Miercuri,
17.04.2024
Innorat
Acum
10°C

Obiceiul mărțișorului, în presă scrisă, în urmă cu 90 de ani: „După ce purtau cu sfinţenie mărţişorul dăruit, se duceau în grădina casei şi căutând prima cracă de trandafir înverzită în primăvară, îl atârnau de ea cu speranţa înfrumuseţării în suflet”

Obiceiul mărțișorului, în presă scrisă, în urmă cu 90 de ani: „După ce purtau cu sfinţenie mărţişorul dăruit, se duceau în grădina casei şi căutând prima cracă de trandafir înverzită în primăvară, îl atârnau de ea cu speranţa înfrumuseţării în suflet”

Cu ocazia începutului primăverii, Biblioteca Județeană Astra a publicat pe pagina de facebook un articol despre cum scria presa vremii despre obiceiul dăruirii de mărțișoare. 

Articolul aparține Ziarului Dimineața și este scris în anul 1934. Redăm mai jos povestea despre mărțișor, așa cum a fost scrisă la acel timp. 

„Mărțișorul
Ca orice lucru, mărţişorul a evoluat şi nici una din bătrâioarele de azi — acum cincizeci, şaizeci de ani, nişte fetiţe sprinţare şi drăgălaşe — nu poate recunoaşte în diferite nimicuri poleite, zmălţuite, cu mii şi mii de chipuri, simbolul primăverei pe care îl atârna pe vremuri la gât o mamă iubitoare.

Pe atunci mărţişorul era invariabil o monedă de argint sau aur, băncuţa valoroasă de 50 de bani pentru lumea mijlocie la pungă, coşcogeamite galben sau chiar napoleon la cei chiaburi. Firul de mătase roş şi alb nu se găsea d’a gata la prăvălie şi tot mamele sau surorile mai mari îl răsuceau pe degete, făcându-i la capete câte un ciucure mai mult sau mai puţin artistic.

Cu origină îndepărtată, pierdută în trecutul vechilor tradiții romane, mărţişorul îşi păstrase totuşi legenda pe care din mamă în fiică ne-am transmis-o cu toţii dealungul veacurilor. Se spunea că o fată de împărat, fusese vrăjită la naştere de o zână rea, ca odată cu împlinirea a celor zece ani ai ei chipul să i se acopere ca de o mască întunecată şi din trandafirie şi albă ca neaua să se facă arămie ca rodia pârguită la soare.

O zână bună însă, care asistase la blestem, interveni şi atunci când fetiţa se văzu cu groază devenită cafenie, ii apăru în taină şi dându-i un fir roşu şi alb de care atârna o mică monedă pentru împăcarea spiritelor rele, îi zise cu un zâmbet îngeresc:

— ÎI vei purta la gât, ascuns sub rochie timp de o lună, apoi te vei duce în grădină şi vei înfăşura cu el primul lujer de trandafir înverzit în luna lui April. Atunci vei redeveni albă şi roz cum erai şi vraja zânei rele nu te va mai atinge.

Conform legendei, multe, foarte multe ereau fetiţele, azi albe bunicuţe, care în taină, după ce purtau cu sfinţenie mărţişorul dăruit, se duceau în grădina casei şi căutând prima cracă de trandafir înverzită în primăvară, îl atârnau de ea cu speranţa înfrumuseţării în suflet.

Astăzi mamele nu mai răsucesc pentru fetiţele lor firul alb şi roşu, băncuţele strălucitoare, galbenii şi polii au luat drumul muzeelor, iar în vitrine râd şoricei, pisicuţe, purceluşi de aur imitaţie, inimioare şi trifoiuri de email, mărţişoare evoluate, mărţişoare moderne cu legendă perimată şi pe care nimeni nu le mai agaţă de lujerele trandafirilor.

Mai întâi, pentru că în zilele noastre trandafirii cresc mai mult la grădinar şi apoi pentru ca fetiţele moderne de abia aşteaptă primele raze de soare pentru a se înnegri ca prinţesa vrăjită de o zână care azi, deşi a ucis romantismul şi a demodat feţele ca laptele, a întronat în schimb sănătatea, şi voia bună în atâtea tinere, trupuri, crescute în aer liber.” (articol apărut în ziarul „Dimineața”, 28 februarie 1934, p. 13)”, este articolul postat de Biblioteca Astra pe pagina de facebook. 

Foto: Printscreen video/Biblioteca Astra

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus