Sibiul continuă să fie un „oraș al culturii”, titulatură pe care a câștigat-o acum aproape 20 de ani cu ocazia Programului Capitală Culturală Europeană, însă are nevoie să-și reactualizeze atitudinea față de acest domeniu. În caz contrar, riscă să se transforme într-un „oraș festivalier”. Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, marcată anual pe data de 15 ianuarie, discutăm despre cultură cu oamenii din cultură.
Suntem în plin război în Europa, când se discută mai mult despre apărare, decât despre cultură, iar acest lucru ne aduce în actualitate una dintre replicile memorabile cu privire la acest domeniu, despre care scriitorul Emilian Galaicu Păun spunea că este „simptomatică pentru felul de a gândi nu doar al unor oameni de stat, ci și al celor în numele cărora vorbesc”.
În plin război mondial, prezentându-i-se bugetul anual al Regatului Unit, care avea la capitolul „cultură” 0 (zero!) lire sterline, premierul britanic Winston Churchill s-a uitat urât la funcționarii de la Finanțe. „Suntem în război”, s-au apărat aceștia. „Și atunci pentru ce luptăm?!”, a întrebat Churchill.
Apoi, o altă vorbă a devenit populară: Nu mă tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului.
În acest context, ne-am propus să discutăm despre cultură, în primul rând despre cea de la Sibiu; unde se află aceasta, ce a rămas din titulatura „oraș al culturii” și ce trebuie făcut ca Sibiul să păstreze acest titlu. În definitiv, „pentru ce luptăm?”.
Radu Vancu - scriitor, președintele Festivalul Internațional de Poezie de la Sibiu Poets in Transylvania: „Pericolul de a deveni un oraș festivalier”
Despre „Sibiu, oraș cultural”: Cred că putem spune, fără să fim bănuiți de patriotism local, că Sibiul este, cel puțin în măsura în care era și în 2007, un oraș cultural real. Am participat cândva la o masă rotundă cu o fundație din Liverpool, care chiar asta făcea, estima efectele programului de Capitală Culturală Europeană asupra orașelor care îl deținuseră. Și Sibiul era unul dintre exemplele de succes, pentru că, din punctul lor de vedere, și eu sunt în asentimentul lor, important este ce se întâmplă cu un oraș în anii de după deținerea titlului de Capitală Culturală Europeană: continuă el să dezvolte programe culturale? continuă el să dezvolte turism cultural? Putem spune că Sibiul a făcut asta. Festivalurile lui relevante cred că sunt chiar mai multe decât erau în 2007 (...) Putem spune, cu inima împăcată, că Sibiul cultural, dacă îl judecăm ca suma proiectelor lui culturale, arată bine.
Unde ar fi de corijat sau de îndreptat, ar fi tocmai în pericolul de a deveni un oraș festivalier, o cultură festivalieră. Adică avem festivaluri foarte bune, de o relevanță internațională extraordinară, dar nu trebuie ca Sibiul, ca oraș cultural, să se oprească la asta - o sumă de festivaluri impresionante. E nevoie de mai mult de atât.
E nevoie de programe de susținere a artiștilor, în primul rând, pe care orice oraș cultural le dezvoltă. Mă gândesc, în primul rând, la rezidențe culturale, rezidențe artistice. România întreagă suferă din punctul acesta de vedere: există doar patru rezidențe literare în toată România - la București, la Timișoara, la Iași. România e o țară suficient de bogată și consistentă cultural pentru a-și permite să dezvolte rezidențe literare și mă mir că încă n-o face. Nu e costisitor să asiguri unui artist trei luni, șase luni, poate chiar un an de rezidență și rezultatul va fi că orașul tău, despre care evident acel artist va scrie, se înscrie pe termen lung în patrimoniul literal și cultural al României. Și dacă artistul respectiv devine relevant internațional, chiar în patrimoniu literar internațional. Poți chema, dacă ai o finanțare suficient de consistentă, invita la rezidență artiști internaționali, scriitori, artiști vizuali cu relevanță internațională.
Apoi, mă gândesc la literatură: ateliere de traducere, workshop-uri de traducere reciprocă - din literatura română contemporană în literaturile străine și din literaturile străine în literatura română; să inviți patru șase, opt scriitori care să se traducă reciproc. E și un exercițiu pe care îl faci pentru a exporta cultură literară română în afara țării.
Ce vreau să spun e că, pe lângă cultura festivalieră pe care Sibiul și-a construit-o, pentru că n-a primit o moștenire de la nimeni (...), trebuie făcute și proiecte care să susțină cultura și în afara programului festivalier. Un festival se întâmplă o dată pe an, poate de două ori pe an, dacă are un format mai particular, dar cultura trebuie susținută săptămână de săptămână, zi de zi, și în afara festivalului.
Cine și cum să o facă: La nivel național răspunsul e simplu - Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român. Amândouă sunt atât de îngrozitor de subfinanțate, prin tradiție de toate guvernările, încât nu mă mir că nu au banii să o fac. Problema stă în proasta finanțare a culturii. Administrația Fondului Cultural Național are o finanțare ceva mai măricică, pentru că e finanțată printr-un procent de la Loteria Națională și ea practic susține de una singură toată cultura alternativă din România. Iarăși, e mult să-i cerem să se mai ocupe și de fiecare oraș în parte și de construcția patrimoniului cultural al fiecărui oraș.
Pe plan local, ar trebui un mix de autorități locale - Primăria și Consiliul Județean - care deja fac asta, dar, repet, ele sunt concentrate mai ales pe festivaluri, și să convingem finanțatori privați, așa cum unii constructori de festivaluri reușesc. Acest mix de privat și de public, care funcționează în Occident foarte bine, cred că poate fi o soluție și la noi.
Dar Sibiul e totuși un caz fericit, pentru că finanțarea pe care autoritățile locale o oferă culturii e una dintre cele mai mari din țară, procentual vorbind.
Privind dinspre comunitate înspre autorități, eu văd că există suficientă dinamică literară în Sibiu pentru a susține astfel de activități literare (cu referire la festivalurile literare - n.a.). Eu cred că niciodată, de la Cercul Literar încoace, Sibiul literar nu a fost atât de bine reprezentat. Sunt poeți, prozatori, critici literari, teoreticieni literari de primă mărime, recunoscuți nu doar la nivel național, mulți dintre ei invitați pe la festivaluri internaționale, care fac din Sibiu unul dintre cele mai relevante literar orașe ale României. O spune percepția Sibiului în publicațiile de specialitate, în revistele culturale: există un respect pentru Sibiul literal, care vine din consistența literară a Sibiului însuși.
Despre Infrastructura culturală: Cred că e nevoie de ceea ce se numea în anii '50 în Marea Britanie, „bricks and mortar” - cărămizi și ciment. Au plecat autoritățile culturale britanice atunci de la evidența faptului că multe clădiri au fost distruse în bombardamente și au ajuns la concluzia că tot ce pot face mai bun pentru cultura britanică e să construiască din cărămizi și ciment spații în care ea să se poată întâmpla, să se poată produce. De asta e nevoie și în Sibiu - de clădiri, de spații (...)
M-a bucurat, de pildă, foarte mult că anul trecut, Casa Artelor a fost renovată complet, pregătită la standarde internaționale, care să poată găzdui astfel de evenimente culturale și introdusă în circulație de Muzeul Astra. Dar e nevoie de mai multe astfel de clădiri - și pentru evenimente literare, și pentru evenimente muzicale; artiștii vizuali nu prea au unde expune, în afară de Galeria UAP; Muzeul Bruckental a mai deschis niște spații noi, pentru că au înțeles că, de fapt, asta e necesitatea primă - să aibă creatorii din Sibiu în artele vizuale un loc sau mai multe locuri în care lumea să-i vad.
Constantin Chiriac, directorul TNRS și președintele FITS: „E nevoie de dialog și calitate”
Despre „Sibiu - oraș cultural”: Eu nu sunt un vremelnic creator de evenimente la Sibiu. Am venit din 1980, ca șef de promoție, refuzând Iașul, care îmi oferea un loc - acolo aș fi fost genial seară de seară, chiar dacă eram slab. Am ales Sibiul, iar în 1994 spuneam că îmi doresc să obținem pentru Sibiu titlul de capitală culturală europeană. De atunci, am luptat pentru ca Sibiul să aibă acest titlu pe care l-am obținut atunci când am fost în fața jurului Comisiei Europene în 2002.
De-a lungul timpului am gândit, gândesc și voi gândi mari obiective pentru Sibiu (...) Atunci când am gândit (programul) Capitala Culturală Europeană și Festivalul Internațional de Teatru, am gândit să deschidem porțile acestui oraș, niciodată cucerit, să fie cucerit de artiști.
Treptat, treptat am gândit proiecte care să pună în valoare nu numai orașul, dar care să aibă în primul rând continuitate (...) În 1997 am făcut Bursa de spectacole din Sibiu - singura bursă de spectacole autorizată (...), am creat Școala de Teatru și de Management Cultural în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, apoi Școala Doctorală, apoi Scena Digitală în timpul pandemiei; acum lucrăm pentru Fabrica de Cultură, ca aceasta să devină nu numai un obiectiv de interes național, dar să aducă Sibiului o zonă de notorietate pe care niciun oraș din România nu-l poate râvni (...)
Deci, sunt argumente foarte serioase ca Sibiul să poată să aibă o dimensiune fără precedent nu numai în România, ci în lume pe ceea ce înseamnă punerea pe hartă a unei comunități printr-un dat cultural. Ceea ce sper eu din toată inima e ca toate instituțiile de cultură din Sibiu să rămână într-un dialog creator, în așa fel încât ceea ce Sibiul oferă să poată să fie exploatat din punct de vedere turistic prin proiecte și programe. În același timp, cele două universități - ULBS și Academia Forțelor Terestre -, care s-au angajat în tot felul de proiecte internaționale, să poată să intre în dialog cu ceea ce facem noi, în așa fel încât, conjugat să putem să asigurăm nu numai această titulatură de „oraș cultural”, dar să putem asigura calitatea agendei culturale. În mod cert, aceasta trebuie să se facă prin competiție și care să dea garanția faptului că evenimentele care vor fi selectate vor fi unice și că ele vor avea în mod cert o mare dimensiune calitativă din punct de vedere artistic, dar și educațional.
Despre finanțarea culturii: Din păcate, la nivel național, făcând o comparație, numai turul întâi de la prezidențiale a consumat mai mulți bani, în zadar, decât fondul alocat Ministerului Culturii anul trecut pe întregul an, pentru toate proiectele culturale, pentru toate turneele, pentru toate instituțiile de spectacol, pentru tot ceea ce înseamnă investiții în cultură.
Am avut discuții cu nu mai puțin de 34 de miniștri ai culturii care au fost de-a lungul timpului, arătând ce înseamnă să pui în dialog cultura cu turismul și nu într-un dialog la distanță. În multe din țările europene, dar și altele, cum e China, Japonia, cultura este împreună cu turismul și oferă capacitate comunităților de pretutindeni să poată să gândească conjugat ceea ce înseamnă oferta culturală împreună cu oferta turistică. În așa fel încât turistul care vine să poată să aibă o agendă de evenimente, pe lângă tot ceea ce înseamnă locațiile turistice, care sunt suficient de multe pentru Sibiu și pentru județ.
La nivel național, ceea ce are Franța, Marea Britanie - 1% buget din PIB pentru cultură; la noi e 0,08% la nivel național. Deci, cred eu că în această clipă, fără a pune piciorul în prag și fără a face greve, trebuie să arătăm ce înseamnă implicarea comunităților în agendele culturale, obținerea de proiecte europene, proiecte norvegiene, proiecte elvețiene, parteneriate strategice cu structuri europene și mondiale, în așa fel încât zona de investiție în cultură nu numai să crească, dar să dea certitudine.
Ceea ce Teatrul și Festivalul fac de-a lungul timpului sunt exemple care nu numai că sunt cercetate de marile universități ale lumii, dar ele dau dimensiune a ceea ce înseamnă parteneriat pe picior de egalitate. Să poți să ai parteneriat strategic cu Théâtre de la Ville, cel mai important teatru al Franței, cu Tokyo Metropolitan, cel mai important teatru al Japoniei, să ai parteneriat cu Kennedy Center (John F. Kennedy Center for the Performing Arts – n.n.), cel mai important centru cultural al Americii, să poți să găsești formule de cooperare cu țările arabe, cu Israelul, cu Turcia, cu Italia, cu Franța, cu Spania, cu țările din jur - Grecia, Bulgaria, Ungaria, nu mai vorbesc de zona germanică. Dacă am avea mai multe exemple la nivelul României, sunt convins că în mod cert cultura ar putea să impună la nivel național și european.
Despre alocarea unui anumit procent din PIB pentru cultură: În mod cert, vor veni, numai că suntem într-o perioadă foarte grea. E vorba de o perioadă de recesiune, e vorba de o perioadă de război, de schimbare. În clipa în care ființa națională a multor țări este pusă în pericol, normal că există, în primul rând, presiunea pe ceea ce înseamnă apărare. În al doilea rând, vedem ce înseamnă un popor care este semianalfabet, foarte puțin educat. E o minune că noi avem sălile pline. Duceți-vă în alte părți să vedeți ce jale e; inclusiv la film, nu numai la teatru.
Cred că din punctul acesta de vedere, artiștii importanți, conducătorii de instituții, personalitățile din România ar trebui să se implice mult mai activ și împreună să găsim forța și argumentele prin importanța proiectelor pe care le dezvoltăm în fața politicienilor: să înțeleagă că întotdeauna cultura este înainte-mergătoare pe tot ceea ce înseamnă diplomație la nivel mondial.
Despre infrastructura culturală și planuri cu Fabrica de Cultură: Am făcut studiul de fezabilitate și DALI pentru reabilitarea întregului spațiu. Am avut dialog împreună cu celelalte două instituții care sunt în subordinea primăriei – Teatrul Gong și Casa de Cultură și Teatrul de balet. Împreună cu primăria ne asumăm să putem să atragem fonduri pentru ce înseamnă reabilitarea Fabricii de Cultură. Sperăm din toată inima ca după ediția din acest an a FITS să putem intra în linie dreaptă pe ce înseamnă proiectul de execuție a reabilitării Fabricii de Cultură.
În paralel, bineînțeles că luptăm pentru Centrul de spectacole și conferințe din centrul orașului în așa fel încât el să poată să prindă viață. Suntem în dialog cu mari arhitecți ai lumii și sperăm din toată inima să avem parteneri stabili la guvernare - Parlament, președinte, în așa fel încât fondurile pe care le să le atragem, proiectele pe care dorim să le dezvoltăm să poată să prindă viață.
Alexandru Chituță, manager interimar Muzeul Național Brukenthal: „Noi am demonstrat că domeniul cultural poate să fie un motor de dezvoltare a comunității, însă ecourile se sting după Munții Carpați”
Despre „Sibiu, oraș cultural”: Chiar dacă au trecut mulți ani de la momentul 2007, Sibiul a rămas într-adevăr capitala culturală a României. Și lucrul acesta o demonstrează instituțiile culturale din Sibiu, care sunt instituții puternice nu doar prin organigrama instituțiilor, cât mai ales prin oamenii pe care le au aceste instituții (...) și care au demonstrat că printr-un management de calitate, prin oameni dedicați, prin oameni profesioniști au putut să facă, până la urmă, istorie în ceea ce înseamnă evenimentele de bună calitate. De multe ori Sibiul este orașul care de tonul în ceea ce înseamnă evenimente culturale de calitate - expoziții importante, piese de teatru, evenimente muzicale ș.a.m.d. Așadar, cred că Sibiul este și în momentul de față capitala culturală a României.
Nu sunt vorbe goale. Lucrul acesta o demonstrează și numărul de vizitatori pe care Sibiul îl are și implicit muzeele. Dacă ar fi să mă refer pe partea de muzee, este pentru mine un lucru notabil ca într-un oraș de până în 200.000 de locuitori, fără să concurăm la populație cu orașele mari din România, cum ar fi Cluj-Napoca, Timișoara, Iași sau chiar București, muzeele din Sibiu să adune mai mulți vizitatori decât unele instituții de acest fel din aceste orașe, care au o populație dublă sau de 10 ori mai mare decât Sibiul. Lucrul acesta înseamnă că ne facem treaba așa cum trebuie, încercăm să transmitem mesajul nostru așa cum trebuie, iar vizitatorii sunt dornici să vină și să vadă ceea ce noi le oferim.
Despre finanțarea culturii: Sibiul este în top cu agenda culturală. Este un lucru început pe care maestrul Constantin Chiriac l-a implementat și conducerea primăriei din acea vreme l-a pus în practică. Sigur, sunt și aici discuții, avem deschidere în ceea ce privește dialogul cu doamna primar, Astrid Cora Fodor. În ceea ce privește agenda culturală, sigur că toate lucrurile sunt perfectibile și se pot îmbunătăți. Sigur, ar fi bine să avem o agendă culturală doar pe instituțiile din Sibiu și una separată pentru asociații, fundațiile și ONG-urile care vin din afara orașului, pentru că este destul de greu câteodată pentru o asociație mai mică să câștige poate un proiect ingenios, dar nu are puterea de implementare așa cum o are o instituție culturală de renume.
Însă și aici ar trebui să ținem cont și de lege, pentru că toate aceste modificări trebuie să fie în conformitate cu legea. Dar există un dialog și finanțarea culturii la Sibiu are un procent destul de numeros din partea bugetului local. Cu siguranță, toată lumea dorește mai mulți bani, cu siguranță cultura la Sibiu ar trebui finanțată mai mult. Este bine să dorim mai mult, însă cred că este foarte bine să ținem cont și de realitate, să fim conștienți, să fim realiști, să avem o gândire normală și să ținem cont de toate chestiunile.
Cât privește finanțarea națională, cred că aici mai avem de lucru, în primă fază în ceea ce privește mentalitatea celor care ne conduc. Noi am demonstrat la Sibiu că domeniul cultural poate să fie un motor de dezvoltare a comunității. Am făcut lucrul acesta, însă ecourile se sting după Munții Carpați și cred că dacă decidenții politici sunt dispuși unui dialog, să înțeleagă faptul că și în România mediul cultural poate genera dezvoltare în România, atunci și finanțarea instituțiilor culturale din cadrul Ministerului Culturii sau din cadrul altor segmente va crește (...) Educația are nevoie, sănătate are nevoie, însă domeniul cultural este cartea noastră de vizită.
Despre infrastructura culturală: Aici avem probleme. Am văzut că și domnul Porr (Paul Jurgen Porr, consilier local - n.n.) a luat în considerare ca în acest mandat al Consiliului Local, și doamna primar a fost de acord, să se încerce să se ridice la Sibiu un centru cultural. Cât privește Muzeul Național Brukenthal, avem o problemă în ceea ce înseamnă modernizarea instituțiilor și spațiilor culturale; în ceea ce înseamnă investiția în tot ce înseamnă un spațiu expozițional „așa cum trebuie”. Avem nevoie de fonduri pentru a face un muzeu de artă contemporană așa cum trebuie. Se simte nevoia la Sibiu a unui centru cultural, de expoziții contemporane, de conferințe ș.a.m.d.
Nu putem doar să ne lăudăm cu momentul 2007. A fost. Însă din păcate în acest domeniu, a tot ce înseamnă investiții în infrastructură, cred că am rămas în urmă nu doar noi, Sibiul, cât și România. Lucrul acesta nu face cinste României.
În privința MNB, un muzeu care are o colecție importantă, care deschide orice ușă; muzeu care este invitat la multe muzee din Europa. În momentul de față noi ne aflăm într-un dialog destul de înaintat cu Galleria Borghese din Roma pentru a face un schimb cultural între România și Galleria Borghese. Avem deja un accept, ca lucrarea „Leda” după Leonardo da Vinci să vină la Sibiu în cursul acestui an și noi să mergem cu lucrări din colecția muzeului la Roma.
Deci, colecțiile sunt importante, ne fac cinste; contează noi cât știm să le punem în valoare și cât știm să investim în spațiile în care publicul vizitator intră. Nu investim într-un lucru străin. Până la urmă, guvernanții trebuie să înțeleagă că se investește în patrimoniul țării noastre. Este o investiție pe care România o realizează pentru România, iar dacă încep lucrurile acestea cred că e foarte bine.
Răzvan Pop, director Biblioteca Județeană ASTRA: „Îmi este teamă de această auto-suficiență a Sibiului din lipsa unei concurențe naționale”
Cu siguranță mai are sens și rost acest apelativ. Spun „din fericire”, dar și „din păcate”. Din fericire, pentru că asta ne arată că proiectul Capitală Culturală a fost în cazul Sibiului un succes și a creat o identitate a orașului pe care toată țara și un anumit grup cultural la nivel internațional astfel ne cunoaște orașul. Spun „din păcate”, pentru că acest lucru se întâmplă și pentru că nu am avut o reală concurență din partea altor centre culturale din România. Dar asta se schimbă. Tocmai s-a terminat al doilea program de capitală culturală a României, cel de la Timișoara. Deci, teoretic, vom avea două centre culturale puternice. Mai avem un centru universitar puternic care reverberează și asupra mediului cultural, care este Clujul. Avem un alt centru, care funcționează - Iașiul; capitala e capitală, unde viața culturală este sau ar trebui să fie dinamică. Deja am bifat împreună cu Sibiu cel puțin cinci poluri culturale importante. Pe lângă asta avem evenimente la Craiova, la Sighetu Marmației etc.
De aceea, cred că Sibiul trebuie să-și reevalueze un pic poziția. Dacă ne place și ne sună bine acest apelativ de „capitală culturală din România”, trebuie să facem tot timpul ceva să susținem; evident, întotdeauna trebuie să creștem calitatea culturală. Lucrul cel mai important e că avem o fundație. Este greu ca mișcarea culturală din România sau din Sibiu să se prăbușească pur și simplu în momentul când ai două, trei, patru festivaluri bune la nivel internațional, când fiecare instituție culturală este în interiorul tematic al său un reper în întreaga țară (...)
Nu putem spune că facem totul „corect”. Dacă ne comparăm cu alte comunități culturale din România, putem spune că facem multe lucruri corect. Dacă ne comparăm cu centre culturale din Europa de calibrul nostru, putem găsi și minusuri cu siguranță. Într-un fel, îmi este teamă de această auto-suficiență a Sibiului din lipsa unei concurențe naționale.
Și în Europa e la fel. Unele state sunt la a nu știu câta „capitală cultură” și deja a devenit ușor desuet proiectul. În general, cred că programul „capitală culturală” trebuie regândit și reconceptualizat. Am avut din Italia un oraș ca Matera, în condițiile în care sunt niște centre culturale istoric foarte importante. Se întâmplă pentru că italienii promovează în ultimii ani foarte tare turistic această zonă. Grecia, la fel: cred că aproape toate orașele importante au fost capitală culturală. Trebuie regândit și acest program.
Despre finanțarea culturii: Local, eu spun că nu sunt probleme, pentru că instituțiile administrative, în frunte cu CJ, asigură necesarul de finanțare. Mai mult, avem și o piață a sponsorizării destul de bună, companiile importante sprijină demersurile culturale din Sibiu. În schimb, în țară, din păcate, susținerea culturii este un act deficitar, pentru că de multe ori vina vine și dinspre instituțiile culturale. În Sibiu avem inclusiv o concurență pozitivă a instituțiilor. Cumva fiecare dorim să atragem atenția către noi și să arătăm că suntem interesați pe piața culturală și, prin urmare, venim cu produse, venim cu noutăți (...)
Nici oamenii de cultură n-au știut să să-și facă atractivă „marfa”, adică produsul, adică intenția culturală. Prin urmare, nici administrația nu a înțeles și nu a găsit o cale de dialog. Eu sunt convins că în momentul în care se dorește, se creează o strategie cultură la nivelul unui județ sau unei comunități urbane se vor schimba lucrurile, dar deocamdată asta este situația.
Despre infrastructura culturală: Teoretic, putem zice că avem nevoie de mai mult spațiu. Dar, în ultimul timp, tocmai prin intermediul instituțiilor culturale din Sibiu s-a văzut o ușoară edulcorare a mediului non-guvernamental cultural din Sibiu. Eu chiar aș puncta o descendență a acestuia. Eu nu cred că este sănătos pentru o comunitate ca Sibiul să nu ne intereseze și să nu susțină mediul non-guvernamental cultural. Cred că aici trebuie să fie primele inițiative - în a ajuta asociațiile și fundațiile, în a le susține proiectele și a le deschide spații necesare, programe de finanțare specifică etc. Cred că înspre zona asta ar trebui să meargă viziunea culturală a Sibiului în următoarea perioadă.
Niu Herișanu, sculptor, proprietar de galerie privată: „Consider că, totuși, suntem destul de sus”
Eu sunt un acerb susținător al culturii locale, naționale și chiar internaționale. Referitor la Sibiu, spun că totuși nu a scăzut ca activități culturale. Din contră, observ că în ziua de astăzi, cel puțin pe sectorul meu de arte plastice, Sibiul a evoluat. Dacă în urmă cu 20 de ani Sibiul nu avea decât o singură galerie particulară, acum are mai multe spații care oferă spre delectare lucrări de artă plastică. Consider că este benefic pentru Sibiu acest lucru.
Există activitate culturală, respectiv artistică în Sibiu și zic că este un lucru lăudabil. Să nu uităm că agenda culturală, susținută de Consiliul local, a luat amploare foarte mult în această perioadă. Consider că, totuși, suntem destul de sus. Acțiunile culturale în decursul unui an sunt enorm de multe în raport cu multe alte localități mult mai mari decât Sibiu, care au și o efervescență.
Normal că întotdeauna este nevoie (să-ți reactualizezi poziția - n.n.), deoarece fondurile alocate din bugetul local sau național pentru cultură sunt încă mult-mult prea mici.
Despre finanțarea culturii: Am mai afirmat lucrul acesta - procentul de fonduri alocat de la nivelul bugetului național este total insuficient. Mai am o mențiune aici: ca activist cultural privat, observ că există o discriminare între finanțările instituțiilor susținute de bugetul local sau național și noi, cei care activăm în domeniul privat, deoarece ele au un avantaj absolut față de noi. Personal, am și renunțat la a mai depune proiecte în agenda culturală, fiindcă sunt foarte greoaie procedeele de a de a obține aceste finanțări.
În 2023, v-am întrebat ce l-ați întreba pe ministrul Culturii și ne-ați spus „Când își dă demisia?”. Azi ce ați întreba?
Eu le urez atât celor prezenți, cât și celor viitori să se gândească mai mult la diverse pârghii, atât la nivel european, că facem parte din Uniunea Europeană, cât și la nivel național, să obțină cât mai multe fonduri pentru conservarea patrimoniului și pentru noi acțiuni culturale în țara noastră, fiindcă poporul acesta merită să aibă o cultură, că fără cultură pierim pur și simplu.
Cristian Lupeș, manager Filarmonica de Stat Sibiu: „Viitorul pe care eu îl propun urmărește dezvoltarea în zona teatrului liric”
Festivalurile sibiene de mare notorietate - Sibiu Opera Festival, Astra Film, Sibiu Jazz Festival, FITS, Focus in the Park, Concerte pe Acoperiș, dar și Târgul de Crăciun - sunt branduri care pot și trebuie să fie sprijinite în evoluția lor. Mass media ar trebui să fie mai atentă la calitatea evenimentelor pentru a ajuta organizatorii să dezvolte aceste inițiative, iar astfel vom reuși să ne păstrăm în topul orașelor culturale din România. Sibiul merită mai multe știri culturale și mai puține bârfe. Publicul sibian a arătat că valorizează actul cultural, iar asta ne onorează. Dincolo de unele nemulțumiri sau neînțelegeri, este datoria noastră să rămânem uniți și să oferim comunității evenimente de calitate.
Despre finanțarea culturii: Consiliul Județean Sibiu, sub autoritatea căruia funcționează Filarmonica, ne sprijină permanent în dezvoltare, înțelege importanța culturii pentru bunul mers al societății și alocările bugetare pentru cultură sunt mai mari decât în orice alt județ. De asemenea, Primăria municipiului Sibiu cofinanțează câteva dintre proiectele noastre mari și chiar Ministerul Culturii ne-a oferit de mai multe ori sume importante pentru buna desfășurare a unor festivaluri.
Infrastructura culturală a Sibiului: Cred că Sibiul are nevoie cât mai curând de o sală de spectacole mult mai generoasă, de cel puțin 1.000 de locuri.
Anul trecut, Filarmonica de Stat Sibiu a beneficiat de investiții și reparații în valoare totală de aproape 3 milioane de lei. De la modernizarea spațiilor, la instrumente muzicale noi, aparatură audio-video, echipamente de sonorizare sau iluminat, astăzi avem cea mai tehnologizată filarmonică din România și acesta e un motiv să ne mândrim de Ziua Culturii Naționale: suntem o instituție care se poate transforma, la cheie, în sală de concerte, operă, teatru sau cinema. De pildă, pentru producțiile de operă, Sala Thalia are o fosă pentru orchestră, ceea ce nu se întâlnește la nici o altă filarmonică.
Viitorul pe care eu îl propun urmărește dezvoltarea în zona teatrului liric. Nu ca o schimbare a profilului, ci o nouă componentă, pentru a răspunde interesului publicului sibian. Primele preocupări pentru a avea o operă la Sibiu au apărut acum mai bine de 75 de ani, însă niciodată nu și-au găsit concretizarea, însă longevitatea și succesul de care se bucură Sibiu Opera Festival, cu cele 23 de ediții de până acum, ne determină să găsim soluțiile administrative și financiare pentru a rezolva această provocare.
Florin Viorel, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din Sibiu: „Sibiul a trecut printr-o reactualizare, prin schimbarea de generații a managerilor culturali”
Cred că Sibiul a trecut printr-o reactualizare, prin schimbarea de generații a managerilor culturali. Au fost niște schimbări care au venit natural - a fost o generație întreagă care s-a pensionat. Este o perioadă propice unei reînchegări culturale.
Am avut o întâlnire cu managerul de la Filarmonică, cu care am semnat un protocol, în urma căruia anul acesta o să avem spațiu expozițional în cadrul Filarmonicii, un lucru binevenit. Cu cei de la Muzeul Brukenthal avem o colaborare bună - participăm reciproc la evenimente expoziționale și există o conlucrare între noi. Teatrul Gong are un manager tânăr.
Cred că acum asistăm la o repunere în scenă a ceea ce s-a întâmplat prin 2007. Nu cred că cineva ar putea să spună că am făcut pași în spate. Atunci, lucrurile s-au făcut pe repede înainte, dar după părerea mea ele au început să se coacă și rezultatele încep să apară – poate mai lent decât ar trebui.
(...) Noi ne autofinanțăm; cred că suntem singura instituție culturală care nu are finanțare. Lumea o să zic de ce nu depunem proiecte. Am aflat ieri, întâmplător, că a fost o dezbatere pe agenda culturală și că urma cea pe învățământ. Nu am știut nimic despre acestea. O mai mare transparență cred că ar fi nevoie.
Ar fi bine venit un birou sau să ni se spună cu cine să colaborăm, care să se ocupe de redactarea proiectelor. Ar fi recomandabil să fie cineva care să ne îndrume, care să ne spună unde găsim răspuns sau ajutor. Fiecare avem domeniul lui de activitate. Eu nu sunt manager de instituție culturală, nu știu să scriu proiecte, sunt președintele unei filiale a uniunii artiștilor plastici și nu vreau să-mi asum atribuții și să merg pe o altă direcție decât pe cea de creație și de profesor, pentru că și predau. Nu am timp să devin și manager (...)
La nivel de infrastructură, o să vorbesc doar despre felia noastră, a artiștilor vizuali: în ultima perioadă, numărul de artiști a crescut exponențial. Avem și o universitate de restaurare, avem universitățile din țară unde sunt mulți sibieni care-și desăvârșesc partea de învățare. O parte se întorc în Sibiu. Nu avem ateliere. Numărul de ateliere este același ca și acum 40-50 de ani. Deci, am mai avea nevoie de un număr de ateliere mai mare. Și dacă tot aceste spații aparțin de Primărie și de Consiliul local, ar putea măcar să ne ajute cu întreținerea lor, cu niște reabilitări.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: sibiu oras cultural , sibiu ziua culturii , Niu Herișanu , Radu Vancu , Razvan Pop , Constantin Chiriac , Florin Viorel , Ziua Culturii Naționale , Cristian Lupeş , Alexandru Chituță
Vizualizari: 3012
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Asdfasdf
Acum 1 oră
Gazetarul amator
Acum 1 oră
Bamboozero Duttu
Acum 1 oră
Vasile Vasile
Acum 2 ore
Marko