Alexandra Guțu, studenta AFT Sibiu care a cucerit podiumul la Jocurile Mondiale Militare de Iarnă: „Sunt într-o continuă mișcare, de când mă trezesc și până adorm”

Studenta Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, plutonier major Alexandra Guțu, a făcut parte din delegația Armatei României care a participat la cea de-a V-a ediție a Jocurilor Mondiale Militare de Iarnă, desfășurată la Lucerna, Elveția, în perioada 23–30 martie. Alexandra s-a clasat pe prima poziție a podiumului la proba de cross open și a obținut locul al II-lea, alături de alți trei sportivi din delegația României, la proba de ștafetă mixed relay open. Lotul național a însumat 31 de sportivi români, Alexandra fiind singura studentă. 

Este firavă, nu foarte înaltă, brunetă, cu o privire pătrunzătoare și o voce cu inflexiuni jucăușe. Aș spune că ochii ei sunt negri, luminați de un zâmbet permanent în colțul buzelor. Pare liniștită și nu ai spune că, atunci când aleargă într-o competiție de  anduranță, aproape nimeni nu o poate ajunge. „Sunt într-o continuă mișcare de când mă trezesc și până adorm”, spune ea zâmbind.

Alexandra Guțu s-a născut și a copilărit la periferia Curții de Argeș. A urmat un liceu civil cu profil real, matematică–informatică intensiv, dar spune că mereu și-a dorit să îmbrace uniforma militară. În clasa a XII-a se gândea la Academia Tehnică Militară din București, acolo unde se afla fratele ei, care terminase Politehnica. Iubea uniforma pentru că avea exemple în familie, dar și în sânge. Își amintește emoția pe care o simțea la orice paradă militară. „Îi vedeam la televizor sau în paradele de 1 Decembrie. Atât de mult îmi doream să fiu printre ei... Mă emoționam până la lacrimi”, spune Alexandra.

În cele din urmă, Bucureștiul a rămas în opțiunile ei doar ca rezervă. Până să termine clasa a XII-a, a descoperit Academia Forțelor Terestre din Sibiu și nu a mai vrut să audă de altă școală.

„Nu-mi vedeam viața într-un alt oraș în afară de București, dar, stând și analizând ce se întâmplă și ce oferă fiecare academie din țară, am ales Sibiul. Îmi amintesc că am intrat pe site-ul academiei și mi-a plăcut mult ce am văzut. În mod deosebit m-a impresionat deschiderea și relația pe care școala militară din acest oraș o are față de comunitate, față de partea civilă. Mi-am dorit enorm să intru aici, așa că am dat admitere. Pentru a avea și o alternativă, am susținut examenul și la București, la Politehnică, de unde, ulterior, mi-am retras dosarul.”

Prima competiție: Maratonul din Atena

Alexandra spune că nu regretă nicio secundă alegerea făcută și că intuiția ei a fost bună. „Când am venit la admitere aici și am văzut cât de frumos este și cât de frumos se comportă lumea, mi-am spus că trebuie să fac tot posibilul să nu mai plec de aici. Îmi doream și viața militară, dar îmi doream să fac și sport, iar școala de aici îți oferă posibilitatea să faci cam tot ce îți dorești. Din fericire, am reușit, am intrat și acum sunt studentă în ultimul an la această academie”, spune Alexandra.

Cam de când iubește uniforma, iubește și sportul. Mult timp nu l-a practicat la nivel de performanță, dar îi plăcea să meargă mult și să alerge. Când a ajuns la academie și a descoperit baza sportivă, a decis să profite de ea.
„Când vezi o astfel de bază, parcă este imposibil să nu te apuci de sport”, spune fata râzând. Cumva, plăcerea asta a ei de a povesti despre ce face este molipsitoare. Cu alte cuvinte, Alexandra a ajuns să se claseze pe poziții fruntașe la un campionat mondial în numai un an și jumătate.

Alexandra la Campionatul Național Militar 2024

„În liceu eram destul de activă, alergam, mă pregăteam pentru proba sportivă de la admitere, dar nu am făcut niciodată sport de performanță. Aici, la academie însă, am început să mă antrenez mai serios. Mie îmi place anduranța, rezistența. Asta este partea mea preferată din atletism. După cursuri e timp berechet să te ocupi și de carte, să ieși în oraș sau să te antrenezi. Trebuie doar să știi cum să-ți gestionezi timpul.”

Prima competiție la care a participat Alexandra a fost Maratonul din Atena, în urmă cu aproape doi ani. „Am ajuns acolo fără să știu exact ce presupune un maraton. Era imediat după primul an de academie, în vacanța de vară. Îmi amintesc că am primit un mesaj de la școală prin care mă întrebau dacă vreau să particip la acest maraton și am acceptat. Știam doar că trebuie să alerg 42 de kilometri și că trebuie să mă antrenez. Am luat competiția foarte în serios și-i tot spuneam mamei că trebuie să alerg zilnic, ca să mă asigur că voi termina cursa. Mă antrenam pe stadion, la mine acasă”, spune Alexandra.

Athens Marathon 2023

Athens Marathon 2024

Nu doar că a terminat cursa, ci a avut și un timp foarte bun. Pe lângă antrenament și perseverență, există și talent. A fost foarte încântată de experiență. „Cred că am făcut 3 ore și 50 de minute. A fost un timp bun, având în vedere că era prima mea participare. Dar, dincolo de asta, m-a impresionat foarte mult atmosfera de acolo. Oameni de tot felul și de toate vârstele care aleargă, multă bucurie de a practica un sport și persoane cu dizabilități a căror determinare nu poate fi trecută cu vederea, atunci când dau tot ce pot să depășească diferențe mari de nivel. Pe spatele lor scria să nu-i ajuți. Sunt adevărate lecții de viață acolo. Secvențe pe lângă care treci și care nu te lasă să renunți. N-ai cum. Când am terminat și am primit medalia, am fost sigură de un singur lucru: că vreau să revin”, spune fata.

Au urmat și alte maratoane

Alexandra merge în fiecare zi să alerge. Îi place să se antreneze în natură, fără căști, pentru a fi conștientă de tot ce o înconjoară. Participarea la Maratonul din Grecia a fost un imbold către mai mult și, de atunci, a continuat neîntrerupt cu sportul.

Budeasa Swim&Run-Aquathlon

Spune că în sesiune îi este cel mai greu să se antreneze, pentru că timpul este limitat. Alege, însă, să înlocuiască somnul de după-amiază cu alergatul, pentru că fără muncă nu poți obține nimic. „Sunt mereu într-o continuă mișcare. Mă trezesc dimineața înainte de ora 6:00 ca să pot să-mi pun totul la punct. Pentru că sunt și gradată, am mai multe de pregătit. Îmi las totul în ordine și merg la înviorare. Apoi îmi încep ziua la academie și mai ajung seara în cameră, când mă schimb ca să plec la antrenament. Acesta este programul meu zilnic”, spune Alexandra.

Cindrel în alergare 2024

După Atena, a participat la alte zeci de maratoane. „Vara dintre anul doi și anul trei a fost plină de competiții. Cred că, o dată la două săptămâni, aveam câte o competiție, în principiu montană. Maratoane și maratoane montane. Am însumat undeva la 15 competiții vara trecută, dintre care la 11 m-am clasat pe prima poziție.”

Maratonul Internațional Sibiu

În mare parte, au fost competiții civile. A participat la tot ce s-a organizat în Sibiu și nu numai. A fost prezentă și în cadrul academiei, la competițiile militare, care, de regulă, se organizează în luna noiembrie și la care participă sportivi din toate școlile militare. La multe dintre aceste competiții i-au fost alături părinții, principalii ei susținători.

„M-au susținut și mă susțin în continuare cu absolut tot ce am nevoie. Le sunt atât de recunoscătoare”, spune Alexandra cu emoție vădită.

De la Atena, la mondiale în Elveția

Anul acesta, la finalul lunii martie, Alexandra a fost selectată, alături de alți 30 de sportivi militari români, să facă parte din lotul țării noastre care a participat la cea de-a V-a ediție a Jocurilor Mondiale Militare de Iarnă, desfășurată la Lucerna, Elveția. Așa cum era de așteptat, pentru tânăra de 22 de ani a fost o experiență diferită față de Atena, dar la fel de incitantă. A fost singura studentă care a participat, restul sportivilor fiind cadre militare din lotul național.

„Au fost 43 de națiuni acolo. Erau sportivi efectiv din toate colțurile lumii, din foarte multe țări. La un moment dat nici nu mai știai de unde sunt delegațiile. Și în fiecare zonă din Elveția se desfășura un alt sport. Schiul era într-o zonă, cross-ul în alta, mai era orientare, patrulă – erau mai multe probe. Noi eram împărțiți. În lotul în care am fost am ajuns cu sprijinul academiei, pentru că m-au propus. Domnul căpitan Robert Băban, de la educație fizică militară, m-a propus. M-a susținut și el, și domnul profesor Iosif Saroși, și toată lumea din academie. Nu pot spune că nu am avut susținere. Am primit întotdeauna tot ce am avut nevoie pentru antrenament”, povestește Alexandra.

Lotul armatei la Jocurile Mondiale Militare de Iarnă

La proba de cross open a obținut locul I. Spune că a fost o cursă grea, diferită față de ce întâlnise până atunci.
„Totul a fost pe iarbă, ca un fel de labirint, cu diferență de nivel și condiții meteo dificile. Când am alergat în cursă, ploua foarte tare și pe jos era efectiv nămol. Dar a meritat. Mascota competiției era o marmotă. La ceremonia de final am primit plușul acela și scria ‘1’ mare pe el. Am fost atât de fericită! Nu pot compara cu nimic”, spune Alexandra cu entuziasm.

Proba la care a participat a fost mixtă, adică au alergat și băieți, și fete. Inițial, spune că s-a speriat când a aflat că va concura cu băieți, dar apoi a luat-o ca pe un impuls.
„M-am ambiționat să nu rămân în spatele lor. A fost cu adevărat cea mai importantă și grea competiție la care am participat. De nivel mondial. A fost ceva spectaculos.”

Echipa din care a făcut parte Alexandra a avut opt membri: patru fete și patru băieți. La proba de ștafetă mixtă au trebuit să alerge două fete și doi băieți. Deși doar patru dintre ei erau înscriși în probă, iar ea trebuia să fie printre cei care făceau galerie, situația s-a schimbat. La un moment dat li s-a spus că au fost înscriși și ceilalți în competiție și dacă doresc să participe. Nu au dat înapoi și, astfel, Alexandra a ajuns să concureze și în cea de-a doua probă: ștafeta mixtă relay open.

„Sincer, noi nu eram pregătiți psihic. Era ziua noastră în care trebuia să fim doar susținători, dar am intrat în competiție. Eu am fost schimbul doi la ștafetă și am mers foarte bine. Primele trei schimburi am condus, iar la ultimul schimb ne-au depășit cei care au terminat pe primul loc – o echipă formată din patru băieți din Spania. Chiar au venit la final și au felicitat-o pe fata de la ultimul schimb, pentru că ea a tras foarte mult să mențină locul. Au fost fairplay. Nu am simțit nicio urmă de răutate competițională. Se simțea că sunt sportivi care se respectă, iar când se întâmplă asta, atmosfera este emoționantă, înălțătoare. Am comunicat cu foarte multă lume și toți erau dornici să schimbe impresii.”

Alexandra alături de simbolul jocurilor din Elveția

Alexandra spune că s-a putut bucura și de oraș, pentru că au avut și o zi liberă, și a profitat din plin de experiență. „Toată lumea era foarte deschisă. Mi-a plăcut mult.”

Urmează Maratonul din Sibiu și licența

Anul acesta, Alexandra va termina studiile la școala din Sibiu. După ce își va susține lucrarea de licență, va urma repartiția, iar atunci va decide unde va merge mai departe. „Nu am ceva prestabilit. M-am gândit doar la zonă: ori București, ori Sibiu. Mi-aș dori un oraș mare, unde aș putea evolua, să mai fac ceva, să mă dezvolt. Cel puțin în primii ani, până să am o familie”, spune Alexandra.

Alexandra felicitată de col. Grigoraș Constantin în cadrul ceremonialului prin care a fost felicitată pentru rezultate

Și în cariera militară își dorește să ajungă cât mai sus. Acesta a fost și motivul pentru care a ales să-și depună dosarul pentru a deveni gradat. În prezent, este înlocuitor la comanda companiei din care face parte. „Mi-am dorit foarte tare să fiu gradat în anul meu. Mi s-a părut o provocare să lucrez cu persoane de aceeași vârstă, practic cu colegii mei, pentru că este greu să te impui. Trebuie să lucrezi la felul în care alegi să conduci și să câștigi respectul, să demonstrezi că meriți poziția din care dai ordine. Asta mi s-a părut foarte interesant și dificil în același timp.”

În ceea ce privește lucrarea de licență, deși a avut posibilitatea de a o realiza în străinătate, alegând dintre șase țări printr-un program Erasmus, a decis să rămână la Sibiu. „Dacă aș fi plecat, pierdeam competiția din Elveția și aș fi regretat.”

Pe lângă pregătirea pentru licență, Alexandra se antrenează și pentru participarea la Maratonul Internațional Sibiu, care va avea loc în luna mai, chiar înainte de sesiune. Se va înscrie la cursa de 21 de kilometri și abia așteaptă să participe, pentru că spune că traseul este foarte frumos.

Când nu poartă uniforma și nu aleargă, Alexandra își petrece timpul cu familia. „Îmi place să stau cu mama în bucătărie și să vorbim, în timp ce o ajut la ce mai face ea. Nu sunt genul de persoană căreia să-i placă să iasă mult în oraș”, spune ea.

Alături de fratele și părinții ei la depunerea jurământului

Recunoaște că o enervează oamenii care nu se gândesc și la ceilalți. „Nu-mi place când oamenii sunt individualiști, când fac lucruri doar pentru ei. Mai ales în armată. Aici este un mediu în care trebuie să te gândești la grup, să faci lucrurile echitabil pentru toată lumea.”

Îi place la generația ei că se adaptează ușor, dar nu îi place faptul că, uneori, uită de lucrurile simple, cum ar fi să se bucure de familie sau de prezent. „Mesajul meu pentru ei este să se concentreze pe prezent și să lucreze la ei ca oameni. Asta este cel mai important. Nici mie nu-mi este ușor. De multe ori mă trezesc într-o alergare continuă și mi-aș dori să mă pot opri puțin. Să am un moment în care să fiu liniștită și să mă gândesc la ce am făcut și la ce am realizat. Dar, după perioade încărcate, vine și una mai liniștită, în care să poți trage linie. Uite, de anul acesta am început o chestie foarte interesantă: la fiecare final de lună îmi scriu trei lucruri bune care mi s-au întâmplat în luna respectivă. Și, pe lângă asta, în fiecare zi îmi notez câți kilometri adun la antrenamente. La final de an vreau să văd ce am realizat.”

După participarea la maratonul din Sibiu, Alexandra spune că se va concentra mai mult pe pregătirea pentru licență, dar nu va renunța la alergat. La maratonul din Grecia și-a propus să participe în fiecare an.

Competiția din Elveția la care a luat parte Alexandra a fost organizată sub egida Consiliului Internațional al Sportului Militar și a reunit peste 900 de sportivi din 43 de națiuni.

 

Alături de căpitan Robert Băban

Alături de profesorul Saroși Iosif

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi