Anul 2024 a consemnat două mari premiere pentru fotbalul sibian: Finalizarea bazei sportive CFR din zona Broscărie și demararea lucrărilor pentru modernizarea bazei Voința din cartierul Ștrand. Aceeași cerere crescută pentru spații amenajate unde să se poată face sport exista în Sibiu și în urmă cu aproximativ 90 de ani, când mulți sportivi profesioniști mergeau să joace la Tălmaciu. Unde experți din Glasgow, Scoția, tocmai creaseră un teren de fotbal modern pentru acele vremuri, cu drenaj din stâncă adânc cât un bloc cu patru etaje. Terenul nu doar că mai există, pe el se joacă intens fotbal săptămânal, iar drenajul uimește până și specialiștii zilelor noastre.
Stadionul din Tălmaciu a fost construit la jumătatea anilor 1930, de angajați ai companiei Românofir aduși special din Glasgow, Scoția. Patronatul era tot scoțian și scopul a fost de a oferi angajaților un teren de fotbal modern, unde să poată juca în timpul liber și să se relaxeze. A ieșit o bază atât de bună, încât uneori echipe din Sibiu mergeau să joace meciurile oficiale la Tălmaciu.
Povestea începe în anul 1926 când fabrica a fost cumpărată de un investitor german din Freiburg, principatul Baden, și transformată în fabrică de ață, sub numele Mez Vater & Söhne. În 1935 o firmă scoțiană, din Glasgow, a înființat societatea Românofir SAR care a fuzionat cu firma Mez Vater & Söhne din Tălmaciu și a transformat-o în lider național în domeniu. Compania s-a menținut în top până în 1948, când a fost naționalizată și a primit numele de Firul Roșu Tălmaciu. În anul 2000, societatea s-a privatizat. Acțiunile companiei s-au mai tranzacționat pe piața Rasdaq din 1996.
Monitorul Oficial din 1935 în care este menționată înființarea SAR Românofir
Stadionul a fost construit când fabrica era deținută de scoțieni, ulterior fiind extins și modernizat. La finalul anului 2021, primăria Tălmaciu a preluat baza sportivă de la societatea Românofir, ea fiind în prezent administrată de Asociația Fotbal Club Tălmaciu. Legenda locală zice că acolo a fost săpat cât un bloc de patru etaje și umplut cu mai multe tipuri de piatră adusă din munte. Și mai spune că are cel mai bun drenaj din județ și acum.
Documente vechi în primărie
Reporterul Turnul Sfatului a vizitat terenul de fotbal din Tălmaciu astă-toamnă, într-o perioadă de ploi intense. Este adevărat, suprafața de joc nu se poate compara cu cea modernă de pe Municipalul sibian, însă se prezenta în condiții bune. Pe alocuri chiar mai bune decât unele terenuri pe care le vedem la televizor în Superliga României la fotbal. Cert este că nici după ploaie apa nu băltea și se putea juca lejer.
Primarul din Tălmaciu, Ioan Oancea, a căutat în arhive documente vechi legate de construcția stadionului și spune că a găsit într-un catastif o însemnare din anul 1936 ce confirmă achiziția a peste 10.000 de metri pătrați de ”gazon natural pentru terenul de fotbal”.
Document datat 1936 despre achizițiile primăriei Tălmaciu
Un alt document din primărie vorbește despre extinderea bazei sportive după 1948, situația fiind atât de bună încât ”au jucat și echipele de divizie în timp ce terenul din Sibiu era în reparație”. Ioan Oancea a explicat pentru Turnul Sfatului că documentația terenului a fost preluată de câțiva ani de Compania Națională de Investiții pentru modernizare. Însă, în realizarea documentației premergătoare, mai mulți specialiști au venit să facă studiile necesare, inclusiv cel geologic, experții fiind uimiți de ce au descoperit.
”Mai mult ca sigur eu cred că legenda (drenajului cât un bloc cu patru etaje n. r.) este adevărată. La studiul geo pentru a preda obiectivul Companiei Naționale de Investiții pentru baza sportivă nu au putut înainta cu forezele prea mult, deși au forat în mai multe locuri, pentru că dădeau numai de stâncă”, a explicat Ioan Oancea.
Ioan Oancea, primarul orașului Tălmaciu
Povești vechi de la bunici
În prezent baza este administrată de Adrian Bârză, președintele AFC Tălmaciu, acesta explicând pentru Turnul Sfatului că peste 250 de copii, din toată zona de sud a județului Sibiu, joacă fotbal pe terenul din Tălmaciu. Adrian Bârză ne-a arătat că întreaga topografie a bazei sportive are înclinație spre valea unde curge râul Sadu, aceasta nefiind întâmplătoare și făcând parte din sistemul de drenaj gândit de constructori. Obișnuiți cu ploile și umiditatea crescută, scoțienii au știut cum să planifice stadionul.
Adrian Bârză, președintele AFC Tălmaciu și administratorul bazei sportive
”Nu este legendă, este realitate. În 1991, când am venit eu ca jucător aici, la Tălmaciu, magazionerul avea la momentul respectiv în jur de 90 de ani. Și îmi povestea că la momentul când au construit terenul s-a săpat cât blocul acesta de lângă, cât un bloc cu patru etaje în adâncime, de zicea că oamenii se vedeau mititei de tot jos. Și s-au băgat de la bolovani foarte mari, pe care spunea că îi puteau cuprinde doar vreo zece persoane, până la pietricele foarte mici, nisip și pe urmă iarbă. În partea aceasta sunt ANL-urile și dincolo de ele este râul. Directorul de șantier la momentul acela îmi spunea: Domnule Bârză, nu înțeleg o chestie: De ce atâta pietriș? Am săpat, am săpat, și tot la pietriș am ajuns. Ei au gândit în așa fel încât apa să nu stea pe teren și o duceau la vale, spre râu. Prin pietrișul acela se ducea în râu”, a detaliat Adrian Bârză.
Întregul reportaj de la Tălmaciu poate fi văzut mai jos:
În afara stadionului, patronatul Românofir a construit în trecut și terenuri de tenis, pistă de alergare, cinematograf, oferind astfel și alte posibilități pentru petrecerea timpului liber în Tălmaciu. Ca fapt divers, inclusiv o parte a primăriei Tălmaciu funcționează în prezent, temporar, în fostul sediu al fabricii.
De-a lungul istoriei însă, dinspre Românofir nu a curs doar lapte și miere, ci au existat și numeroase probleme. Atât de ordin social, cât și economic. Pe de altă parte, multe din aceste probleme nu par cu mult diferite de ceea ce vedem adesea în zilele noastre în marile companii multinaționale.
Prima problemă la „Românofir”: de ce plătește impozit la București și nu la Sibiu?
Societatea anonimă română pentru comerţul de fire „Românofir” a fost înregistrată oficial în noiembrie 1935. Atunci a apărut în Monitorul Oficial actul de constituire al companiei, iar ca acționari apăreau, la un capital social de 100 milioane lei, ”d-nii M. Young - 35 milioane lei; AI. A. Ștefănescu - 25 milioane; d-na Silvia A. Ștefănescu - 5.000.000; d. Henry Trembisky - 13 milioane lei ; dr. Traian Ivan lei - 10.000.000; I. Curtovici - 7 milioane lei și loan G. Boambă - 5 milioane lei.
Doi ani mai târziu, ziarul ”Acțiunea” preciza că la „Românofir “s-au făcut investiţii de peste cinzeci de milioane de lei. Problema era că era înregistrată în București, și că plătea impozit în capitală, nu în Sibiu.
”Această fabrică de fire, singura în ţară, realizează câştiguri fantastice, după munca fetelor românce angajate cu salarii mici. Şi pentru că Românofli este societate streină a ţinut să se îngrijească să fie impusă în Bucureşti unde fiscul desigur că o consideră o mică întreprindere aruncată într’un sat din Transilvania adecă ceva mai mare decât bodega cutărei văduve din Tălmaciu.
Dacă organele fiscului dela administraţia Sibiu ar fi făcut impunerea desigur că ea ar fi fost mai echitabilă şi reală de aceea, pe această cale solicităm ministrului de finanţe să dea dispoziţiuni să se cerceteze ce impozit plăteşte Românofir şi să se dispună ca numita întreprindere să fie impusă de administraţia financiară Sibiu”, se preciza în articol.
A doua problemă: Străinii - șefi îi abuzează pe românii - muncitori
Prezența britanicilor în Tălmaciu, dar și a lucrătorilor de alte naționalități, nu era întotdeauna văzută cu ochi buni în Sibiu.
Publicația ”Buna Vestire” publica în 1937 ample articole în care prezenta situația gravă în care s-ar fi aflat mai mulți muncitori de origine română, abuzați de către șefii străini.
”Este o societate anonimă, bineînţeles, română. O spune doar numele ce-l poartă. Numai că, pare-se, singur numele «Românofir» este românesc din toată această întreprindere cu capital străin, condusă de un număr de paşaporturi, atraşi de pe cine ştie ce meleaguri de mirajul Canaanului românesc care i-a primit cu braţele deschise ca întotdeauna.
Întreg personalul administrativ şi technic este recrutat dintre minoritari şi străini. (…)
Abia de câteva luni, de când nedreptele concedieri ale lucrătorilor români au produs o revoltă legitimă printre aceştia, a început să se vorbească despre cele ce se petrec în atelierele «model» ale «Românofirulu», organizate după «sistem englez».
Tratamentul neomenos şi persecuţiile la care este supus in special elementul autohton, au dat naştere la o serie de plângeri şi memorii, rămase toate fără nici un rezultat.
Muncitorii români sunt brutalizaţi zilnic de către însuşi directorul fabricei, care nu se sfieşte a-şi striga în gura mare, sentimentele de ură le are faţă de tot ce este românesc. Bătaia este aci la ordinea zilei”, scria ziarul.
Din conducere făceau parte nume precum Young, ing. Willerd, Weber Alfred, ing. Binham, Bell Hildar, Gross Richard, Benning Martin, pe lângă Hemning, Gärtz, Zeck, König, Mehlbrodt, Glöckner și Huber.
Echipa Romanofir Tălmaciu cu Engels, Tierjung, Sift și Basch în primul 11
Prezența britanicilor se vedea în 1938 și în primul 11 al echipei Românofir Tălmaciu.
Ziarul ”Curentul” scria în martie 1938 despre un meci început la ”orele 15 PM” cu CFR Sibiu.
„Sibienii (C.F.R.) au dispus la limită de oaspeţi Romanofir cu 2-1 după o repriză egală (0—0). Echipa d-lui Mueller din Tălmaciu cu puţin noroc putea termina la egalitate, ratând trei ocazii de marcare.
Au marcat: Axente Rareş şi Mueller pentru C.F.R. Sibiu, iar Baschir pentru oaspeţi.
D-lui Gyoergy care a condus cu autoritate, i s-a prezentat lotul următor:
F. R. SIBIU: Popa, Georgescu, Bartoc, Rădoiu, Vaida, Muşc, Axente, Popovici, Dop, Mueller, Sib, Coch.
ROMANOFIR (Tălmaciu): Engels, Petraşcu, Gilu, Tierjung, Sischin, Crişan, Bios, Sift, Negruţi, Basch, Heinz şi Chidu”, scrie în ziarul de acum 86 de ani.
În 1938 anunța înființarea în Sibiu a primului ”clun de turism” din județ. Era o inițiativă pornită din Tălmaciu, chiar de la Romanofir.
Club de turism în Tălmaciu
Foaia Poporului scria atunci că ”românii din Sibiu şi împrejurime au fost invitaţi să se înscrie ca membri la Clubul Român de Turism, ce în curând va lua fiinţă în oraşul nostru. Pentru înfăptuirea acestei idei a luat iniţiativa dl inginer Ştefănescu, director general al marei întreprinderi româno-engleză „Românofir”, ale cărei uzine moderne se află la Tălmaciu în judeţul Sibiu”.
Clubul își propunea să construiască cabane şi adăposturi pe munţi, ”spre care scop dl ing. Ştefănescu a făcut Turism la Sibiu rost şi de o frumoasă sumă de peste 209 mii lei, promişi de la centrala Bucureşti spre acest scop”.
Britanicii, bătuți de români la tenis. Pe terenurile construite de ei
Englezii din Tălmaciu au construit aici și terenuri de tenis, iar presa din București scria în 1938 de un interesant turneu local între sibienii studenți la ANEF (Academia Națională de Educație Fizică). Jocurile s-au disputat la Tălmaciu, pe terenurile proaspăt construite la Românofir.
”Recent s’a disputat la Tălmaciu-Sibiu un interesant turneu de tenis contând ca revanșă, între jucătorii grupărilor A. N. E. F.-Sibiu și Românofir-Tălmaciu (inginerii englezi și români). Sibienii, net superiori, și-au însușit și de data aceasta 9 victorii din 12. Dăm mai jos rezultatele obținute pe probe:
Simplu domni:
1) Scorobeț loan (Sibiu) - A. Müller (Tălmaciu) 6-1, 6-0.
2) Sfetea Aurel (Sibiu) - ing. Harp (Tălmaciu) 6-4, 6-4.
3) Ing. Sylvester (Tălmaciu) - Lt. Stănescu Costel (proaspătul campion militar al României la cat. II, 2-6, 7-5, 7-5. (Surpriza turneului)
4) Locot. Dembinschi Ernest (Sibiu) - ing. Allison (Tălmaciu) 6-4, 9-7.
5) Dr. Poponea Victor (Sibiu) - Petrascu Virgil (Tălmaciu) 7-5, 7-5.
6) Locot. Oprea (Sibiu) - ing. Young (Tălmaciu) 6-4, 6-2”, se preciza în articol.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 6405
Ultimele comentarii
Acum 8 ore
Emil
Acum 8 ore
Emil
Acum 8 ore
Votantul
Acum 9 ore
Gelu
Acum 9 ore
@Miruna