S-a redeschis Teatro. Și ambițiile sunt mari...

Sunt vreo trei săptămâni de când în curtea cu intrare largă și liniștită de pe strada Moș Ion Roată (cea din spatele Teatrului Gong) a reînceput clinchetul paharelor, al tacâmurilor și farfuriilor. S-a redeschis Teatro.

Bine, la Teatro poți să intri și din strada „din față”, unde este recepția hotelului cu același nume, dar nouă nu ne-a plăcut pentru că acolo e plin de mașini parcate, de mașini care circulă cu relativă viteză parcă în ciuda pietrei cubice, iar noi ne-am dus cu bicicletele. Și ne-a plăcut că – deoarece am fost nevoiți să amânăm ușor ieșirea la masă din cauza unei ploi apărute taman la fix pentru a potoli vipia – ospătarii cu care am vorbit despre amânarea cu 30 de minute a rezervării au fost cât se poate de politicoși.

După ce am descoperit că oamenii de acolo nu au – deocamdată - în publicul lor țintă clienții care le vin pe bicicletă la masă (nu au rastel de biciclete, în ciuda curții generoase apropiată de pista de pe malul Cibinului și de străzile pietonale din centru), am avut parte de o primire cum scrie la carte. Deși masa noastră era rezervată în zona de „alfresco”, mai nou integral acoperită, nu a fost nicio problemă să ni se lipească două mese aflate sub cerul liber, care încă mai erau disponibile, chiar lângă zidul încărcat de verdeață cățărătoare. Cu un calm amical, printre glume de bun gust, am fost așezați la masă de cel care părea a fi administratorul localului. Omul se vede că se pricepe la industria ospitalității, iar asta o descoperi și din numărul de oameni pe care i-am numărat la restaurantul tocmai redeschis: doi oameni la bar, trei ospătari, un piccollo, un șef de sală și un manager de local roiau permanent pentru doleanțele celor așezați la mesele cu diferite configurații. Tineri, în special, cei care vor veni să te întrebe ce dorești să mănânci ori bei au trecut în mod evident pe la cursuri de ospitalitate, deși mai sunt mici detalii la care să lucreze (ocolirea mesei, în loc să se întindă în diagonală peste aceasta ar fi un astfel de detaliu).

Tartar de somon cu avocado, la Teatro

Meniul e cu totul – aproape – altă poveste față de ce ieșea înainte din bucătăria de la Teatro. Specificul italian (ce poveste are în spate și restaurantul acesta...) a făcut loc unui fel de „fusion” european, cu mâncăruri aflate chiar sub limita celor „de fițe” (adică, vei găsi că la Teatro piureul vine doar cu trufe). Oferta e amplă, probabil printre cele mai ample din zona restaurantelor sibiene care își propun să aibă rezonanță în oraș.

Cotlet de mangalița, la Teatro

De la startere precum camembert la cuptor (cu roșii și migdale) sau burrata (cu roșii cherry și pesto de busuioc), la supe creme (de ardei copt) sau gulaș, noul meniu de la Teatro acoperă cam tot: inclusiv salate (data viitoare vine rândul celei cu pere, nuci și brânză roquefort), pește și fructe de mare, burgeri (nu mai ai treabă cu adolescenții), paste (nu scoți italianul din Teatro, dar nu găsești pizza acolo) și orez, fripturi, tot felul de fripturi gătite lent (obrăjori sau ceafă de vită, porc și rață) și opt recomandări ale casei.

Salată Caesar, la Teatro

Seara la Teatro a continuat așa cum ar trebui să fie orice ieșire liniștită la un restaurant în Sibiu: cu o servire amabilă, într-o atmosferă stropită cu niște muzică ambientală și cu mult verde și fără nicio emoție referitoare la ceea ce îți e adus în farfurie.

Burger, la Teatro

La vreo 30 de minute de la comandă, la masă ne-au fost aduse toate cele cerute. Cu gust bun, aspect plăcut și temperatură potrivită. Eu am apreciat tartarul de somon cu avocado comandat alături de mine și din care m-am „înfruptat” cât să întind pe două feliuțe de baghetă, după care m-am orientat pe pastrama de berbecuț cu vin, balmoș copt și brânză de capră. Preparatul a venit la masă într-un aranjament cât se poate de atractiv, iar gustul nu a dezamăgit: carnea suficient de bine pregatită încât să îți dea de mestecat la stors arome, dar fără să depășească acea limită în care mestecatul să înceapă să-ți pară redundant. Balmoșul „intelectual”, brânza și chiar și sosul cu legume împrăștiat pe fundul farfuriei au completat gustul delicios al mâncării.

Pastramă de berbecuț, la Teatro

Reacții bune am primit și de la restul mesei: cotletul de mangalița a fost suficient de bine gătit încât „să se topească” sub furculiță, la fel de decentă în dimensiuni (ca mai toate preparatele) au fost și tagliatelele cu vită, hribi și sos de vin. Burgerul „single bacon” a venit, la fel ca și mangalița, cu cartofi fierți și apoi copți (cajun), iar sub stratul generos de parmezan așternut deasupra salatei Caesar au fost extrase dumicați de apreciat. Toți cei cinci meseni ne-am declarat mulțumiți.

Fără a include bacșișul, prin nota de plată ne-au fost ceruți 476 de lei: 95 de lei pentru cotletul de mangalița, 65 de lei pentru pastrama de berbecuț, 59 de lei – tartarul de somon, 48 de lei pentru pastele cu vită și hribi, 45 de lei pentru burger și 42 de lei pentru salata Caesar.  Am mai plătit 40 de lei pentru două pahare cu vin (unul roșu și unul rose), tot atât pentru două sticle cu apă la trei sferturi, alți 20 de lei pentru o bere fără alcool (n-aveau decât Paulaner) și 22 de lei pentru un păhărel cu vișinată, băut înainte de masă.

Faust in love

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.