Șeful Poliției Municipiului Sibiu, Sebastian Veștemeanu, despre legalizarea marijuanei, pokemoni și interlopi: Sibiul rămâne un oraș sigur

Majoritatea datelor statistice arată că în ultimii cinci ani Sibiul a devenit un oraș mai sigur. Au scăzut tâlhăriile, bătăile în stradă, furturile, inclusiv cele din mașini. Nici interlopi nu prea mai vedem. În schimb, a scăzut numărul polițiștilor, găsim droguri mai ușor și avem mai mulți imigranți. Despre toate acestea am discutat cu comisarul șef de Poliție Sebastian Veștemeanu.

Aud tot mai des că în Europa de Vest se înregistrează o creștere semnificativă a infracționalității din cauza imigranților. Cei mai mulți ilegali. Chiar am auzit comparații care spuneau că Bucureștiul a ajuns să fie mai sigur decât Parisul sau alte capitale europene. Păstrând proporțiile, mă gândesc că și Sibiul este un oraș sigur, deși avem și noi tot mai mulți imigranți. Cum vedeți această situație din punct de vedere al siguranței orașului?

Mergând pe linia consecvenței, cred că și la ultima noastră discuție v-am spus că România este o țară sigură. De atunci, nu din ultima perioadă, se remarcă faptul că Bucureștiul, Sibiul, sau alte orașe din România sunt sigure. Chiar România în sine este o țară sigură, comparativ cu alte state din vestul Europei. Problema imigranților în țările din vestul Europei este un pic mai avansată, ca să spunem așa. Ei deja au ajuns la a doua, poate a treia generație, ei sunt practic cetățeni ai statelor respective și dacă ne uităm la ultimele evenimente...

Am văzut mașini răsturnate pe stradă în Bruxelles, magazine incendiate în Franța, violuri în Italia...

Și eu mă gândesc la evenimentele majore prezentate în mass-media, nu la evenimente punctuale pentru că nu cunosc situația operativă. Este o problemă, într-adevăr, și este o potențială problemă și pentru România. Noi acum suntem într-o fază incipientă dacă ne raportăm la valul de imigranți, ei practic vin aici ca să muncească. S-a început puțin cu migrația aceea ilegală, când România era o țară de tranzit – și încă e pentru că toată lumea își dorește să ajungă în vest. Dar o parte din ei ajungând aici și văd că nu este chiar atât de rău, adică avem o țară sigură, o țară cu un boom din punct de vedere al dezvoltării, cu un nivel de trai în creștere și o situație economică mult mai bună decât acum 10-15 ani. Și atunci ei probabil că ajung să rămână în România. Pe lângă faptul că sunt recrutați practic pentru România și descoperă că, într-adevăr, aici este o pâine de mâncat. Nu vă ascund că eu, prin activitățile pe care le desfășor, am discutat cu mulți imigranți veniți la Sibiu să muncească. Ne-au explicat că nivelul salariului pe care îl câștigă în România este dublu față de ceea ce câștigă în țara de origine. Atunci, ei câștigând dublu aici, nu mai sunt tentați să plece în afară. Combinat cu faptul că România este o țară civilizată, nivelul de trai destul de ridicat și orașele destul de curate, ei sunt tentați și cei mai mulți aleg să rămână o perioadă mai lungă. Sunt indicii că intenționează să-și aducă familiile aici. Cumva noi urmăm traseul pe care l-au urmat și cei din vest.

Și unde trebuie să fim atenți să nu facem aceleași greșeli care să ne afecteze peste 10-20 de ani?

Este complicat... Deocamdată, din perspectiva imigranților, noi nu avem o problemă. Mă refer aici la infracțiunile sau contravențiile făcute de imigranți, încă nu avem motive de îngrijorare. Chiar stăm foarte bine. Dacă mă raportez la Sibiu, noi nu avem o problemă în afară de maxim câteva contravenții date... Sigur, poate au mai fost scandaluri între ei, dar nu au creat probleme față de populația autohtonă. Disensiunile create între ei au generat niște scandaluri, s-a intervenit, dar nu au fost probleme majore. Dacă-mi aduc aminte cred că o singură faptă a fost mai gravă, o tentativă de omor acum un an, un an și ceva, dar nu a intrat în competența noastră. Exceptând acea situație eu nu știu să fi avut vreo problemă deosebită cu ei. Dar, dar, dacă vrem să nu repetăm greșelile de afară, noi trebuie să avem în vedere următoarele aspecte. Și noi, la rândul nostru, când ne-am dus în Europa de Vest, cei mai mulți români s-au dus să muncească, să câștige un ban pe care să-l trimită acasă. Ulterior am ajuns să exportăm și alba-neagra, cerșetori, trăgători de carduri și genul acesta de persoane. E posibil ca în perioada următoare, odată cu posibilitatea de a reîntregi familia, sau alte oportunități de genul acesta, să vedem și elemente mai puțin dorite...

Valul doi...

Da, elemente mai puțin atrase de muncă și mai mult de câștiguri. Plus că există posibilitatea de a se ridica dintre ei niște... oarecum lideri... lideri nu neapărat în sensul bun al cuvântului, mai degrabă capi – precizez că aceasta este o discuție pur teoretică, dar ne uităm la ce au păți alții – putem atrage niște lideri ai lumii interlope, care să vină și să acapareze comunitatea lor și să genereze o serie de infracțiuni, de la șantaj, prostituție, hărțuire, trafic de persoane...

Atunci, întrebarea mea, ca simplu cetățean, este ce măsuri luați dvs. ca în viitor să nu se ajungă la această situație? Să pot să mă simt sigur și peste zece ani în Sibiu.

E o întrebare foarte bună, dar problema este în felul următor: Suntem destul de limitați de resursa umană în gestionarea acestei probleme. În continuare, cum spuneam și în 2018, resursa umană este o mare problemă la nivelul Poliției Municipiului Sibiu. Ea a fost o problemă și mai mare acum un an, ne-am revenit un pic, dar tot nu suntem la un nivel la care să spunem că...

Spuneți pe cifre, să înțelegem clar...

Nu pot să spun pe cifre. Dar vă zic așa: Situația resursei umane din 2007, când am avut la Sibiu Capitala Culturală Europeană, este o utopie la momentul acesta. Și înțelegeți dvs. nivelul.

Eu, ca cetățean, pot să înțeleg și că ar trebui să-mi fie teamă.

Nu trebuie să vă fie teamă pentru că o să vedeți cifre și o să înțelegeți că nu aveți motive.

Deci sunteți mai eficienți.

Da, suntem mai eficienți. Dar cu eforturi foarte mari și cu sacrificii foarte mari.

Referitor la personal, mai există polițiști de proximitate în Sibiu? Mă refer la oameni care să se plimbe prin cartiere, cu care populația să țină legătura...

Câțiva mai sunt, structura există, dar să spunem că cifrele la care tindem sau ar fi normale, algoritmul stabilit la nivel de IGPR, este... cum să vă spun...

Subdimensionat?

E understatment! Subdimensionat e puțin spus.

Eu vă întreb pentru că, spre exemplu, iese copilul la 12:00 de la școală și merge pe jos acasă. Mi-aș dori poate să salute pe drum un polițist de proximitate, să știu că e în siguranță.

Nici nu a pățit nimic până acum. Este o mare problemă și vă spun sincer că am făcut nenumărate demersuri în care am atras atenția. Și mai trebuie să avem în vedere un aspect. În afară de situația aceasta cu imigranții noi nu trebuie să uităm că la nivelul municipiului Sibiu avem acum un centru NATO. Centrul acesta poate genera anumite vulnerabilități.

Dimpotrivă, chiar ne-am întâlnit personal cu dumnealor și nu o dată ne-au dat asigurări că Sibiul este mai sigur datorită centrului NATO.

Da, corect, nu contest, însă ordinea și siguranța publică în municipiul Sibiu, vizavi de tot ceea ce înseamnă crearea unui climat ok pentru acest centru NATO, pentru acești ofițeri care vin și poate își aduc familiile aici, poate își aduc copiii la școală, toate aceste situații tot Poliția Municipiului Sibiu o va gestiona, o va asigura. E vorba și de creșterea numărului de locuitori și de faptul că acest centru poate atrage diferite structuri și elemente care să afecteze...

Crește numărul locuitorilor și în sezonul turistic sau când avem Festivalul de Teatru.

Este o vulnerabilitate a municipiului Sibiu și din perspectiva turismului. Noi suntem în primele cinci orașe din țară ca atragere de turiști străini. Repet, eu nu vă pot da cifrele, că nu am cum, dar față de 2007 este un semnal de îngrijorare. De ce mă raportez la 2007? Pentru că 2007 a fost, din perspectiva Capitalei Culturale, un an în care au fost alocate resurse pentru a gestiona tot ceea ce a însemnat situația operativă pe parcursul evenimentelor. Aceeași situație s-a diluat foarte mult, eu am venit în 2018 și așa am preluat-o.

Ok, am înțeles că nu ne puteți spune cifre, dar ziceți-ne ce lipsește, nu se aprobă la București, sunt salariile mici în Poliție, nu mai atrageți oameni noi?

Eu vă spun așa: Demersurile noi le-am făcut, mai departe nu depinde de noi. Depinde de colegii de la București. Dacă ei apreciază că se impune, aprobă, dacă nu, nu ține de mine. Probabil că și rezultatele bune influențează decizia. Eu nu vreau să se înțeleagă că au ceva cu noi, probabil sunt situații în țară unde este nevoie mai mare și poate se gândesc că dacă tot gestionează situația colo, așa cum sunt ei, la nivelul la care sunt, mai pot aștepta. Vedeți, este și o problemă vizavi de atragerea oamenilor către Instituția Poliției Române.

Asta e o problemă generală.

Cum bine știți, anul trecut a fost primul an din istoria Poliției Române în care nu s-au ocupat locurile la școlile de profil. S-au ocupat la jumătate...

Ține și de imaginea Poliției, de modul în care este finanțată, de modul în care atrage tineri...

De modul în care este remunerată meseria...

Corect.

Salariul, ca să ne înțelegem, este la nivelul anului 2009 raportat la calculele care se fac atunci când aplică grilele acestea de salarizare. Noi avem niște indici la care ne raportăm și ei sunt menținuți, an de an, la nivelul lui 2009. Aceasta este o nemulțumire și o frustrare foarte mare a oamenilor, dar și o luptă foarte mare a noastră de a-i încerca să-i ținem motivați și ancorați în Poliție.

Ok și ce puteți să le spuneți oamenilor cu care lucrați în echipă, ca și mâine să meargă pe teren motivați și cu energie, când unii poate se gândesc că n-au bani să cumpere ceva pentru acasă...

Nu cred că se pune problema că nu are cineva bani să cumpere ceva acasă. Haideți să vă spun exact ceea ce discut eu cu ei. În principiu nu se pune problema ca nivelul salariului de acum al unui polițist din stradă, poate chiar și unul aflat la început de carieră, să nu îi permită să-și ia o pâine sau să trăiască de la o lună la alta. Așa cum am fost eu când m-am angajat. Când am terminat Academia și m-am angajat eu în 2000, salariul fără niciun fel de exagerare, îmi ajungea la leuț, de la o lună la alta. Fără a avea cheltuieli exagerate. Adică între a plăti abonamentul unui telefon, benzina la mașină și chiria la casa în care locuiam, îți mai rămâneau strict pentru mâncarea de zi cu zi. Maxim, maxim, dacă reușeai să faci un concediu, dar pe persoană fizică. Ok, eu le explic lucrul acesta. Asta nu înseamnă că noi trebuie să tindem să ne întoarcem către vremurile acelea. Nemulțumirea nu este numai a lor și frustrarea, ci și a mea. Eu nu mă ascund în spatele lor, că eu sunt solidar cu ei și la bune și la rele. Când sunt rezultate bune meritul este în primul rând al lor și pe urmă al meu, dar în primul rând al lor.

Problema cu salariul actual este că el nu reflectă importanța pe care Poliția ar trebui să o aibă în cadrul societății și ne raportăm la celelalte categorii sociale din sistemul public. Da? Eu nu vreau să intru conflict cu niciun fel de categorie, să nu mă înțelegeți greșit, dar am rămas foarte mult în urmă față de medici, profesori, instituții, agenții, nu știu... și nu este normal! Pentru că toată lumea are pretenții de la Poliție să fie un fel de combinație între Schwarzenegger, Rocky și Jackie Chan când intervine. Or cu un salariu la nivel de casier Kaufland sau nu știu ce alt supermarket, nu putem să avem pretenții de genul acesta. Dacă vrei să ai performanță, trebuie să o plătești. E logic.

Ce încercați să-mi spuneți este că nu puteți să concurați pe piața muncii cu aceleași arme ca ceilalți angajatori.

Asta am vrut să spun. De aici apar o serie de probleme în lanț. Nefiind atractivă, pe lângă faptul că - aici îmi mențin părerea că este un fel de atac concentrat în presă împotriva Poliției Române – este greu să atragi oameni noi de calitate. Am ca argument că în momentul în care apare un Breaking News legat de Poliție – că totul e Breaking News în ziua de azi, se insistă pe el la nesfârșit cu articole și emisiuni de zeci și mii de ore. Iar zecile și miile de acțiuni pozitive, lucrurile bune pe care Poliția le face, acțiuni la care se lucrează, munca de zi cu zi, intervenții în situații critice... nu cred că prind zece secunde...

Dar asta nu neapărat pentru că este un atac concentrat asupra Poliției, ci pentru că unele televiziuni vor să dea oamenilor spectacol și scandal.

Păi da, dar rolul dvs. ca formator de opinie ar trebui să tindă către educarea oamenilor. Repet, aici e un lanț al slăbiciunilor. Nu o zic eu, am citit numeroase articole de presă vizavi de educația în România. Noi zicem că nu se mai face școală ca pe vremea noastră. Și, cumva, așa e, dacă te uiți la manuale... Am copii și trebuie să mă uit să văd despre ce e vorba. Nu mă refer aici doar la manuale, ci la educație în general. În multe cazuri s-a degradat și nivelul educației în interiorul familiei. Reperele s-au schimbat. Ajung tot felul de cetățeni, să spunem, pe care copiii îi iau drept modele în condițiile în care sunt... Nu spun că sunt non-valori. Sunt mai rău de atât, mulți dintre ei sunt agramați, semianalfabeți.

Pe de altă parte, dacă mă gândesc acum vă pot spune vreo doi, trei polițiști ajunși modele pentru tineri pe Facebook și Tik-tok.

Foarte bine...

Iar pe vremuri, că făceați o paralelă, nu pot să nu mă gândesc la ”BD la munte și la mare”, un alt simbol al Poliției Române.

Să știți că și asta este o problemă. Nu suntem departe de ”BD la munte și la mare”. Vedeți, noi nu am evoluat foarte mult din perspectiva asta. Și aici este o mare problemă din punctul meu de vedere. Nu știu dacă vă place ”BD”...

E foarte amuzant, sunt fan

Să știți că realitatea este mult mai frumoasă și mult mai atractivă. Acea zicală cu viața care bate filmul este extrem de reală în situația noastră. Vă spun, sunt situații unde ”BD” sau ”Las Fierbinți” sunt... Asta e partea, să zicem, oarecum frumoasă și atractivă și poate asta încă generează emulație și, cum să zic, o atractivitate pentru meserie. Dar am pornit de la salarii și o să revin. Nefiind atractivă din punct de vedere salarial, neavând o imagine foarte bună sau mă rog, nu e promovată, zicem noi, la adevărata valoare imaginea poliției și munca Poliției Române. Sigur că lucrul acesta generează și o intenție mult mai scăzută a oamenilor de a intra în sistem. O parte din avantajele pe care le aveam sau le avem încă, noi, ăștia care suntem mai aproape de finish, asta cumva se estompează și se vor reduce. Și aici mă refer la o pensie...

Anticipată.

Nu e anticipată. Am văzut că toată lumea se împiedică de sistemul ăsta de pensii din sistemul de militar

Nu se împiedică, îl laudă cu invidie.

Corect (râde n.r.)! Nu se iese la pensie la 40 de ani, au fost niște excepții și au fost foarte puțini oameni care au ieșit la vârsta asta, da? Media este, să zicem, în jurul a 50 de ani. Chiar și în țările mai avansate, în țările din vest, aceasta este o vârstă la care se poate ieși la pensie și este considerată normală. Volumul de stres și responsabilitatea pe care o ai, riscurile la care te expui, tot genul acesta de probleme pe care le generează meseria de polițist ne îndreptățește pe noi, zicem, să aspirăm la genul acesta de avantaje. Problema este că și beneficiul acesta dispare. Și toate, cumva, nu sunt în măsură să genereze atractivitate pentru munca de Poliție.

Păi pensii nu, salarii mari nu... ce vă rămâne? Aveți dotări de ultimă oră, cu ce-i puteți atrage pe oameni? Cu ce mașină pleacă colegii dvs. pe teren?

Cu Loganul. Avem și Duster. Și mai nou BMW. Din punct de vedere al dotărilor în ultimii doi ani se vede o îmbunătățire foarte clară. Pornim de la ținută, de la uniformă, ea s-a schimbat. După 50 de ani s-a renunțat în Poliție la pantofii cu găurele. Acum avem și noi o uniformă adecvată, care arată frumos, care îți permite să alergi cum trebuie după un hoț.

Dar în afară de uniformă, ce dotări moderne aveți? Dați un exemplu, două.

În primul rând pistoalele au fost schimbate. Nu mai avem vestitele Carpați, care nu erau neapărat rele, dar nu mai erau în conformitate cu nevoile actuale. Avem Bereta, un pistol foarte bun. Băieții au bastoane telescopice, am renunțat la vestita tonfă. Avem teasere, dacă e nevoie, avem spray lacrimogen, avem vestă antiglonț, anit-înjunghiere, care este extraordinar de bună și care și-a dovedit utilitatea. Mai avem body-camere, care de asemenea sunt în măsură să ne protejeze, pentru că noi am avut tot timpul o problemă vizavi de ultraje și de credibilitatea polițistului.

Spuneți-le oamenilor: Nu mai comentați, nu vă mai luați la ceartă, că oricum se înregistrează și se filmează totul.

Noi le spunem, unii înțeleg, alții nu. În funcție de nivelul fiecăruia.

Haideți, vă rog, să revenim la siguranța publică. Din ce mă gândesc eu, în ultimii șase, opt, zece ani, zona Turnișorului - care în urmă cu ceva vreme era văzută mai rău famată în Sibiu, cunoaște o îmbunătățire foarte mare. Pe de altă parte avem zona Gării, unde din ce știu eu, mai ales pe timpul nopții, rămâne cu multe scandaluri, consum de alcool, gălăgie... Pe urmă în Broscărie am auzit lucruri similare. Întrebarea mea este: A devenit zona Dedeman vechiul Turnișor?

Acum, ar trebui să vedem și cum definim problemele. Noi nu avem o zonă roșie, să spunem așa. Sibiul nu are o zonă cu infracționalitate atât de ridicată încât să genereze pentru noi o mare problemă. Dacă au fost, punctual, în anumite perioade situații mai fierbinți le-am gestionat punctual. Nu avem zone roșii. Nu știu să vă dau acum un exemplu sau nu aș vrea să dau din țară ca să nu se supere unii colegi. Nu avem ca în Paris vreun arondisment din acela unde auzi, sau despre care se spune că nu intră Poliția. Nu, nu este cazul, nu se pune problema! Din perspectiva asta nu aș avea elemente extraordinare de precizat. Nu avem un cartier cu probleme. Dacă e să ne raportăm la cartiere care pot genera probleme sau au mai generat de-a lungul timpului, ar fi zona Gușterița, mai ales în zona înspre fabrică. Pe acolo au mai fost furturi, nu neapărat scandaluri. Probleme din perspectiva Poliției Municipale apar mai mult în zonele rurale, că noi avem și secția Șelimbăr în subordonare și avem Roșia, Nocrich, Vurpăr, unde mai apar probleme.

Nu-mi ziceți că e mai periculos să merg pe stradă în Vurpăr decât în Turnișor.

Nu că la țară oamenii dorm de obicei noaptea. Nu cred că e o problemă să circuli noaptea. Și eu o văd, am observat de foarte multe ori pentru că mai desfășor serviciul de permanență și mai merg noaptea. Mă rog, facem controale la efective, luăm pulsul orașului. Așa am văzut de foarte multe ori noaptea grupuri de persoane...

Acum, evident că nu orice om pe care îl văd pe strada e și periculos.

Nu, nu, nu, nu... Voiam să spun că am văzut oameni mergând fără niciun fel de teamă noaptea, uitându-se pe telefon. Pe de altă parte, fiecare ar trebui să-și facă o minimă evaluare a riscului personal. Adică, merită să merg noaptea în orice cartier, singur pe stradă? Merită să-mi asum riscul ăsta sau nu? Vă pot da un exemplu de acum câteva săptămâni, în care un copil de 14 ani a fost tâlhărit în zona Parcul Tineretului. La ora zece seara el vâna pokemoni. La asta mă refer...

Nu e nimic greșit în a vâna pokemoni...

Evident, dar eu, ca părinte, trebuie să mă gândesc: Unde e copilul meu la ora asta și ce face? La asta mă refeream când spuneam că se pot întâmpla, mai ales când îți asumi niște riscuri necalculate corespunzător.

Sunt excepții aceste cazuri.

Clar sunt excepții. Și nu o spun eu, o spun cifrele, că vedem, nu avem vreo situație extraordinară. La fel cum a fost situația cu omorul de pe Strada Moldoveanu. Hai să ne gândim în istoria județului Sibiu câte astfel de situații au fost? Și nici nu erau de aici suspecții. Și mai mult decât atât, nici nu erau atât de bine cunoscuți din punct de vedere al trecutului infracțional desfășurat în România. Foarte dificil a fost din perspectiva asta a instrumentării dosarului. Spun, în ideea în care nu am fost titular de dosar, am sprijinit, atât cât am putut, colegii de la SIC. Dar a fost o speță foarte complicată și foarte multă lume ne-a dorit atunci... și-ar fi dorit cumva să nu rezolvăm situația ca să-și verse ei ura, aversiunea și frustrările pe care le au vizavi de sistemul ăsta. Și eu știu ce zic.

Eu revin la siguranța publică în Sibiu. Se construiește acum Gușterlandul care este destul de departe, în câmp. O să atragă foarte mulți oameni, foarte mulți tineri, inclusiv noaptea. S-a făcut parcul Belvedere, care iarăși este în câmp, la marginea orașului. În zona Obor este un skate-park care atrage mulți tineri. Le aveți în vedere, le monitorizați, astfel încât să nu se întâmple nimic?

Da, le avem în vedere și le monitorizăm. Noi le avem incluse în itinerariile noastre de patrulare. Sigur, fiind limitați de resursa umană și itinerariile acestea, la un moment dat, suferă anumite modificări. Adică, dacă acolo încă nu am o problemă deosebită, nici nu m-am concentrat efectiv: Stai că pun paznic la parc! Prevenția prin prezență este Ok la momentul acesta. Dar, și aici revin la problema mare pe care am menționat-o la începutul discuției, resursa umană. Noi dacă vrem să asigurăm la standarde de calitate această activitate, noi trebuie să beneficiem de o resursă umană adecvată. Dacă am reușit să ținem sub control și, mai mult, am scăzut situația infracțională, asta se datorează unui efort extraordinar de pus de colegii mei din teren. Și de aparatul de comandă al Poliției Municipiului Sibiu. Dar și eforturile acestea, la un moment, ajung să se epuizeze. Și acestea nu sunt povești, avem situații clare de oameni care au ajuns la suprasaturație. Gândiți-vă, dacă vreți o comparație, la o mașină cu care mergi turată, numai la 6-7.000 de ture. La un moment dat se gripează motorul, cedează. Vrem să ajungem în situația 2 Mai - Constanța ca să ne dăm seama de problemele care sunt cu traficul de droguri, ca să dau alt exemplu?

Urma să vă întreb și de drogurile din Sibiu.

Traficul de droguri este o problemă veche și nu este o problemă care a scăpat de sub control acum, ceea ce s-a văzut odată cu evenimentul de la 2 Mai. De foarte mulți ani este scăpat de sub control și nimeni nu conștientizează fenomenul. La nivel național, județul Sibiu - și când zic județul Sibiu zic 90% activitatea Poliției Municipiului Sibiu - este pe locul doi, după București, la numărul de depistări de persoane având droguri asupra lor. Deci după București este primul județ pe țară! Și este o activitate desfășurată în proporție de 90-95% de Poliția Municipiului Sibiu. Depistări de persoane având asupra lor droguri.

Asta înseamnă că eu dacă opresc la întâmplare un om pe stradă în Sibiu sunt mari șanse să aibă droguri la el?

Situația aceasta nu este numai în Sibiu, ci în toată țara. Doar că noi, aici, am acordat un pic mai multă atenție. Băieții, mă refer la colegii mei din teren, au înțeles mesajul nostru și cumva s-au aplecat mai mult pe această problemă, care până la urmă constituie o prioritate a Poliției Române.

Se reflectă consumul de droguri în ordinea publică, în numărul de fapte antisociale din Sibiu? Spuneați că cifrele sunt în scădere...

Cifrele privind faptele antisociale sunt în scădere. Dacă ne referim la consumul de droguri, există studii și am avut și noi cazuri în trecut care ne arată că în timp poate genera fapte antisociale. Persoanele, din dorința de a-și procura banii pentru droguri, ajung să săvârșească infracțiuni: tâlhării, furturi din casă, nu știu, amenințări, loviri, genul acesta de probleme. Acum, sigur, noi n-am avut probleme grave din punctul acesta de vedere, eu vă spun doar că am avut extrem de multe depistări.

Doi pe țară este foarte mult...

Bucureștiul să zicem că este altceva. Eu vorbesc despre numărul de depistări, nu raportat la numărul de locuitori, că avem în municipiu și împrejurimi o populație de până în 200.000 de locuitori. Asta ne arată nouă amploarea fenomenului. Fenomen care este de foarte mult timp și care, zic eu, nu a fost abordat la adevărata valoare.

Acțiuni de prevenire vedem. Să spunem pe românește: nu sunt eficiente.

Ce înseamnă acțiuni de prevenire?

Discuții prin școli, pliante, evenimentul cu foști consumatori de la Centrul ”Ion Besoiu”...

O să vă dau alt exemplu. În ultimii doi ani, cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru, am fost și am avut mai multe discuții, de prevenire, conștientizare, cum vreți să-i spuneți, cu voluntarii. Mi-am pus întotdeauna problema, înainte de a discuta cu ei, cam care ar trebui să fie mesajul meu astfel încât esența lui să ajungă, să nu fie gol...

Convinge-l pe om cu adevărat, nu-i spune doar că drogurile sunt rele.

Am ales să mă raportez la exemple din viața privată, din experiența mea personală, să cobor nivelul discuției și să ies din tiparele unui discurs cu limbaj de lemn. Și cu toate acestea am simțit că poate nu a fost eficient sută la sută. Astfel de mesaje ar fi mult mai eficiente dacă ar veni din toate părțile: părinți, dascăli... Cumva, trebuie să fie un efort concertat. Nu te poți aștepta ca Poliția, de una singură, să rezolve toate problemele. Când și așa e văzută distorsionat.

Una este să vorbiți despre droguri la o petrecere privată, alta este să vorbiți despre traficul de droguri din jurul școlilor din Sibiu.

Foarte multe școli aleg să nu atace problema asta, ca nu cumva să se strice prestigiul instituției. Nu mi se pare normal. Nu mi se pare normal. Dacă vrei, poți să iei atitudine. A ascunde sub preș sau a alege să nu încerci să rezolvi cumva nu este o soluție.

Pentru a-și păstra renumele preferă să ascundă problema drogurilor?

Nu este normal. Am ajuns, zic eu, în punctul la care nu știu dacă mai avem cale de întoarcere. Și noi tot aceeași atitudine o avem?

E vreun club în Sibiu, vreo discotecă în care nu se consumă droguri?

E greu de spus. Nu am mai avut contact direct cu toate...

Nu ați mai fost de mult în discotecă?

Din 2018, de când am venit la Municipiu, nu am mai avut acces concret la informațiile privind traficul de droguri în cluburi. Sunt apanajul structurii de crimă organizată.

Păi dacă sunt în jurul școlilor și pe stradă, nu cred că nu ajung și în cluburi.

Dacă e să gândim logic, nu cred sunt cluburi în care nu au ajuns. Cel mai probabil ocazional. Și nu numai în cluburi, că vorbim și de petrecerile în aer liber din jurul Sibiului. Le știm cu toții, cele spre Cisnădie, Șelimbăr... le știu și colegii de la Crimă Organizată. Ieri am văzut știrea că a trecut legea cu traficanții de droguri care nu mai pot primi pedepse cu suspendare. Întrebarea mea este: Suspendarea aceasta era o opțiune, nu o obligație, de ce trebuie să intervină legiuitorul?

Asta numai un judecător poate interpreta.

Era o întrebare retorică.

Eu vă întreb altfel: Ce s-ar întâmpla în Sibiu dacă s-ar legaliza marijuana?

Lăsând la o parte beneficiile, să zicem medicale, terapeutice, care probabil că sunt în mare măsură adevărate, consumul de droguri, de marijuana, care este considerat un drog de risc, nu de mare risc, în timp generează necesitatea de a încerca și de a dori să consumi droguri mai puternice. După un timpul organismul se obișnuiește cu doza respectivă sau cu nivelul respectiv al drogului și nu-ți mai oferă satisfacția aia pe care ai avut-o poate la primele încercări. Că, de fapt, de aici de vine și dependența. Mai ales la heroină. La heroină dependența este dată de la prima încercare. După ce ai consumat prima dată, senzația pe care ți-o de consumul de heroină nu va mai fi niciodată repetată. Este dovedit științific. Dar tu vei căuta să o obții. De aici vine și dependența psihică și fizică. Din marijuana treci la altele. Și stai că până la marijuana avem etnobotanicele, psihoactivele care sunt mult mai accesibile, mult mai ieftine și mult mai nocive. Și ele tot același lucru generează, nevoia de a crește doza sau de a încerca ceva mai puternic pentru a recrea senzațiile inițiale. De-aia spun, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere social, nu se impune legalizarea marijuanei în România. Când spun asta mă raportez și la nivelul de educație, de civilizație, de cultură vizavi de consumul de droguri. Vă fac o comparație. Sunt țări în Europa în care poți să consumi o bere și să te sui la volan. Hai să transpunem legea aceasta în România și să vedem că de la o bere toată lumea va împinge spre o navetă de beri.

Toată lumea împinge limitele să vadă până unde poate ajunge. E vorba de responsabilitate socială.

Asta voiam să spun. Noi, ca societate, nu suntem în punctul acela. Zic eu! Din punctul meu de vedere, la momentul acesta, legalizarea oricărui drog, nu neapărat a canabisului, nu se impune. Revenind, că este o problemă în Sibiu vizavi de consumul de droguri, nu este o problemă a Sibiului. Nu poți spune că Sibiul este un oraș drogat. Nivelul este cam același în toată țara, pur și simplu activitatea noastră concentrată arată dimensiunea mai exactă a fenomenului. Nu știu dacă prevenirea poate avea un efect atât de mare. Cred că o sancționare drastică, și acum văd că se tinde spre asta...

Da, după ce avem tragedii...

Nu sunt eu în măsură să critic sau să arăt cu degetul pe cineva. Eu vă spun că este o problemă pe care trebuie să o conștientizeze societatea în ansamblu și nu degeaba v-am adus în discuție problema din zona școlilor, care evită încă să abordeze problema frontal, problema cu situația din familie, unde foarte mulți copii sunt scăpați de sub control.

Ca întotdeauna, astfel de situații sunt mult mai complexe.

Asta vreau să zic. Cumva revenim la aceeași discuție, tot ce înseamnă procesul acesta vizavi de combaterea traficului de droguri, pe firul acesta sunt mult mai multe instituții. Pornind de la partea de prevenire, la partea de combatere, numai poliția are atribuții și numai poliția este responsabilă pentru combatere sau pentru evoluția acestui fenomen? Păi, avem pe fir și Parchet, avem pe fir și instanțe de judecată, avem și părinți, familie, școală. Dar, întotdeauna toți arată către poliție. Corect?

Da, așteptările sunt prea mari, când pe lanțul responsabilității sunt mai mulți actori implicați.

Ok. Și atribuțiile noastre, atenție, sunt limitate!

Pe o scară de la unu la zece, dacă se termină la ora 22:00 un spectacol la Teatrul ”Radu Stanca” și pleacă soția dvs. pe jos acasă, câte emoții aveți? Unu însemnând că nu aveți emoții deloc și zece că sunteți foarte îngrijorat că o să pățească ceva.

O să vă dau un răspuns, dar perspectiva mea este cumva alterată, pentru că eu văd și foarte multe lucruri și tind să fiu o mult prea protectiv și subiectiv, cunoscând acele excepții care s-au întâmplat. Dvs. dacă n-ați fost niciodată în contact cu vreo situație de genul acesta, poate nota ar fi doi sau trei. Pentru mine poate ar fi un cinci. Eu numai gândindu-mă că există riscul, că poate apărea un risc. Adică exact ce am discutat mai devreme.

Pe aceeași scară valorică a emoțiilor, pleacă seara cu bicicleta copiii în ”Suba” și se face ora 22:00 când vedeți că nu au venit acasă? Pe o scară de la unu la zece cât de îngrijorat sunteți?

În primul rând eu nu mi-aș lăsa copilul de 14 ani peste ora 22:00 plecat în parc. N-am cum!

Am înțeles.

N-am cum.

E plin parcul Sub Arini de copii de 14 ani, chiar și după ora 22:00.

Sunt convins. Și nici nu a fost probleme. Oricum, problema parcului este problema poziției locale în principal, din perspectiva asigurării cu prezență. Mi-ar fi greu, la ce limite am vizavi de personal, să am și echipaj care să meargă prin parcuri. Pe de altă parte, sigur că noi colaborăm cu colegii de la Poliția Locală și orice fel de situații au apărut noi le-am discutat și am văzut o reacție foarte bună din partea lor. Colaborăm în termeni foarte, foarte buni, față de cum era la început. Este și meritul colegilor de la Poliția Locală care au dat curs inițiativelor noastre de colaborare și de a lucra împreună, că până la urmă țelul este același: un oraș mai sigur în care să ne trăim viața, să ne creștem copiii, în siguranță. Însă, așa cum spuneam, oamenii trebuie să fie conștienți. Adică nu poți să te lași tot timpul pe ideea că Poliția mă salvează sau mă protejează. Are și poliția limitele ei și nu e vorba de neimplicare sau de lipsă de disponibilitate sau... Nu. Pur și simplu avem și noi limitele noastre.

Aceasta este una dintre concluziile cu care plec astăzi aici. Sibiul este, în principiu, un oraș sigur, dar ai grijă și să nu te pui în situații potențial riscante.

Cifrele ne arată că este un oraș sigur. Dar cred că riscul, potențialul risc - și eu o spun din perspectiva omului care vede lucrurile acestea, că ne lovim de ele - potențialul risc există oriunde, oricând. Dar să zic că este o problemă, uite acolo, dacă te duci, cu siguranță o pățești, nu există așa ceva în municipiul Sibiu.

De ce n-am mai auzit de interlopi prin Sibiu în ultimii ani?

Aici este meritul colegilor de la Crimă Organizată. Dar este vorba și despre o reacție pe care am avut-o de fiecare dată când au apărut evenimente de genul acesta, o reacție extrem de promptă. Și când spun o reacție fermă mă refer la întocmirea unui dosar penal și arestare, trimitere în judecată și condamnare, pentru tot felul de infracțiuni. Mai ales genul de infracțiuni deosebit de grave, care generează și reacții publice: violență în stradă, bătăi, grupuri... Deci nu au mai fost pentru că reacția Poliției a fost una extrem de eficientă. Vă spun sincer că avem un colectiv la nivelul Poliției Municipiului Sibiu extrem de tânăr și foarte valoros.

În încheiere, spuneți-mi și ce vă reproșați, ce nu merge, ce poate fi îmbunătățit. În afară de faptul că e o lipsă de personal...

Nu cred că-mi poate fi imputabilă mie lipsa de personal... Nu știu dacă am ceva neapărat să-mi reproșez. Adică am făcut totul cu bună credință și cu un singur scop pe care vi l-am spus și când am venit în 2018: să încerc să fac un oraș mai sigur sau să depun toate eforturile, toate diligențele, pentru a îndeplini acest deziderat. Se putea și mai bine? Nu știu, n-am de unde să știu. Cred că dacă aș fi avea o resursă pe mână adecvată, cred că se putea și mai bine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815