Venită în vizită la Sibiu, o familie de americani nu a mai plecat: „Nu aș da România pe altă țară”

Poveștile unor oameni veniți din colțuri diferite ale lumii sau ale țării s-au întâlnit la AGORA, prima etapă a evenimentului How to LOCAL 2025, organizat de Fundația Comunitară Sibiu. Străini și localnici au vorbit despre apartenență, despre cum se construiește sentimentul de acasă și despre legăturile care se nasc atunci când comunitatea se deschide către diversitate.

Între 27 octombrie și 2 noiembrie, Fundația Comunitară Sibiu organizează cea de-a patra ediție a evenimentului How to LOCAL, continuarea proiectului cunoscut anterior sub numele de How to sibian/că. Evenimentul reunește localnici și persoane nou-venite, construind sentimentul de apartenență prin trei experiențe principale: AGORA – discuții despre cum se simte acasă, Turul Orașului, explorarea orașului prin ochii celor care l-au ales, și Masa Comunitară, împărtășirea poveștilor și a momentelor autentice. Prima dintre cele trei experiențe a avut loc luni seara, în Sala Oglinzilor de la Forumurul German. 

Ana Bugneriu, director executiv al Fundației Comunitare Sibiu, a fost cea care a moderat evenimentul ce a adunat zeci de localnici și persoane mutate în Sibiu unele recent, altele de câțiva ani buni.

„Oamenii ne cunosc cel mai bine pentru faptul că organizăm Maratonul Internațional SIBIU, pentru că este, poate, cel mai vizibil eveniment al nostru, dar unul dintre cele mai dragi ca acțiuni este acest How to sibian, în trecut și How to LOCAL în momentul de față. A devenit pentru că la fundație, de un an și puțin am ajuns să fim mulț mai mulți. De la șase ne-am extins la 14 membri., pentru că ne dorim foarte mult să avem proiecte care să implice diversitatea din comunitatea noastră. Astfel am dezvoltat programul Local, care își dorește să deservească pe aceia din comunitate care s-au mutat recent, care vin, poate, din alte țări și care sunt provocați în ceea ce privește comunitatea”, a spus Ana în deschiderea evenimentului. 

Din Ucraina spre Transilvania

Julia a povestit începuturile călătoriei sale. A povestit că a venit în România nu din cauza războiului, ci cu ceva timp îaninte. Sunt undeva la zece ani de când este aici. 

„Am venit în România pentru că învățam limba română și eram curioasă despre ce cântă Zdop și Zdup și am spus că trebuie să învăț limba”, spune ea zâmbind. Așa a ajuns să viziteze țara a cărei limbă o învăța. „Am vizitat întâi capitala și apoi o zonă turistică din Transilvania. După ce am vizitat Bucureștiul am spus: serios? pentru asta am învățat limba română? Apoi am luat trenul spre Brașov și tot făceam poze la ce vedeam pe geam. Știu că un tânăr mi-a spus: de ce tot faci poze aici, că  toată frumusețea începe după Ploiești. Și exact așa a fost. După ce am trecut în Transilvania, am înțeles. Pentru asta învăț eu limba română, am spus. Așa am decis să mă mut aici”, a spus ea. 

De la stânga la dreapta - Ioana Balint Rădulescu, Ana Bugneriu, Julia Batioha și Olga Kara

Pentru Julia, apartenența nu a venit imediat, dar modul în care a povestit că a simțit apartenența este unul cel puțin inedit: „Prima dată când am simțit că aparțin locului a fost când lumea a început să mă confunde cu o maghiară din zonă. Taximetriștii, auzind că am un accent și un nume de familie atipic și pentru Ucraina și pentru România credeau că sunt maghiară. Chiar la serviciu sunau și spuneau: bună ziua, puteți să mi-o dați pe colega aceea maghiară de la voi. cred că atunci mi-am dat seama că sunt a zonei”, a continuat ea. 

În cadrul evenimentului Julia a remarcat prezența și importanța comunităților diverse în oraș: „Sunt evenimente multiculturale în Sibiu, dar, în comparație cu Bucureștiul, orașul nostru nu stă atât de bine la acest capitol. Trebuie să ținem cont de faptul că, de exemplu, avem o comunitate asiatică din ce în ce mai mare. Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre această comunitate și despre altele, pentru că îmi place diversitatea și sunt deschisă spre cunoaștere”, a spus ea.

Prin aceste observații, Julia evidențiază rolul festivalurilor și evenimentelor multiculturale în consolidarea apartenenței și a înțelegerii între oameni din medii diferite.

Olga Kara, tot din Ucraina, din Odesa, mai exact, a explicat că alegerea Sibiului nu a fost neaparat o decizie logică.

„Poate faptul că bunica mea era româncă și poate din cauza sângelui care îmi curge prin vene, am ales să vin aici. Știu că înainte, un prieten mi-a trimis foarte multe poze din Sibiu și mi-am dat seama că seamănă foarte mult cu Odesa. Avem până și un bulevard care seamănă cu Nicolae Bălcescu. Așa am ales să vin aici și nu am regretat”.

Experiențele ei reflectă ideea că apartenența nu depinde doar de limba pe care o vorbești sau de locul în care te naști. Olga a învățat să fie parte a comunității prin participarea la evenimente locale și prin interacțiuni directe. „Sibiul este un oraș al posibilităților. Pentru mine, care sunt refugiată, orașul oferă foarte multe șanse – de la a învăța o limbă până la cursuri de dans. A face parte dintr-o comunitate nu înseamnă doar să fii invitat, ci și să fii curios”, spune ea. 

Își dorește ca, dacă într-o zi se va putea întoarce acasă, oamenii să-și amintească de ea ca despre un om bun. 

„Prima regulă este să nu faci rău nimănui. Sper ca, dacă voi pleca de aici, oamenii să își amintească de mine zâmbind. În ceea ce privește cultura noastră ucraineană nu știu sigur dacă o reprezint bine, pentru că eu nu fac altceva decât să muncesc”, a spus Olga. 

Apartenența nu este obligatorie

Ioana Balint Rădulescu, proprietara magazinului Zestrea, singurul magazin mic de antichități din Sibiu, după cum singură l-a descris, a împărtășit în cadrul AGORA experiența sa de integrare în oraș și felul în care a construit legături cu comunitatea locală. Mutată la Sibiu acum trei ani, Ioana descrie atât provocările, cât și bucuriile descoperirii unui nou „acasă”.

Originară din Gorj, Ioana a trăit 20 de ani în București, pe care îl consideră „un oraș extraordinar, viu și efervescent, dar copleșitor pentru oamenii trecuți de 30 de ani”. Pentru ea, mutarea la Sibiu a însemnat o schimbare de ritm și oportunitatea de a găsi echilibru: „Orașul în care am ajuns oferă ceea ce căutam – ceva cu măsură, moderat. A aparține înseamnă că te simți conectat la comunitate, fie că e vorba de locul unde mergi, de școala copiilor sau de cafeneaua unde îți petreci timpul”, spune ea. 

Ca antreprenoare, Ioana spune că a descoperit dificultățile de conectare cu comunitatea: „Ca anticar este foarte greu să găsești subiecte comune cu oamenii și să te integrezi. Nu am avut experiențe negative, dimpotrivă, m-am bucurat de profesionalismul oamenilor, dar ca să te integrezi este nevoie și de mai mult, cred eu. Este nevoie de o invitație la cafea, de timp, de interacțiune”. 

De asemenea Ioana recunoaște că, în Sibiu, a fost încercată de un sentiment al imposturii. 

„Nu vrei să superi, nu vrei să deranjezi, înțelegi că ești încă un oaspete aici și atunci, cumva, îmi amintesc că acum un an când am deschis micul nostru magazin de antichități, deși noi am fi vrut foarte mult să postăm pe social media, mi-a fost rușine să fac mai mult decât a lansa o invitație discetă. Cunoșteam deja destui oameni în Sibiu, dar mi-a fost rușine să le trimit invitații persoanlizate. Mi-a fost teamă să nu-i deranjez. sentimentul este că totuși oamenii sunt precum casele. se mai deschid porțile din când în când, porțile sunt foarte frumoase, casele sunt frumoase, dar nu te invită înăuntru niciodată”, a spus Ioana. 

Ioana consideră că apartenența nu este obligatorie și că presiunea socială nu trebuie să fie factor dominant: „Am fost olteancă 18 ani, apoi bucureșteancă 20 de ani, iar acum, este evident pentru mine, nu știu cum simt ceilalți care sunt aici poate de zeci de ani, este evident pentru mine că sibiancă nu voi fi niciodată. Și asta este foarte ok. cel puțin așa simt. acum, sunt aici. Nu cred că vom mai pleca vreodată din Sibiu, dar scopul nu este să aparțin neaparat, ci să fac treabă foarte bună acum, pentru comunitate. încerc să fiu un membru activ al comunității, o vecină bună, încerc să fiu un membru activ al școlii din care facem parte. Să-mi aduc aportul. nu știu dacă asta înseamnă să aparții...”. 

Ea atrage atenția și asupra nevoii de curiozitate reciprocă: „Cu un nou venit trebuie mai mult de atât. Este foarte greu pentru oamenii nou-veniți să nu fie invitați la o cafea sau să nu găsească subiecte comune. Curiozitatea și deschiderea sunt esențiale pentru integrare”. 

Gaia Robilio (foto stânga) și Ioana Balint Rădulescu (foto dreapta)

Ioana a remarcat și valoarea contribuției culturale și educaționale: „Iubirea pentru patrimoniu încerc să o aduc comunității. Sibienii trebuie să învețe să observe frumusețea care îi înconjoară și să o conserve”.

În plus, ea a evidențiat provocările pieței imobiliare și ale politicilor pentru imigranți: „Prețurile la chirii sunt prohibitive (n.r. foarte mari, inaccesibile), iar uneori comunitatea locală nu încurajează suficient integrarea. Politicile mai bune și deschiderea față de imigranți ar sprijini implicarea tuturor”.

Un american în Sibiu: „nu aș da România pentru altă țară”

Originar din Memphis, Tennessee, orașul în care a fost împușcat Martin Luther King și al muzicii soul, Robilio Gaia a vorbit despre drumul lung care l-a adus în Sibiu.

După o perioadă petrecută la Brașov, unde familia nu s-a adaptat, au vizitat Sibiul „și a fost dragoste la prima vedere, mai ales pentru copii”. „Soția mea poate lucra de oriunde și peste tot prin lume pe unde am mers am întâlnit români, sunteți peste tot”, a spus el zâmbind. A recunoscut apoi că s-a conectat mereu ușor cu românii și că a găsit puncte comune „de la simțul umorului până la modul de a se îmbrăca.”

Venit dintr-un oraș „foarte american”, în care „nimic nu este moderat”, Gaia spune că în România a găsit tocmai acel echilibru pe care îl căuta: „Aici am găsit măsura. În Sibiu simt pacea și apartenența.”

Un moment definitoriu pentru sentimentul de „acasă” a fost o întâmplare simplă, dar profundă: „Soția mea era plecată la Roma, iar eu am rămas singur cu cei trei copii. Băiatul meu s-a lovit tare la dinți, era sânge peste tot și am sunat câțiva prieteni. Au venit imediat, au găsit dentistul potrivit și s-au asigurat că totul e în regulă. A fost incredibil să nu mă simt singur.”

Gaia Robilio a remarcat spiritul de întrajutorare și naturalețea cu care oamenii reacționează aici: „Am fost ajutat ori de câte ori am avut nevoie, iar asta a fost ceva nou pentru mine. Când a trebuit să-mi schimb actele mașinii de pe Brașov pe Sibiu, doamna de la primărie, când a văzut cât de pierdut eram, m-a luat de mână și m-a dus în fiecare loc în care era nevoie. Nu m-am așteptat să fiu atât de ajutat.”

A povestit și câteva întâmplări care l-au făcut să înțeleagă diferențele culturale: „Într-o iarnă, o bătrânică i-a dat fiecărui copil câte un leu și le-a aranjat gecile și căciulițele. În SUA, un asemenea gest ar fi privit cu suspiciune, de parcă ne-ar fi arătat că nu suntem în stare să avem grijă de copii, dar aici e doar grijă sinceră.”

Pentru Gaia, România este un loc sigur și autentic: „Dacă nu ai trăit într-un loc unde siguranța nu e standardul, nu știi ce înseamnă ea cu adevărat. M-am plimbat prin multe locuri din lume. În Europa am călătorit foarte mult. Eu n-aș da România pe altă țară. Oamenii aici spun ce gândesc și simt ce spun. Asta îți dă un sentiment de pace.”

Evenimentul de la Sala Oglinzilor s-a terminat cu un ceai cald și momente de socializare.  

Ce urmează la How to Local

Seria evenimentelor How to LOCAL continuă joi, 30 octombrie cu Turul orașului, o experiență de explorare urbană prin ochii celor care au ales Sibiul ca „acasă”. Participanții vor descoperi locuri semnificative din oraș și poveștile oamenilor care le dau viață, într-o plimbare ghidată menită să arate că apartenența se construiește pas cu pas.

Weekendul va fi dedicat Mesei Comunitare, momentul de încheiere al ediției din acest an, o întâlnire relaxată în care localnicii și noii veniți vor împărți mâncare, râsete și povești, într-o atmosferă caldă, care celebrează ideea de comunitate și împreună. Aceasta va avea loc de la ora 12:00, la Școala Gușterița, strada Smârdan nr. 5, cartier Gușterița, Sibiu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671