Educatoarea Kiki Teodorescu este și Ironwoman pentru copii cu inimi bolnave: „Ei luptă pentru viață, iar eu pentru a termina cursa. Se aseamănă”

Din sala de grădiniță până pe traseele de Ironman, Lăcrămioara Teodorescu sau Kiki cum îi spun prietenii și-a construit povestea cu pași mici, dar siguri. Ceea ce a început ca un simplu exercițiu de răbdare pe stadion s-a transformat, treptat în lupte care contează. Una dintre ele este cea pentru inimile copiilor operați și salvați prin Fundația Polisano.

Născută și crescută în Sibiu, Lăcrămioara Teodorescu spune că a fost a fost un copil curios și atent la oameni. Își amintește cu drag de prima educatoare, cea care i-a insuflat dorința de a lucra cu cei mici. „Mi-a plăcut foarte mult educatoarea mea. Chiar dacă eram mică, mi-o amintesc perfect. Știu că am mai vizitat-o de câteva ori și mai târziu.”

A urmat Liceul „Octavian Goga”, la profilul filologie–istorie, dar în sufletul ei simțea că drumul merge spre copii. După liceu a făcut școala postliceală de educatori–învățători, apoi Facultatea de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar.

În anul 2000 s-a mutat la Arad, acolo unde soțul ei, militar, fusese repartizat. Trei ani a predat la o școală specială și tot acolo a venit pe lume fiul lor, Alexandru. Trei ani mai târziu, după prima misiune a soțului, familia s-a întors în Sibiu. Din 2008, Kiki predă la Grădinița nr. 22 din Sibiu, unde a devenit pentru sute de copii „doamna educatoare cu zâmbet mereu pe buze”.

De la marginea stadionului la primul maraton

Sportul nu a fost dintotdeauna o pasiune pentru Kiki. Ea povestește că totul a început odată cu fiul ei. În anul 2011, când Alexandru avea șapte ani, l-a înscris la atletism. Ea rămânea pe marginea stadionului, așteptând. Curiozitatea a învins însă repede, povestește Lăcrămioara zâmbind. 

„Mi se părea inutil să stau și doar să privesc copiii cum aleargă. Așa că am întrebat-o pe profesoară dacă pot să alerg și eu. A fost bucuroasă să mă primească.”

Primele antrenamente erau un amestec de mers și alergare. „Nu reușeam să alerg nici 100 de metri”, își amintește. Încet, cu răbdare, a început să prindă încredere. Iar în toamna lui 2012 a făcut pasul îndrăzneț: înscrierea la Maratonul Piatra Craiului, 42 de kilometri și o diferență de nivel de 2.500 de metri. Un maraton foare greu, spune ea. Este considerat părintele competițiilor de acest gen din România, având prima ediție realizată în anul 2016. Traseul maratonului trece prin sate pitorești, zone împădurite și goluri alpine, de-a lungul crestei montane. Are cel puțin o urcare abruptă și o coborâre periculoasă. O adevărată provocare de reziliență pe care Kiki a acceptat-o. 

„Chiar dacă cei din jur nu credeau că voi reuși, am fost determinată. Am terminat cursa în mai bine de opt ore și am fost foarte mândră.”

Anii următori au confirmat progresul: aceeași cursă, terminată după câțiva ani cu două ore și jumătate mai repede.

Competiții și cauze

În anul 2013, la Semimaratonul Internațional Sibiu, Kiki s-a înscris pentru prima dată la o competiție locală. Nu doar că a participat, dar a și câștigat. De atunci, nu a lipsit de la nicio ediție. Patru ani a alergat semimaratonul, iar din 2017, când s-a introdus proba de maraton, a ales doar traseul de 42 km. În total, nouă maratoane la Sibiu.

Dar mai important decât medaliile, Kiki a descoperit un sens: alergatul pentru o cauză. „Aici alerg pentru proiecte. Sunt fundraiser și ajut proiectele comunității. Mi-am dat seama că pot face mult mai mult decât să alerg. Pot și ajuta.”

Lecția curajului și drumul spre triatlon

Kiki nu a abandonat nicio cursă, indiferent de dificultate. „Viața mea se ghidează după îndrăzneala de a visa, curajul de a începe și determinarea de a termina.”

Din acest spirit s-a născut și dorința de a încerca triatlonul, o competiție ce îmbină înotul, ciclismul și alergarea. La început părea imposibil. Nu știa să înoate, iar bicicleta de cursă nu îi era familiară.

În 2020 a învățat să respire sub apă, la bazinul Olimpia, într-un curs organizat de Clubul Sportiv Comunitar Sibiu. „Nu rezistam să înot 25 de metri, dar aveam încredere că așa cum am reușit cu alergarea, voi reuși și cu înotul.”

În 2021, la primul triatlon de la Arad, a trecut cu emoție de proba de înot. „Îmi era foarte greu să mă hotărăsc. După ultimul antrenament am făcut o simulare și m-am decis să merg.” A ieșit din apă, a recuperat pe bicicletă și a terminat competiția pe locul șase la fete și prima la categoria de vârstă.

Ironman – Inimile copiilor, adevărata miză

Din 2023 au început cursele mari, internaționale: Ironman 70.3 în Danemarca, Ironman 140.6 în Italia, apoi Barcelona în 2024. Pe 29 iunie 2025, Kiki a trecut linia de sosire la Ironman 140.6 din Nisa, Franța, una dintre cele mai grele competiții de anduranță din lume.

„Ca sportiv amator, provocarea nu este să iei un loc, ci să îți depășești limitele și să termini cursa. Primele locuri sunt pentru sportivii de performanță. Eu îmi doresc să inspir și alți oameni să aibă curajul de a se autodepăși”, spune Kiki.

Franța 2025

Competiția de la Nisa, Franța a fost pentru Kiki cea mai solicitantă încercare din acest an. O descrie ca pe o zi lungă, cu soare arzător și temperaturi care au pus la încercare fiecare sportiv.

Proba de înot a fost prima barieră de trecut. Marea Mediterană, frumoasă, dar sărată și caldă, a însemnat un început dificil.

„Îmi era teamă de fiecare dată că nu voi ieși din apă, dar știam că trebuie să duc lupta până la capăt”, povestește ea. Și a reușit, așa cum și-a promis încă din primele antrenamente, când abia rezista 25 de metri fără oprire.

Pe bicicletă, traseul lung și solicitant, presărat cu diferențe de nivel, a adus momente în care concentrarea și rezistența au fost decisive. „Încerc să mă alimentez și să mă hidratez astfel încât corpul meu să reziste”, explică sportiva. Au fost ore întregi în care soarele lovea nemilos, dar gândul la copiii pentru care alerga i-a fost scut și motivație.

Ultima parte a cursei, alergarea, a fost și cea mai grea. Fiecare pas era o bătălie între oboseală și voință. „Dacă apar momente dificile mă gândesc la toți cei care mă urmăresc, pentru că există un link de urmărire și cei dragi sunt cu ochii pe mine. Îmi dă putere. Mă gândesc la copiii pentru care lupt și la așteptarea lor.”

După 14 ore, 53 de minute și 15 secunde, Lăcrămioara Teodorescu a trecut linia de sosire cu tricoul pe care scria „IronWoman”. Pentru ea, cursa nu a fost doar o victorie personală, ci și o pledoarie pentru viață. „Cauza și cursa sunt două situații grele. Copiii se luptă pentru viață, iar tu te lupți pentru a termina cursa. Se aseamănă.”

Așa că, dincolo de medalii și performanțe, adevărata motivație a lui Kiki rămâne sprijinirea copiilor cu probleme cardiace, prin proiectul „Inimi sănătoase pentru copii” al Fundației Polisano.

Între familie, animale și prieteni

În viața de zi cu zi, Kiki rămâne aceeași persoană simplă și caldă. Are o pisică și un cățel, iar de câte ori pleacă de acasă, gândul ei se întoarce la ele. Porecla „Kiki” i-a rămas din copilărie, de la nepotul care nu putea să-i spună Lăcrămioara.

„Mi se pare mai familiar. Așa îmi spun toți prietenii acum.”

Kiki alături de Alex, fiul ei și de Adrian, soțul ei - Sibiu, 2018

Are alături o comunitate care o sprijină, de la familie și prieteni, până la partenerii care o ajută: Fundatia Polisano, Clubul Sportiv Comunitar Sibiu, Sibiu100%, Super Mama, Sport Med Lab, Ironwoman Sibiu, BallanSportswear, ActionSport Velosystem Bike Fitting Ploiești, Garmin Romania, Sponser Sport Food Romania, Invictus Romania și Crucea Rosie Filiala Sibiu!

„Le mulțumesc tuturor. Și vreau să le mulțumesc din suflet părinților mei, care au fost mereu alături de mine ori de câte ori am plecat la concursuri. Ei sunt cei care au avut grijă de casă și de animăluțele noastre dragi, rămânând cu emoțiile și trăind bucuria fiecărei reușite ca și cum ar fi fost acolo, lângă mine. Este o luptă pe care nu o pot duce singură. Ei sunt cei care îmi dau putere.”

„Îmi aloc toată ființa pentru competiție”

Pentru Kiki, fiecare competiție este mai mult decât o probă sportivă. Este un exercițiu de voință, de rezistență și de empatie.

„În primul rând știu că trebuie să termin cursa. Dacă apar momente dificile, mă gândesc la toți cei care mă urmăresc, la copiii pentru care lupt și la familiile lor. Încerc să mă bucur de peisaj și să îmi aloc toată ființa pentru competiție, pentru că pentru asta merg.”

Timișoara Triathlon, 2025

Misiunile și antrenamentele au continuat și după întoarcearea din Franța. Timișoara Triathlon, Sibiu Triathlon Challenge 2025 Powered by Buonavista sunt competiții la care Kiki a participat în lunile iulie și august. De asemenea, la începutul lunii august și-a spus povestea în cadrul unui eveniment dedicat tuturor celor care vor să își testeze limitele și-și caută inspirația. tot anul acesta revista capital a nominalizat-o pentru Top 100 femei de succes din România și i-a publicat povestea în paginile ei. 

Sibiu Triathlon Challenge 2025

Astfel, educatoarea din Sibiu care a început să alerge alături de fiul ei a ajuns să inspire o comunitate întreagă. Și, mai presus de toate, să alerge pentru copiii care au nevoie de inimă sănătoasă. 

Toți cei doresc să sprijine efortul sibiencei o pot face donând pentru cauza ei pe link-ul fundatiapolisano.galantom.ro.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi