”Arată inteligență din aia țărănească, bazată pe multă, foarte multă experiență de viață”. Actorul Alex Călin și replica din Moromeții 3 care i-a rămas în minte

Cel de-al treilea episod, și ultimul, din seria ”Moromeților” lui Stere Gulea are vineri seară prezentarea de gală la Sibiu. Proiecția, în prezența actorilor Mara Bugarin și Alex Călin, precum și a producătorului Tudor Giurgiu, este programată de la ora 20:00 la Cinegold. Cu această ocazie reporterul Turnul Sfatului a discutat cu actorul Alex Călin despre universul creat de Marin Preda, inteligența populară a lui Ilie Moromete, dar și dreptul de a merge la vot, că tot vin alegerile.

 

Multe din scrierile lui Marin Preda în jurul universului ”Moromeților” arată o evoluție psihologică, dezvoltarea personajului central într-o lume de un realism dur, uneori parcă sufocant. Cum transmiți asta pe marele ecran, cum arăți frământarea psihică? Cum ai primit rolul din punctul acesta de vedere?

Cred că în primul rând cu ajutorul unui scenariu bun. Iar la asta se poate ajunge în urma unei preocupări reale pentru contextul acela social și politic, în care trăiau acei oameni și evident cu ajutorul unei documentări pe măsură. Iar apoi cu multă „muncă la masă”, cum se zice la noi. Adică iei fiecare scenă în parte, o întorci pe toate fețele și încerci să o înțelegi pe de-a întregul, cu tot universul cu care vine, să afli ce se găsește în spatele cuvintelor și să înțelegi de ce acționează în acel fel personajele. Iar mie fix munca asta îmi place la nebunie. Mă pasionează să descopăr felul în care un cuvânt, o privire, pot schimba sensul unei secvențe, a unei relații dintre protagoniști. Și cumva, după ce reușești să înțelegi la nivel intelectual tot ce se întâmplă cu acel personaj, încerci să te pui în papuci lui cât poți de bine, folosindu-ți propria experiență de viață, propriile frici, traume și propria empatie. În cazul filmelor de epocă, precum Moromeții 3, atunci când începe filmarea vin mult în ajutor și costumele, scenografia, recuzita. Dar cel mai important este că nu ești niciodată singur, în varianta ideală de lucru. Mereu ai partenerul/partenera, regizorul, plus o întreaga echipă alături. Sper că asta răspunde cât mai complet la întrebare. Pe scurt: cu multă muncă, atenție la detalii, empatie, deschidere. Este un proces complex și uneori complicat. Sigur, nu operăm pe inimă, dar într-un fel este o operație pe suflet deschis, dacă nu e prea forțat termenul. Dar dacă îți place meseria asta, devine un proces captivant, care poate fi făcut cu multă bucurie.

Tot în cărțile lui Marin Preda uneori ai impresia că doar imaginația mai oferă posibilitatea evadării din lumea de zi cu zi. În primul ”Moromeții” am putut vedea transmise aceste trăiri. Rămân ele și în ”Moromeții 3”?

Da, cu siguranță că scrisul și imaginația te pot ajuta să evadezi, să te exprimi, cu atât mai mult atunci când trăiai într-un context în care frica de a spune ce simți și ce gândești era atât de mare. Cumva, în Moromeții 3, cred că poți vedea foarte clar cum scrisul poate fi folosit și ca instrument de spălare pe creier, de propagandă oribilă, dar și ca barcă de salvare, de ieșire din acea uniformizare a atâtor și atâtor talente și destine strivite, asfixiate, de un regim comunist extrem de dur. Deci da, cu siguranță că în această ultimă parte a seriei Moromeții este mai mult decât în cele precedente pus accentul pe asta, prin prezentarea artistului și a contextului în care era nevoit să creeze în acele vremuri.

Ne putem regăsi în viața din Oltenia și din jurul Bucureștiului de acum 80 de ani ani, noi, locuitorii Ardealului?

Cu siguranță. Poate că anumite obiceiuri, cuvinte sau expresii diferă în funcție de zonă, dar acea perioadă și-a pus amprenta destul de dur pe românii de pretutindeni. Pe de o parte cred că tragediile care au urmat colectivizării și a luării cu forța a caselor, pământurilor și bunurilor oamenilor au creat o traumă colectivă care poate fi simțită și acum, oriunde ai locui pe teritoriul țării, iar pe de altă parte magia cu care este învăluită lumea rurală este ceva ce cred că poate trezi melancolia oricărui privitor.

Apropo, cum a fost primit filmul de către sibieni până acum?

Foarte bine a fost primit! Cu adevărat specială a fost însă pentru mine proiecția care s-a ținut în comuna Racovița, aflată la 20 de km de Sibiu, locul de unde se trage parte din familia mea, unde am copilărit și unde acum se odihnesc bunicii mei. Țin să mulțumesc din nou primarului Andreea Voicu și producătorilor și distribuitorilor filmului pentru faptul că această proiecție a avut loc în acel loc cu atât de multă însemnătate pentru mine. Cred însă că și pentru spectatorii care au venit în acea seară proiecția a însemnat mult. Am avut sentimentul că filmul poate fi, într-o oare care măsură, terapeutic. Iar asta pentru că vorbește atât de limpede despre niște tragedii care s-au întâmplat inclusiv acolo și mi-a părut că unii supraviețuitori ai acelor vremuri s-au simțit în sfârșit reprezentați și văzuți. Discuția care avut loc după film m-a emoționat foarte tare și mi-a dovedit încă o dată cât de importante sunt aceste contexte în care membrii comunității au ocazia să se cunoască mai bine și să transmită mai departe generațiilor tinere povești care definesc acea comunitate, care fac parte din identitatea ei.

Primul ”Moromeții” a intrat în cultura populară, replicile lui Ilie sau ale lui Nilă încă fiind la utilizate și-n zilele noastre (dialogul cu Catrina la întoarcerea de la biserică, discuțiile despre politică din poiana lui Iocan, reacția la fuga copiilor, nonșalanța lui Nilă). Care este replica favorită din ”Moromeții 3” și de ce?

„Nu e bine mă ce faceți voi … Ce iei cu sîla nu priește.” mi se pare o replică excepțional scrisă de domnul Gulea și superb jucată de Horațiu Mălăele. Și aș mai avea una, scrisă și jucată de același tandem: „La om, totul pornește de la cap.”.

Îmi plac ambele pentru că fiecare reprezintă, în sine, un univers bogat, plin de inteligență din aia țărănească, bazată pe multă, foarte multă experiență de viață și credința că totul în univers are și trebuie să aibă un echilibru.

Cu ce ai rămas în urma acestui rol? Ce gânduri, emoții, poate o lecție de viață iei cu tine?

Port cu mine în suflet întreg acest proiect, de la casting, continunând cu repetițiile, cu oamenii minunați și generoși alături de care am avut ocazia să filmez și până în ziua premierei de gală. Și este o experiență care continuă să se scrie cu fiecare discuție purtată la finalul proiecțiilor. Acest film a fost în sine o școală pentru mine, atât în ceea ce privește meseria mea, dar și în ceea ce privește propria viață și felul în care îmi doresc să mi-o trăiesc de acum înainte, luptând atât cât voi putea pentru libertate și adevăr.

Cu ce gând ți-ai dori să iasă vineri seară sibienii din sală, după ce văd ”Moromeții 3”? Ce te-ar face să spui: ”Da, uite de asta sunt mândru!”?

Aș fi bucuros să fie cât mai mulți oameni în sală și să mă provoace cu întrebările lor de după proiecție. Am fost pe alocuri mândru de munca făcută în acest film, mai ales atunci când oamenii ne-au povestit că anumite situații trăite de ei pe propria piele au fost redate perfect în film și că asta i-a făcut să se simtă văzuți. Aș fi mândru dacă munca noastră i-ar face pe oameni să se deschidă, să se gândească, să își pună întrebări și să conștientizeze cât de aproape suntem de multe ori să ne întoarcem la acele vremuri și că ține de noi să ne facem vocea auzită. Iar cel mai concret mod prin care cred că poți face asta este prin vot. Așadar, m-ar bucura să înțeleagă și cei care nu sunt încă convinși, cât de important este votul, poate cel mai important instrument al democrației. Și evident, să meargă la vot.

Sursa foto: Vlad Cioplea / Matei Buta

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).