Prânz la Împăratul Romanilor: în căutarea gustului de ton

Fiind o zi ploioasă, am ajuns la restaurantul hotelului Împăratul Romanilor pentru un prânz de la care aveam mari așteptări.

E foarte greu să decizi în care restaurant din Sibiu să mănânci în timpul postului. Deși există o varietate de mâncăruri ce pot fi gătite, acestea lipsesc cu desăvârșire din meniuri. Noroc de zilele cu dezlegări la pește, că numai atunci mai găsești o pagină din meniu din care să comanzi.

Acest lucru, dar și imaginile din meniul de la Împăratul Romanilor ne-a determinat să mergem la restaurantul hotelului în acest weekend. Am pus ochiul pe un steak de ton roșu și abia așteptam să mă răsfăț. Tonul este un tip de pește care trebuie gătit cu atenție, deoarece nu e gras, iar principala provocare este să nu-l gătești prea mult, respectiv să eviți uscarea lui. M-am gândit că „împăratul” n-are cum să ofere un produs prost gătit.

Captură din meniul restaurantului

După o așteptare de aproximativ jumătate de oră, am primit o farfurie cu trei bucăți de ton foarte frumoase, „învelite” într-o crustă generoasă de susan și însoțite de năut și două fire de sparanghel. Cât am mâncat, am căutat să înțeleg gustul, să înțeleg ce mănânc. Nimic: nici gust, nici miros. Singurul gust era cel dat de susan. Tonul are un gust și un miros specific, de aceea nu este pe placul tuturor. Oricât am încercat să simt peștele din acele bucăți de un roz frumos, n-am reușit; am eșuat, năuc, cu gura plină.

Ultima dată am comandat ton anul trecut la Kulinarium. Vrând-nevrând făceam comparație la fiecare bucată – în zadar, ce aveam în față părea orice altceva, ceva searbăd și inodor, acoperit cu mult susan. Ca să-mi dau seama că nu bat câmpii, am decis să gust din fileul de păstrăv – căci asta a comandat partenera de masă. Da, păstrăvul avea gust, simțeam că mănânc pește. Era gătit bine, mai puțin condimentat, dar s-a rezolvat cu niște sare. De fapt, în ambele farfurii am avut nevoie să adăugăm sare și piper.

Ca prezentare, farfuriile nu le-aș duce la vreun concurs de gastronomie: garniturile erau puse lângă pește, așa, ca să umple golul. Vinul, în schimb, a fost bun.

În altă ordine de idei, atmosfera din restaurant este una care mi-a plăcut mult: caldă, comodă și fără elemente exagerate de sărbătoare - doar câte o coroniță din brad și un omuleț de zăpadă pe mese, lângă o lumânare -, în contrast cu „inflația” de „merry christmas” de afară. Ba mai mult, într-o zi ploioasă, cu un pahar de vin sec în față și cu un jazz la volum mediu spre mic în boxe, urmărind figurile sumbre care trec prin fața geamului, e ceea ce pune la dispoziție locația. O pauză de la ceea ce oferă spațiile turistice ale Sibiului în această perioadă - comerțul și vanitatea. În care te cufunzi și tu după ce ieși de aici, pentru a gusta ca dintr-un steak de ton fără gust...

Ca să nu uit: nota de plată a fost de 175 de lei. Tonul a costat 75 de lei, păstrăvul – 54 de lei, iar vinul, care a fost servit în sticle mici – 46 de lei (23 lei/bucata).

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului