Povestea unei sibience care a început facultatea la 40 de ani și care poate revoluționa domeniul transporturilor. „Mi-am spus: E timpul meu. Dacă ai posibilitatea intelectuală, nu te poți plafona”

Când viața te prinde cu doi copii, cu studii abandonate și un job full-time, puțini mai au curajul să-și urmeze visurile, mai ales cele legate de propria educație, de propria dezvoltare. Dar Laura Copchileț nu e dintre cei care renunță. La 40 de ani, sibianca și-a pus din nou ghiozdanul în spate și a decis să revină la facultate. Nu pentru diplomă, ci pentru a-și urma chemarea: ingineria. Un drum pe care l-a început în copilărie, în garajul CFR-ului, unde tatăl ei, mecanic de locomotivă, i-a insuflat dragostea pentru ceea ce înseamnă tehnică. Viața a răsplătit-o pentru ambiția de care a dat dovadă: Laura a lansat un proiect care e pe punctul de a revoluționa transportul de mărfuri.

Astăzi, Laura nu e doar o studentă în ultimul an la Inginerie economică în domeniul mecanic la ULBS, ci și cea care a reușit închegarea unei echipe care a impresionat juriul unuia dintre cele mai mari concursuri de inovare din România – Innovation Labs. A ajuns acolo cu o idee în care a crezut mult și cu experiența acumulată în ultimii ani de muncă în cadrul unor companii din domeniul automotive cunoscute în Sibiu, iar acest lucru a fost esențial ca să atragă în jurul ei oamenii care aveau toate cunoștințele tehnice de a rezolva problema pe care o știa.

„Nu te poți plafona ca și individ la un nivel mediu dacă tu ai șansa sau posibilitatea intelectuală să poți mai mult”

„Am lucrat 12 ani la Rulmenți Sibiu, apoi, la Continental, unde lucrez de opt ani în calitate de tehnician test. În acest domeniu am văzut toate problemele cu care se confruntă transportatorii. Am muncit și în departamentele de Quality, în Prototyping, în Livrări – peste tot unde puteam învăța. Tot timpul am vrut să înțeleg mai mult, să merg mai departe”, povestește Laura, cu o energie molipsitoare.

Pasiunea pentru domeniul tehnic o are din familie, tatăl ei fiind mecanic la CFR. A fost aproape de piese, de mecanisme. Dar după liceu a început Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului, însă spune că nu s-a regăsit în domeniul ingineriei alimentare și a abandonat studiile. Timpul a trecut, s-a căsătorit, apoi au apărut pe lume doi copii. După ani de muncă, și-a făcut curaj să aplice la Facultatea de Inginerie, deși era deja mamă și angajată full-time.

„Lucrând în automotive m-a determinat să încep facultatea. Se legau unele subiecte de ceea ce îmi plăcea mie să fac și am zis că este o facultate interesantă. La fel, partea de dezvoltare, de cercetare îmi place. Am zis să încerc. Mai devreme nu am putut, pentru că m-am căsătorit, a apărut fiica mea, apoi băiatul. Acum fiica mea are 19 ani, iar băiatul - 16 ani și face muzică. Fiica e studentă la Inginerie, în anul I, eu în anul IV. Da, suntem colege (zâmbește)”.

A vrut să fie propriul exemplu pentru copiii săi, iar pentru aceasta trebuia să-și realizeze visul de a face o facultate: zis și făcut. „Ambiția și perseverența sunt lucrurile care mă determină pe mine. Sunt foarte ambițioasă și dacă știu că există o mică portiță să pot să intru pe acolo și să mă dezvolt ca și om, atunci eu merg. Am vrut să urmez ceva care mă definește cu adevărat. Voiam să înțeleg nu doar cum funcționează lucrurile, ci și cum se pot face mai bine.

Știam că fără o facultate nu pot să mă dezvolt în automotive și mai ales pe partea de cercetare. Ca student ai oportunități să înveți, să participi la concursuri, să obții burse etc.

Dar ceea ce m-a motivat să încep și facultatea la 40 de ani au fost copiii. Am știut că nu mi-am încheiat ciclul de studii, eu îndrumându-i pe ei să se realizeze în această viață. Dar fără studii superioare nu se poate - nu te poți plafona ca și individ la un nivel mediu dacă tu ai șansa sau ai posibilitatea intelectuală să poți mai mult, să te dezvolți. Fiind un pic mai mari și văzându-i că se pot descurca, am zis că e timpul meu. Îmi doresc să fac și un masterat în logistică, să devin expert pe logistică. O să-l fac tot aici, la ULBS”, ne-a povestit Laura.

Ideea care va schimba domeniul transporturilor

În primul an de facultate, un anunț despre participarea la Innovation Labs a fost momentul care a determinat să facă primul pas spre recunoaștere. Ideea o avea de mai mulți ani: cum ar fi dacă transporturile de marfă ar fi monitorizate în timp real, companiile de transport și clienții acestora primind date sigure și transparente despre calitatea transportării produselor lor? Știa din proprie experiență și din discuțiile pe care le-a avut cu oamenii din domeniu că multe livrări ajung cu întârziere, deteriorate sau incomplete, fără ca cineva să știe exact de ce. Șoferii pot raporta ce vor, dispecerii pot presupune, dar clientul rămâne cu marfa deteriorată sau furată și fără explicații, iar companiile - cu cheltuieli mai mari pentru diverse tipuri de asigurări. „Cu oricine am vorbit din acest domeniu spunea că cea mai mare problemă e furtul din mașină”.

Așa a apărut Pathium – un sistem inteligent de monitorizare a transportului de mărfuri, mai exact a paleților. Este vorba despre un dispozitiv dotat cu numeroși senzori care controlează temperatura, greutatea, vibrațiile, accelerarea etc., capabil să transmită alerte în timp real - și acestea sunt cuvintele-cheie: monitorizare în timp real - printr-o platformă web și o aplicație mobilă. Fiecare palet devine astfel „conștient” și poate „transmite” ce i se întâmplă pe drum.

„Mi-am dorit ca platforma să ofere siguranță și transparență. Dacă marfa sau un palet cade, e lăsat în soare sau plouă peste el, clientul află imediat. Dacă cineva umblă la marfă, senzorii detectează mișcarea și trimit o alertă. Am avut cazuri în trecut în care marfa a fost refuzată pentru că s-a degradat, iar nimeni nu a știut exact de ce. Acum vom avea răspunsurile instant”, ne explică Laura Copchileț.

A reprezentat singură Sibiul la Innovation Labs

Laura a fost singura care a crezut în puterea acestei inovații. Deși era o noutate în domeniu și era clar că, pusă bine la punct, ideea ei poate revoluționa domeniul, colegii săi au renunțat să mai creadă în ea. La ediția din 2023, înainte de concursul de la București, aceștia s-au retras. Era marți seara. Miercuri dimineața trebuiau să fie în drum. A plecat singură. „Mi-am zis: dacă nu încerc acum, când? Am mers să reprezint Sibiul cu o idee. Doar eu și planul meu”.

A avut la dispoziție doar 2 minute pentru a impresiona juriul. Erau aproape 300 de participanți în peste 100 de echipe care au venit la București din toată țara cu același gând. A fost selectată să continue, cu condiția să-și formeze o echipă. Mentorii au pus-o în legătură cu specialiști IT și hardware, iar în câteva zile, Laura și noua ei echipă lucrau zi și noapte la primul prototip.

În finală, au simulat un transport real cu o mașinuță de jucărie, un palet miniatural și o brichetă care să inducă variații de temperatură. Senzorii au reacționat, datele s-au transmis, iar telefonul unui membru al juriului - care a instalat aplicația pentru a verifica pe loc autenticitatea tehnologiei - a primit notificările și alertele. Au câștigat „The best pitch” – adică „Cea mai bună prezentare”.

Iată cum a descris ulterior întâlnirea cu Laura Copchileț, pentru presa centrală, unul dintre membrii echipei care s-a format în jurul acestei idei: 

„Soarta a făcut ca Hackathonul, testul de inovație și rezistență pentru accesul în programul de mentorat, să devină locul unde membrii viitori ai Pathium să se întâlnească. Membrii inițiali, Cristi, Cosmin, Ruben, și cu mine (Elvis) am fost încrezători că putem rezolva o problemă. Aveam toate cunoștințele necesare pentru a crea o aplicație utilă din punct de vedere tehnic însă, fără o idee de business, povestea nu era completă. În paralel, Laura venise de la Sibiu și participa la eveniment, iar know-how-ul  ei a completat perfect ceea ce grupul nostru căuta: o problemă pe care să o adresăm. Astfel că, în prima zi de Hackathon, într-o frumoasă zi de sâmbătă din luna martie a anului trecut (2023 - n.n), de la ora 19:00, proiectul nostru a căpătat un contur tot mai clar: ne-am propus crearea unei aplicații software care să monitorizeze în timp real informațiile transmise de un dispozitiv hardware plin de senzori, cu scopul de a înțelege ce se întâmplă cu bunurile unui client aflate în tranzit. Și astfel maratonul de 30 de ore, unde somnul era un lux și cafeaua o necesitate, a fost începutul poveștii noastre de succes!

Am ales să abordăm o problemă apăsătoare, identificată în timpul eforturilor noastre de networking: provocarea urmăririi bunurilor valoroase din orice industrie. Cu acest caz de utilizare drept țintă, în următoarele luni, am pivotat soluția pentru a satisface cerințele pieței.

Punctul culminant al eforturilor noastre a fost prezentarea pe scena Demo Day a produsului și a progresului nostru, în fața unei audiențe de 500 de stakeholderi din ecosistem. În ziua marii finale din luna mai a anului trecut, povestea Pathium s-a distins. Simplul fapt că ne număram printre cele 17 echipe finaliste ne-a făcut să ne simțim deja câștigători. Dar pasiunea cu care am lucrat în ultimele 10 săptămâni și eforturile de a ne rafina viziunea urmau să fie răsplătite mai mult decât atât.

Câștigarea premiului ”CEL MAI BUN PITCH” a fost o dovadă în plus de validare, un semn al faptului că ne aflăm pe drumul cel bun. Dar mai mult decât laudele, cel mai mult a contat călătoria – discuțiile târzii în noapte, visele împărtășite și legătura forjată în cuptorul inovației. Pathium a început ca un grup de străini, aduși împreună de întâmplare, dar cu o viziune comună. Acum, povestea noastră continuă. Credem în misiunea noastră de a revoluționa urmărirea bunurilor de mare valoare cu ajutorul soluției inovatoare pe care o propunem”. (Sursa)

Povestea merge mai departe: Sibiu, Viena, SUA

Povestea nu s-a oprit acolo. Ideea a fost apreciată și la un summit internațional la Viena, iar echipa a fost invitată să continue dezvoltarea proiectului în SUA, într-un hub de inovație.

În prezent, Laura și echipa ei lucrează cu o firmă externă pentru a produce PCB-urile – plăcuțele de bază ale dispozitivului. Dispozitivul este modular, fiecare companie putând alege ce senzori vrea să activeze. „E ca un router care se prinde pe fiecare palet. Într-un tir pot intra 50 de paleți - vrem să ajungem să avem 50 de dispozitive pe fiecare tir, pentru ca informațiile transmise să fie cât mai reale și cât mai sigure”.

Planurile de viitor ale echipei sunt mari, dar firești: „Vrem să intrăm pe piața internă cât se poate de mult, discutând inclusiv cu fiecare client, dar și pe cea internațională”. Obținerea unei finanțări este și ea pe lista de obiective pe termen scurt. „De aproximativ 100.00 de euro am avea nevoie pentru a dezvolta afacerea”, conchide sibianca.

Povestea Laurei Copchileț nu este doar despre senzori, platforme și algoritmi. Este despre curajul de a începe din nou, despre încrederea în propria experiență și despre forța unei idei bune. Este povestea unei femei care a avut curajul să-și spună: „E timpul meu”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ion Surdu

Redactor