Sâmbătă,
20.04.2024
Innorat
Acum
6°C

Istoricul Viorel Achim, specializat în istoria romilor, la Sibiu: Nu toți romii au fost sclavi, după cum nu toți sclavii au fost romi. Biserica s-a îngrijit de robii ei mai mult decât a făcut-o statul sau privații

Istoricul Viorel Achim, specializat în istoria romilor, la Sibiu: Nu toți romii au fost sclavi, după cum nu toți sclavii au fost romi. Biserica s-a îngrijit de robii ei mai mult decât a făcut-o statul sau privații

Viorel Achim, unul dintre cei mai cunoscuți istorici specializați în istoria romilor în România și sud-Estul Europei, a vorbit în cadrul unei conferințe internaționale la Sibiu despre relația Bisericii Ortodoxe (BO) cu romii de-a lungul anilor care au precedat crearea statului modern România până la începutul Primului Război Mondial. Potrivit lui, de-a lungul istoriei a existat un tablou foarte mare și fragmentat al relației Bisericii Ortodoxe Române cu romii, în același timp subiectul „religiei și bisericii la romi” fiind unul „dificil”, din cauză că „nu avem foarte multe surse; uneori e nevoie de imaginație de a le găsi; apoi e vorba de diversitatea populației rome - una greu de înțeles care vine din alt mediu istoric”. „Populația romă a fost foarte-foarte diversă și una mobilă”, a punctat istoricul.

Viorel Achim s-a aflat la Sibiu în zilele de 13-15 martie, în cadrul conferinței internaționale „Rolul religiei în incluziunea socială a romilor: trecut și prezent” („The role of religion in the social inclusion of Roma: past and present”), organizată în cadrul unui amplu proiect derulat cu fonduri norvegiene, autorii cărora se întreabă care este potențialul actorilor religioși în incluziunea romilor în societatea actuală. Proiectul are trei direcții: prima, aceea de a analiza ultimii 300 de ani din punct de vedere al relației actorilor religioși cu comunitatea romă, a doua direcție își propune o analiză aprofundată a unor comunități exemplare printr-o cercetare empirică și dezvoltarea unor proiecte pilot în Romania și Norvegia, iar a treia direcție se ocupă de experiența actorilor religioși și a voluntarilor și încurajarea unor bune practici pentru a acționa înspre incluziunea romilor și pentru a deschide perspective de proiecte mai ample în viitor.

Proiectul se numește PARI project și este derulat de cercetători de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Universitatea VID din Oslo, iar conferința a avut loc la Biblioteca Județeană ASTRA din Sibiu.

Sclavia - o moștenire grea pentru Biserică, nu ca instituție. Au avut sclavi și spitalele

În anul 1998, Viorel Achim a publicat monografia „Țiganii în istoria României”, Bucureşti: Editura Enciclopedică, Colecţia „Biblioteca Enciclopedică de istorie a României”, în care autorul explică cum au venit romii în România și cum au devenit robi. Cartea a devenit un reper important pentru cei care doresc să afle mai multe despre istoria acestui grup etnic.

În conferința de la Sibiu, Achim - cercetător în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română - a vorbit despre relația Bisericii ortodoxe cu romii conform informațiilor pe care le-a găsit în arhivă, așa cum au fost consemnate în Moldova și Valahia, ulterior în România. „Trebuie să luăm în considerare asimilarea etnică masivă a romilor care s-a petrecut în spațiul românesc și nu numai în România, ci în tot spațiul est-european. Uneori istoricii, din motive care țin de ei și de țara lor, nu spun lucrul acesta (...)

Când ne referim la relația BO cu romii, primul lucru care îmi vine în minte este sclavia și faptul că BO a avut sclavi. După părerea mea, aceasta este o moștenire grea pentru BO. În ultimii ani se vorbește în România despre aceasta și cred că aceasta trebuie să fie asumată. Și cred că trebuie să fie construită o relație specială între Biserică și acești credincioși care au fost fideli bisericii”, a spus Viorel Achim.

Acesta a subliniat că pe la anii 1830, la începutul procesului de modernizare a României, în acel moment Biserica era principalul proprietar de sclavi. Achim a precizat că nu e vorba însă de Biserică ca instituție, ci de organizații și așezăminte sociale și culturale care țineau de biserică. „Acestea au stăpânit sclavi, nu Biserica. Biserica nu a fost implicată, ca instituție, dar au fost mănăstiri, inclusiv biserici parohiale din orașe au avut sclavi care i-au explorat și obținut venituri; au fost episcopiile, dar și mitropolia Țării Românești – dar nu ca instituție națională, ci ca organizație economică și administrativă. Au avut sclavi în România și spitalele. Sclavia s-a manifestat în felul acesta”, a punctat istoricul.

„Relația Bisericii Ortodoxe cu romii depășește robia”

În plus, a povestit Viorel Achim, Biserica Ortodoxă a legitimat sclavia „prin oamenii ei, care au creat legile, și care, în scrierile lor teologice, au legitimat sclavia ca fiind ceva dat de Dumnezeu, asta până târziu, când elita și-a schimbat teoria cu privire la sclavi. Și în BO au existat oameni cu convingeri aboliționiste”.

Achim accentuează că „relația BO cu romii depășește însă robia”, precizând că „Biserica s-a îngrijit de robii ei mai mult decât a făcut-o statul sau privații, care aveau și ei robi”. „Biserica s-a ocupat mai mult de viața spirituală a acestor oameni. Evident, au fost și abuzuri, dar făcând o medie, Biserica s-a îngrijit mai bine de aspectele spirituale, morale ale romilor”, a explicat cercetătorul Academiei Române, care a oferit și două exemple în acest sens:

„Prima menționare expresă a romilor, când pentru prima dată se vorbește în acte că biserica se ocupă sau trebuie să se ocupe de toți romii, este de pe la 1700. Mitropolitul Țării Românești, Antim Ivireanu, care este declarat sfânt în BO pentru faptele lui culturale în primul rând (...), a scris despre îngrijirea sufletească a țiganilor. Adică el le-a cerut preoților să-i cerceteze pe țigani, să le poarte de grijă, cu argumentul, citez: «sunt și ei botezați în numele Sfintei Treimi și sunt creștini ca și noi».

De atunci încoace, fiecare generație în istoria BO, elita, continuă această idee, chiar dacă nu au făcut nimic pentru emanciparea acestor oameni. Ideea aboliționistă a fost preluată pe linia franceză și engleză: este de fapt o chestiune de aculturație - românii au preluat ideea atunci când și în Occident a fost la modă.

Ulterior, mai ales după 1750, Biserica s-a preocupat într-o anumită măsură, cel puțin teoretic, de țiganii din toată țara.

Vreau să pomenesc de un ordin pe care l-a dat în 1786 domnitorul Țării Românești, Nicolae Mavrogheni. Documentul e special, din 13 august 1786. Aflăm de aici, de fapt el ordonă că vor fi trimiși preoți duhovnici, confesori, la țiganii nomazi din munți, ca să-i boteze și să-i sfătuiască să meargă la biserică, deoarece, spune el, acești țigani n-au nicio religie și nicio rânduială.

Sunt expresii foarte interesante în acest document (...)

Vă citez un mic fragment, pentru că e ilustrativ pentru ce s-a început atunci și a continuat vreme de vreo 60 de ani: spune că Domnul a ordonat ca doi preoți duhovnici... «ca să vă arate Dumnezeiasca Scriptură, să vă învețe și să vă facă a cunoaște Dumnezeirea și pravoslavnica credință. Să vă boteze, să vă spovedească, să vă grijească, fără nicio cheltuială și nicio plată».

Se spune acolo că se face lucrul acesta pentru prima dată...”

Sclavul, obiect pentru stăpân, dar ființă cu drepturi și obligații pentru alții: Au fost sclavi care au făcut avere

Începând cu 1750 Biserica și puterea politică... schimbă ceva în abordarea problemei țiganilor, continuă Viorel Achim. Acesta menționează schimbările în legislația cu privire la căsătorii, căsătoria sclavilor fiind foarte restrictivă.

„Către 1800 se schimbă ceva și în abordarea sclaviei ca instituție, se fac niște modificări prin lege care au acordat personalitate juridică sclavilor în raport cu stăpânii lui (...) Se spune că în raport cu stăpânul lui sclavul este un obiect, iar în raport cu alții decât stăpânul lui el este ființă, are drepturile, limitările și obligațiile pe care le au oamenii liberi. A fost un fel de mică revoluție. Sclavia rămâne, dar cu această limitare.

Sclavii au putut să aibă proprietate, se puteau judeca, în fața legii aveau putere egală cu ceilalți locuitori ai țării. Au fost sclavi care au făcut avere la vremea respectivă, pentru că au avut libertate economică etc.

Aceste lucruri trebuie știute ca să înțelegem cât de complex a fost fenomenul de emancipare”, explică istoricul.

Emanciparea: ce s-a făcut?

Viorel Achim crede că procesul de emancipare a funcționat, bazându-se pe documentele din arhivă: „Dacă în arhive au rămas rapoarte scrise de un protopop sau de un episcop sau de un funcționar al statului care se interesează de cum merg lucrurile de îndreptare morală a țiganilor, înseamnă că acest program a funcționat. Nu sunt foarte multe aceste documente, dar ele sunt și se întind pe toată această perioadă, de pe la 1830 și s-au oprit din păcate pe la 1856, când a fost emancipat ultimul grup de sclavi. După aceea, Biserica a stopat orice interes pentru acest grup. Din punctul meu de vedere, a fost un succes al administrației moldovene și valahe”.

Vorbind despre manifestarea religioasă și religiozitatea romilor, Achim a afirmat că „în documente există foarte multă informație măruntă despre diferite aspecte ale vieții romilor, fie ei sclavi, fie emancipați, romi liberi. Nu toți romii au fost sclavi, după cum nu toți sclavii au fost romi”.

În acest context, istoricul a ținut să puncteze că în ciuda informațiilor disparate, se poate face cercetare în acest domeniu. „Mai ales tinerii care n-au experiența anilor de arhivă sunt foarte decepționați: vor să înceapă ceva și spun că nu se poate că nu avem surse. Un istoric nu spune asta”.

Romii nu au avut în România religia lor. Doar un grup a fost păgân

Vorbind despre tipologie a participării romilor, sclavi sau liberi, în sec. XIX, la viața religioasă, Viorel Achim a menționat că după o generație sau două de la 1786, au fost situații când romii care se așezau într-o localitate cereau o biserică în sat și pentru ei; unii romi făceau donații către biserica din sat; romii participau la pelerinaje; pot fi găsiți în pomelnicile unor biserici; iar în unele petiții romii invocă calitatea lor de creștini.

„O petiție făcută de 13 romi pe la 1856, la două luni după ce s-a dat ultima lege de emancipare, undeva într-un sat din Valahia, se plâng că boierul încă îi țin în sclavie, nu-i lasă să plece unde aveau o casă în altă parte: „acest boier fără rușine, ne persecută, ne pune să săpăm șanțuri adânci (...)

Concluzia este că sub aspectul manifestărilor religioase și a dorințelor lor religioase romii sedentari, pentru că despre ei este vorba, și ei erau majoritari la 1860, s-au comportat ca românii. Există un specific, cred că îl putem găsi și în documente. Dar impresia este că erau foarte apropiați de români.

În ce privește relația cu Biserica și practicile bisericești, romii din România acelei perioade imită populația majoritară. 

(...)

În cazul anumitor grupuri de romi putem spune că sunt indiferenți de religie. Dar în cele mai multe locuri nu putem spune asta. Erau integrați. Cât de integrați, este greu de spus. Și în cazul țăranilor români - erau foarte multe eresuri precreștine. Adică lucrurile sunt complicate și la români, poate la romi sunt ceva mai complicate. Dar impresia contemporanilor de atunci este că romii sedentari sunt integrați în partea bisericii, se comportă normal, poate cu un anumit specific. 

(...)

În mod sigur, romii nu au avut în România religia lor, nu au dezvoltat o altă religie decât cea a populației majoritare și religia statului.

În orice caz, nu au fost văzuți ca niște păgâni”, a povestit Viorel Achim. 

A fost un singur grup de romi în Valahia care a fost etichetat drept păgân, a punctat istoricul. Acesta s-a referit la așa-numiții netoți – „un grup de câteva mii de oameni, care pe la 1800 au venit, conform documentelor țării, deși e confuză povestea, din Țara nemțească, adică din Imperiul austriac, de fapt din sudul Transilvaniei”. 

„Și atunci, și acum sudul României, sudul Transilvaniei, mai ales zona săsească a fost zona cu concentrarea cea mai mare de romi. Și a existat o permanență circulație între romii din Valahia și romii din sudul Transilvaniei. Tot timpul acești oameni circulau. Și la un moment dat din zona aceasta transilvăneană au ajuns în Țara Românească netoții, acest grup care este descris ca un grup de primitivi, păgâni, care nu aveau meserie, nu aveau vase din care să mănânce. Sunt multe descrieri, deci nu e vorba de o impresie falsă pe care și-o creează cineva”, a relatat Achim.

El concluzionează că netoții au fost un tip de populație cu totul special, de origine romă și de limbă romă, pentru care caracterizarea de „păgân” se potrivește, în sensul că toate datele duc la așa ceva că nu aveau nimic de a face cu religia țării (...) 

„Până la urmă, acest grup a fost dispersat; s-a făcut un fel de inginerie socială pentru prima dată în istoria României: acest grup a fost împărțit în grupuri mici și împrăștiat pe la diferiți boieri și diferite zone ale țării, ca să crească izolat acolo și să se asimileze populației majoritare. Lucru care s-a făcut – într-o generație, două netoții au dispărut. Deci, aceștia au fost singurii păgâni. În rest, niciun grup de romi nu a fost catalogat așa”, a mai adăugat cercetătorul.

Concluzia

În finalul prezentării sale, istoricul Viorel Achim a concluzionat că „romii au făcut parte din peisajul confesional al țării, au avut religia populației majoritare și n-au fost diferențe mari. Mă refer la romii sedentari. Cei nomazi, care erau cei mai mulți, și ei s-au integrat, pentru că statul avea un control asupra lor prin legislația căsătoriilor: ca să te căsătorești trebuia să treci pe la biserică”.

„Există un anumit specific”, precizează cercetătorul, iar în ce măsură acest specific este influențat de istoria de marginalizare, discriminare, persecuții etc., este un subiect pentru cercetare ulterioară.

„Romii, bisericește, religios, au depins de populația majoritară. Foarte târziu s-au autonomizat, iar prima dovadă de autonomizare – prin faptul că și-au creat bisericile lor, numai pentru romi, în limba lor, cu valorile lor și cu cartea lor de bucăți – s-a făcut în perioada interbelică. Și nu a fost o biserică ortodoxă, ci una baptistă. Până astăzi, această biserică funcționează”, a concluzionat Viorel Achim, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Română, specializat în istoria romilor în România și sud-estul Europei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Vizualizari: 3142

Ion Surdu

de Ion Surdu

Redactor

Comentarii

6 comentarii

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Emil

Acum 1 lună

*** Comentariul a fost șters, deoarece nu are nicio legătură cu subiectul și incită la ură etnică.

Raspunde

Nobody

Acum 1 lună

e absolut ridicol ce ai scris acolo Emile, sa iti fie rusine.
Raspunde

Emil

Acum 1 lună

*** (Acest mesaj a fost moderat din cauza limbajului care incită la ură.)

Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Xxx

Acum 1 lună

Mare greseala a facut Cuza!
Raspunde

Emil

Acum 1 lună

Greseala mare a facut Tepes ca *** hoti si talhari.

*** Comentariul a fost moderat, deoarece incită la ură.

Raspunde

Nobody

Acum 1 lună

Emil e un personaj care vomita numai ura si teorii ale conspiratiei. e inacceptabil modul lui de a gandi.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus