Sibianul Moisă Irod, ultimul militar român din garda Regelui Mihai, împlinește 102 ani: „Ei au luat țara asta pe umeri și au purtat-o, iar noi trebuie să o ducem mai departe, la fel de bine și de frumos”

102 ani. Atât împlinește pe 30 noiembrie maiorul (în retragere) Moisă Irod, ultimul militar român din garda Regelui Mihai rămas în viață. Casa lui din Ghijasa de Sus este situată chiar lângă biserică, acolo unde își doarme somnul de veci eroul aviator locotenent Ioan Sava, căzut la datorie în anul 1924 ca pilot de încercare, și unde Monumentul Eroilor, aflat chiar la poarta lăcașului sfânt, amintește de alți 11 săteni care au pierit în cel de-al Doilea Război Mondial.

În această casă au pășit miercuri, 27 noiembrie, militari, foști militari, rude și jurnaliști pentru a-l sărbători, încă un an, pe dragul veteran de război. Sibiul mai are șapte veterani în viață, iar Moisă Irod este printre cei mai în vârstă dintre ei.

De trei ani încoace, într-un fel sau altul, în luna noiembrie, Ghijasa de Sus îmbracă straie de sărbătoare. Dacă, la 100 de ani, întreg satul l-a sărbătorit pe Moisă Irod cu mare fast, în biserică, în ultimii doi ani sărbătoarea s-a mutat la dumnealui acasă.

Multă emoție s-a adunat între pereții casei bătrânești din satul sibian.

I-au trecut pragul Căpitan Alexandru-Ioan Motriuc, șef compartiment tradiții și cultură, student caporal Rareș Dumitrescu și student caporal Dumitrița Țăpoi, de la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, colonel (în rezervă) Constantin Bădescu alături de elevii Delia Anghel și Oltean Laurențiu de la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică, colonel (în rezervă) Marius Ioan Popența și Locotenent Colonel (în rezervă) Alexandra Ioana Septilici de la Asociația Națională a Veteranilor de Război, filiala Sibiu, colonelul Valentin Mărcuș de la Spitalul Militar Sibiu, Adrian Drăgușin, preotul militar de la Regimentul de Sprijin al Comandamentului NATO, militari din cadrul Brigăzii de Gardă „Mihai Viteazul”, din București, dar și Adrian Antal, primarul comunei Alțâna. Cu toții au conturat, pentru al treilea an consecutiv, tabloul cu care veteranul de război s-a obișnuit deja și de care se bucură.

Scrisoare de la Casa Regală

Moisă Irod era înalt, frumos și bine făcut. Așa a fost trimis la Batalionul Regal de Gardă de la Sinaia. Acolo a făcut instrucție și, de foarte multe ori, i-a văzut pe Regele Mihai și pe Regina Mamă, Elena. Doi ani încheiați și-a slujit regele. În timp, a mai pierdut din amintiri, dar cele care i-au rămas sunt bune și frumoase. Zâmbește atunci când cei prezenți îi reamintesc cum a căutat, alături de colegii din batalion, o noapte întreagă câinele regelui pierdut prin pădurile de la Sinaia sau cum regele a vrut să încerce să tragă cu pușca și, pentru că nu a ținut-o cum trebuie, a fost lovit de patul puștii. De momentele tensionate și de cele de război nu mai vrea să-și amintească.

Rând pe rând, cei prezenți i-au urat „La mulți ani” și i-au adus daruri. Cele mai multe surprize au venit de la București, de la tinerii militari ai batalionului din care și Moisă Irod a făcut parte în urmă cu zeci de ani și care acum fac arc peste timp.

Maiorul Daniel Pâslariu, comandantul Batalionului 1 Ceremoniale, Onoruri Militare și Intervenții din cadrul Batalionului 30 Gardă „Mihai Viteazul”, a venit însoțit de sublocotenentul Viorel Dumitriu și locotenentul Ariana Baciu.
„Este un moment foarte emoționant pentru noi din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că domnul maior (în retragere) Moisă Irod este un exemplu viu al înaintașilor brigăzii noastre, dar totodată un tezaur din istoria neamului românesc. Repet, suntem foarte emoționați și suntem foarte onorați să fim astăzi alături de dumnealui și sperăm ca Dumnezeu să-l țină cât mai mulți ani pentru a ne împărtăși din experiența domniei sale, din poveștile și din peripețiile pe care domnia sa le-a petrecut în perioada în care a fost militar al Brigăzii 30 Gardă din perioada regalității”, a spus ferm maiorul.

Printre darurile speciale aduse de tinerii militari s-au numărat o scrisoare trimisă special pentru Moisă Irod de Casa Regală și un video în care întreaga Brigadă 30 Gardă i-a trimis un mesaj și i-a cântat „La mulți ani”.

„Mai bine de un secol de viață ați fost contemporanul atâtor schimbări ale țării noastre și ale omenirii, uneori în bine, alteori în rău sau în tragedie. Curajul, sacrificiul și devotamentul pe care le-ați arătat pe câmpul de luptă și în slujba României rămân un exemplu de neprețuit”, sunt cuvintele scrise și transmise de Majestatea Sa Custodele Coroanei României Margareta, de la Casa Regală.

Moisă Irod aude după mulți ani vorbele celor dragi datorită camarazilor

Un cadou special anul acesta a venit din partea colegilor militari ai veteranului. Pentru că Moisă Irod nu mai auzea de ani buni așa cum trebuie și avea un aparat auditiv, militarii sibieni au pus mână de la mână și i-au achiziționat un astfel de aparat. Donațiile s-au făcut prin filiala sibiană a Asociației Naționale a Veteranilor de Război și prin Asociația ACORD al cărui director executiv este It. col. ing. (rz.) Constantin Bădescu. 

În sprijin au venit și medicii de la Spitalul Militar, care au făcut toate investigațiile și testele necesare pentru ca aceste aparate să fie cele potrivite, iar cei de la Asociația Veteranilor de Război s-au asigurat că darul va veni chiar în ziua vizitei la Ghijasa.
De acum, veteranul se va putea înțelege mult mai bine cu familia și cei din jur.

„Vreau să mulțumesc colegului meu, colonelul Valentin Mărcuș pentru tot sufletul pe care l-a pus în demersul nostru făcut în ultima perioadă, ca să-l pregătim pe veteranul nostru pentru aparatele auditive pe care le-am adus astăzi. Colegii de la Spitalul Militar au făcut un efort extraordinar: l-au primit, i-au făcut toate procedurile necesare, iar cei de la cabinetul specializat de protezare au făcut și ei un efort foarte mare să fie protezele gata pentru ziua de astăzi. Așa că am reușit să-l avem pe veteranul nostru foarte prezent printre noi”, le-a spus celor prezenți col. (rz.) Marius Popența, președintele asociației.

Colonelul a folosit vorbe calde și mai puțin formale atunci când a reamintit ce înseamnă pentru România veteranii de război rămași în viață. „Prin Moisă Irod putem fi martori la toate câte ne poate povesti. Nu e lucru mic să fi trăit în anii ’40, cu toate problemele de atunci, cu toate schimbările de regimuri, cu toate necazurile pe care le-a întâmpinat România. Știți bine cât de zbuciumată a fost România la vremea respectivă. Dânsul și încă foarte puțini din țara noastră au fost martori ai acelor momente. Moisă Irod este unul dintre puținii stâlpi care au mai rămas în societatea noastră. Ei au luat țara asta pe umeri și au purtat-o până acum și ne-o dau nouă să o ducem mai departe. Așa că ar trebui să facem în așa fel încât să ducem țara la fel de bine și de frumos mai departe, pe umerii noștri”, a mai spus Marius Popența.

În județul Sibiu mai sunt în viață șapte veterani de război, cu tot cu maiorul în retragere, iar în țară, în jur de 700.

Familia i-a fost aproape

„Cine se gândea că voi ajunge la anii ăștia”, spune Moisă Irod. Lângă el se așează omul de radio Ioan Vulcan, unul dintre cei mai apreciați jurnaliști radio, cu o viață dedicată postului Radio România. Are 90 de ani, dar poți să juri că te minte.

„Nenea Moisă este cu 12 ani mai bătrân decât mine. Eu fac 90, el are 102. Când el era în Garda Regală, părinții mei erau servitori în București. Plăcerea cea mai mare a mea, a fratelui meu Vasile și a surorii mele Victorița — ei doi nu mai sunt — era să asistăm la schimbul de gardă la Palatul Regal. Ne ascundeam undeva sus, pe acoperișul hotelului și restaurantului Athénée Palace, în București, și de acolo ne uitam la tot procedeul de dimineață al schimbării gărzilor. Era un spectacol incredibil”, a spus jurnalistul.

Foto dreapta, jurnalistul Ioan Vulcan

În altă cameră, Onica Stanciu, care la 87 de ani este singura soră rămasă a lui Moisă Irod, își amintește de viața alături de fratele ei. Au fost șapte copii la părinți, trei fete și patru băieți, dar au rămas orfani de tineri.
„Eu cu el (n.r. Moisă Irod) am crescut și după ce m-am măritat și mi-a dat tot ce mi-a trebuit, că așa i-a spus tata”, spune femeia.

Onica povestește că nu s-ar fi gândit să-l aibă pe fratele ei atâta timp alături. „O fost tare bolnăvicios de copil. Și am rămas de mici fără părinți. Când a murit mama, eu aveam șase ani, și când s-a dus și tata, aveam 13. Parcă nici nu știu să fi avut părinți”, își amintește ea.

Iubit de familie și apreciat de cei din jur, așa împlinește Moisă Irod 102 ani de viață. Alături i-au fost și copiii, nepoții, nurorile, cu toții mândri că-i mai pot încă ura „La mulți ani”. Speră să o facă și la anul, și poate și în anul următor, atât cât bunul Dumnezeu îl va ține sănătos.

Sursa foto: Ionuț Dănuț Moloce / Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” / Turnul Sfatului

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671