FOTO ”Stâna progresistă”, desființată de Ghiță Ciobanul. Un proiect nominalizat la Bienala de Arhitectură prezintă o stână modernă, în transhumanță. ”Nu se poate face așa ceva”

Un grup de arhitecți bucureșteni au propus în cadrul Bienalei de Arhitectură 2025 un proiect intitulat ”Conservarea transhumanței - Micro-refugiu pentru păstori”, care își propune să arate cum s-ar putea face un adăpost temporar pentru ciobanii aflați în transhumanță.

Ideea este considerată însă de către ciobani ca fiind nerealistă. ”Da, se putea face pe timpul comunismului, când era tot terenul al statului. Atunci puteai face, tu, stat, cabane pentru ciobani, dacă se voia. Acum, însă, sunt proprietăți particulare”, explică Gheorghe Dănulețiu, ciobanul supranumit Ghiță Ciobanu, în urma multiplelor reclame în care a apărut.

”Păstorii care practică transhumanța se confruntă frecvent cu lipsa infrastructurii adecvate”

Arhitecții Irina Ivancu, Catinca Joita și Daniel Oancea au venit cu o idee nouă, progresistă, într-o lume arhaică.

Această locuință temporară oferă căldură și răcoare în funcție de anotimp, colectează apa pluvială, produce energie verde și este ”prietenă” cu ecosistemul.

”Transhumanța este migrația sezonieră a turmelor de oi și a păstorilor între zonele joase și cele montane, având ca scop asigurarea hranei pentru animale. Cu rădăcini istorice adânci, această practică esențială, aflată astăzi în pericol de dispariție, a fost inclusă în patrimoniul cultural imaterial UNESCO.

Păstorii care practică transhumanța se confruntă frecvent cu lipsa infrastructurii adecvate, fiind adesea nevoiți să doarmă în adăposturi improvizate și să suporte condiții dificile: izolare, acces limitat la apă și fenomene meteorologice extreme. Pentru a sprijini această tradiție, proiectul propune realizarea unor adăposturi moderne și sustenabile, integrate de-a lungul traseelor transhumante.

Aceste puncte de oprire adaptabile, potrivite pentru diferite altitudini (munte, deal, câmpie), vor oferi protecție, spații pentru pregătirea hranei și depozitarea produselor, contribuind astfel la continuitatea unei practici fundamentale pentru patrimoniul cultural și echilibrul ecologic.

Păstorii păstrează un patrimoniu cultural bogat, marcat de ritualuri, sărbători și simboluri. Aceste motive se regăsesc în sculptură, textile și arhitectura tradițională, reflectând legătura profundă dintre om, natură și spiritualitate”, precizează autorii proiectului.

”Stâna” ar urma să fie dotată cu panouri fotovoltaice frameless din sticlă, baterii de stocare a energiei electrice, sistem de colectare apă pluvială, sobă, boiler, rezervor portabil pentru deșeuri ecologice și chiar oglindă care pe de-o parte colectează apa de ploaie și ajută la supravegherea turmelor de oi..

”Oglinda este un observator tăcut care veghează din interior asupra locului și a turmei.  Turnul este considerat un spațiu vertical, gândit să se adapteze la temperaturi variate, primitor vara și ocrotitor iarna”, precizează arhitecții.

Ghiță Ciobanu: ”Practica e una și teoria e alta. Aici e teorie. În practică, nu se poate face așa ceva”

Gheorghe Dănulețiu susține însă că deși arată bine, un astfel de proiect nu poate fi pus în practică. Nu ai unde.

”Practica e una și teoria e alta. Aici e teorie. În practică, nu se poate face așa ceva.

Să vă spun și de ce. Ce înseamnă transhumanța? Să cauți mâncare, de fapt. Mâncare ieftină și bună pentru oi. Ciobanii nu au terenurile lor atunci când pleacă în transhumanță. Nu ai un teren al tău unde să pui cabană. Iar azi dormi într-un loc, mâine pleci și dormi la 10, 20 de kilometri distanță, mai departe. Nu poți avea cabane din acestea la tot pasul. De aia se pleacă în transhumanță, să cauți iarbă bună pentru oi, nu de dragul drumului.

Eu văd ideea asta ca un business, o afacere, dacă vrei o cabană mai mică și mai dichisită, dar nu pentru oierit.

Da, pe timpul comunismului era tot terenul al statului. Atunci puteai face, tu, stat, cabane pentru ciobani, dacă se voia. Acum, însă, sunt proprietăți particulare. Atunci se putea face mai ușor, acum e imposibil. Noi atunci am fost oarecum ocrotiți de autorități. Un cioban avea dreptul să stea 24 de ore pe teritoriul unei comune, să tranzitezi. Acum nu mai ai nici dreptul ăsta, nici nu vrea să se audă de așa ceva”, spune Ghiță Ciobanu.

Întrebat de perioada de vară, atunci când oile sunt la deal, oierul ne-a explicat că nici în această situație un fermier nu-și poate face o astfel de construcție. Nu are teren.

”Cei care au stână la munte, pe perioada verii, stau pe pășuni aflate în proprietatea comunei, a composesoratelor, a ocoalelor, sau mai știu eu ale cui. Acolo nu poți să miști, nu e terenul tău. Azi merg în terenul ăsta, mâine în celălalt, cum poți să rezolvi. Acolo îți faci niște bordeie, așa cum vedeți și pe la noi. Un bordei în care să ții necesarul, mâncarea și ce mai aveai tu, acolo, să nu le cari pe măgar când muți orile.

Proiectul arată interesant, dar practic nu se poate”, mai spune Ghiță Ciobanu.

Sursa foto: www.uar-bna.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro