104 ani de la nașterea lui Radu Stanca. „Lipsesc numai o clipă”

Radu Stanca s-a născut pe 5 martie 1920, la Sebeș, și este dramaturgul, poetul, eseistul și regizorul care* a dat numele teatrului național din Sibiu. „Lipsesc numai o clipă”, ar fi promis pe 20 decembrie 1962, cu 6 zile înainte de muri, așa după cum dorea să lase să se înțeleagă cercetătorul Mihai Nadin. În 1968, la 5 ani de la moartea lui Radu Stanca, Nadin i-a dedicat acestuia un articol, „Radu Stanca – dramaturg”, publicat în al doilea număr al revistei „Teatrul”.

Autorul amintește că în anul 1942 și-a susţinut licenţa în filozofie cu teza

„Problema cititului”, aducând „Contribuţia la estetica fenomenului literar”, iar de atunci și până în 1958 a realizat, paralel cu creaţia poetică, cu îndeplinire a îndatoririlor profesionale (ca asistent la catedra profesorului Lucian Blaga până în 1945, şi apoi ca iniţiator, actor şi regizor al Teatrului de Stat din Sibiu) şi cu activitatea publicistică, „o operă dramatică purtînd şi ea marca personalităţii sale”.

Mihai Nadin încearcă să-l caracterizeze pe Radu Stanca din mai multe puncte de vedere, dar precizează din start că „rămîne şi în replicile pieselor sale «sentimental şi romantic»”.

„Ecourile romantismului răsun sub bolţile libere ale imaginaţiei sale febrile sau interferează neaşteptat cu rigorile clasicismului, înnobilîndu-l cu un patetism anume , dîndu-i culoare, uneori fantastică, ori altădată înălţîndu-l ameţitor într-un univers imaginativ surprinzător”.

Autorul amintește despre primele proiecte dramaturgice: „întîiul proiect dramaturgic pare a se înfiripa la vîrsta de numai 18 ani şi este opera comun a celui ce-şi spunea „hidalg al poeziei" şi a colegului său George Sbârcea, căruia îi atribuise titlul de nobleţe de „gentilom al muzicii". Urmau să scrie o piesă cu muzică, cu personaj e din viaţa lor de studenţi şi năzuiau să depăşească modelul, pe atunci frecventat, al Heidelbergului de altă dată. Cea dintîi piesă scrisă este însă Cealaltă primăvară (februarie - aprilie 1942), urmată curînd de Atotputernicul sînge (1942) - compunere dramatic într-un act. Pe motivul acesteia se va înălţa cîţiva ani mai tîrziu Dona Juana (1945), comedie tragică, recomandat elogios de Camil Petrescu premiului Lovinescu, care de altfel i-a şi fost decernat (în 1947). Pînă aici, insă, evident şi sub influenţa lui Lucian Blaga (la catedra căruia, cum am văzut, funcţionase ca asistent în vremea în care o parte a universităţii clujene trăia exilul ei la Sibiu) se nasc, cu o frecvenţă destul de constantă, Drumul magilor (1944), o încercare modernă de vifleem, comedia Greva femeilor, tragedia Turnul Babei, fantasma tragică Ochiul (1945) de inspiraţie istorică, tragediile Hora Domnitelor (1945), Rege, preot şi profet (1947), comedia Critis sau Gîlceava zeilor (1945-1946). Un alt motiv al literaturii antice - mitul lui Oedip – nutreşte efortul scriitorului de a da o interpretare nouă unor teme îndelung frecventate de scriitori şi, astfel, prinde contur drama Oedip salvat (1947). În anii următori ies la iveală lucrările inspirate de legende străvechi: Secera de aur (1949) şi Povestea dulgherului (1958), opera sa dramatică completîndu-se cu o tragedie cu balete într-un act Faunul şi Cariatida (1958) şi cu acea tulburătoare poveste a Ostatecului (1958), poate una dintre cele mai frumoase pagini din cîte s-au scris pe tema responsabilităţii umane”.

Întregul articol poate fi citit aici.

Foto: sibiucity.ro

*Erată: în textul inițial era greșit menționat „a fondat”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ion Surdu

Redactor