să înainteze. După ce presiunea acceleraţiei dispărea, diferenţialul revenea în poziţie normală. Mulţi şoferi de Volvo clasice, de exemplu, nici nu ştiau că au un asemenea diferenţial, dar el era de un mare ajutor. Azi asemenea diferenţiale se pun mai ales pe modele sport, pentru a favoriza drift-ul, şi aproape niciodată pe modele simple cu tracţiune spate, locul lui luându-l ESP-ul care frânează cu plăcuţele roata care se învârte prea mult.
De menționat, însă, că autoturismele Dacia, fabricate înainte de 1989 nu aveau diferențiabil.
Garda la sol era mai mare
La majoritatea maşinilor, garda era simţitor mai mare decât a modelelor de azi. Vitezele tot mai mari pe care maşinile reuşesc să le atingă în zilele noastre impun o apăsare şi o coborâre a acestora mai aproape de asfalt. Acum 30-40 ani, dacă măsurai garda la sol efectivă a unui sedan, puteai descoperi că ea e mai mare decât a jumătate din SUV-urile de azi. Iar asta făcea o diferenţă la înaintarea prin zăpadă.
Motorul nu era înăbuşit de ESC/ESP
Astăzi, la multe modele cu tracţiune spate, sistemul ESC/ESP înăbuşă imediat forţa motorului de îndată ce roţile încep a derapa. Respectiv, la un Mercedes modern, de exemplu, te poţi pomeni în situaţia în care apeşi pedala acceleraţiei până în podea, iar motorul abia de se turează pe la 1,100-1,300 rpm, într-o continuă succesiune de frânări, care fac ca maşina să-şi piardă orice inerţie pe care ar fi putut-o folosi în urcarea unei pante. Soluţia e să opreşti ESP-ul, dar fără vreun diferenţial autoblocabil mecanic, te poţi pomeni apoi că o singură roată spate derapează.
Motoarele aveau adeseori cuplu mai mic la turaţii joase
Motoarele turbo erau mai rare, iar cele sportive cu turbine aveau setată turbina să se includă la turaţii mai mari. În zilele noastre, majoritatea motoarelor turbo primesc un boost de la turbină încă de la turaţii joase, iar producătorii se mândresc atunci cât pot oferi o linie aproape dreaptă pe întreaga plajă de turaţii. Asta dă senzaţii de motor elastic în condus, însă pe zăpadă explozia de cuplu la turaţii mici generează zvâcniri în derapaje nedorite. Şi e valabil atât la tracţiune faţă, cât şi spate.
Maşinile erau mai uşoare şi greutatea era mai echilibrată între punţi
Per total, greutatea maşinilor era de obicei cu câteva sute de kilograme mai mică acum 30-40 de ani. Sedanurile normale puteau cântări 1,200-1,400 kg, în timp ce azi e deja o normalitate să ai 1,700-1,800 kg. Cândva existau şi multe maşini de familie mai uşoare de 1,000 kg, în timp ce azi doar microcar-urile pot avea asemenea greutăţi. Dar cea mai importantă era distribuţia maselor, la care inginerii de atunci lucrau mult mai mult decât în zilele noastre. Azi nu o fac nu pentru că n-ar putea, ci pentru că sistemele electronice compensează comportamentul periculos pe care l-ar putea avea o maşină din cauza distribuţie inegale a maselor între punţi.
Totuşi, pe zăpadă aceşti asistenţi electronici sunt limitaţi, aşa că fizica maşinii e cea care contează mai mult. Tocmai de asta, mulţi care derapează cu maşini mai vechi nu intră atât de rapid în panică, pentru că maşina pare predictibilă şi controlabilă datorită acestei distribuţii mai bune.
Cultura de a conduce
Chiar dacă ajungeai într-o dificultate, în câteva minute aveai alţi şoferi care te împingeau sau te tractau, iar tu la rândul tău ajutai adeseori pe alţii. Iar asta dădea şi încredere psihologică de a nu panica la prima ninsoare mai serioasă. Şi pentru a nu fi acuzaţi de nostalgie excesivă şi de negare a maşinilor moderne, vom aminti că accidente se întâmplau şi atunci, maşini blocate existau şi atunci, iar siguranţa maşinilor moderne e indiscutabil mai mare decât a celor de demult, cu aceleaşi sisteme electronice care ne încurcă la condusul pe zăpadă.
Statistic, iarna se produc cele mai puține accidente în România
Din 1997, de când Institutul Național de Statistică (INS) publică datele legate de perioada anului în care se produc accidentele rutiere, lunile de iarnă ianuarie, februarie și martie sunt cele în care se produc cele mai puțin accidente rutiere. Cele mai multe se produc în lunile de vară: iulie, august și septembrie.
Astfel, conform datelor culese de Turnul Sfatului din programul Tempo al INS, în anul 2022, ultimul care apare în statistică, în luna august s-au produs cele mai multe accidente rutiere la nivel național: 2898. Urmează lunile iulie, iunie, octombrie și mai. La polul opus, cele mai puține accidente rutiere care s-au soldat cu victime, morți și răniți, s-au petrecut în lunile martie (1830), ianuarie (1719) și februarie (1548).
Interesant este că această statistică se păstrează de-a lungul anilor. În anul 1997, primul în care apare aceste date, aceleași luni erau cele în care se produceau accidente. Diferența este că erau mult mai puține. S-au petrecut în acel an 404 accidente grave în ianuarie, 449 în februarie și 530 în luna martie. Cele mai multe au fost în luna octombrie – 1.070.
Sibiu, de la 159 de accidente în 1999, la 539 în 2022
Mai multe mașini, mai multe accidente. Așa se poate rezuma statistica privitoare la accidentele grave din județul Sibiu. În 1999 s-au petrecut 159 de accidente, iar numărul acestora a rămas în aceeași zonă până în anul 2004. Atunci s-au produs 140 de accidente rutiere grave în județ. Din 2005, numărul lor a explodat: 316, ajungând la un vârf neegalat până acum de 570 de accidente grave în anul 2008.
Criza economică din 2009-2010 a redus numărul accidentelor rutiere (530, respectiv 434), acestea crescând din nou la valori apropiate anului 2008 (563 în 2018, 557 în 2019). Pandemia a stopat creșterea de această dată: 362 de accidente grave în județ, în 2020. În 2021 au crescut din nou: 537 în 2021, 539 în 2022.
Numărul persoanelor decedate în urma accidentelor rutiere a rămas oarecum constant în ultimii 10 ani, în ciuda faptului că numărul de autoturisme înmatriculate în județ a crescut. În anul 2022 au fost 33 de persoane decedate în urma accidentelor rutiere, un număr mai mic față de 2021 – 43. 32 de decese s-au produs în 2020, 46 în 2019, în ciuda restricțiilor impuse de pandemie, 36 s-au produs în 2018.
În anul 1999 se produceau în județul Sibiu 51 de decese în urma accidentelor rutiere. Cel mai mare număr, din ultimii 23 de ani a fost în 2007, anul în care Sibiul era Capitală Culturală Europeană: 70 de decese.
Sursa foto principală: Valentin Besa Sr.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 6906
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Emil
Acum 3 ore
Barosanu
Acum 3 ore
CX
Acum 3 ore
Emil
Acum 3 ore
Gligor