Povestea polonezului care a murit în Sibiu pentru unirea românilor. Era considerat spion și credea că o Românie mare va determina și unirea polonezilor

Adolf David era funcționar de mină în Galiția, când a fost transferat la Cluj, în mai 1834, de către autoritățile austriece. Din Cluj, el a ajuns în Sibiu, locul de unde, credea el, se poate aprinde mai ușor scânteia unei revoluții care să ducă în final la unirea tuturor românilor.

Avea să moară curând pentru asta, într-o închisoare din oraș. A fost arestat de către autorități, iar apoi s-a declarat sinuciderea lui în închisoare.

David, un polonez, a fost printre primii oameni din acest oraș care a murit pentru unirea românilor, în acea vreme, cu 84 de ani înainte ca asta chiar să se întâmple.

Era polonez, mason, se spune, și spion. De ce voia el unirea Românilor? Pentru că așa s-ar fi putut uni și polonezii. El a organizat pentru asta o organizație secretă, care urma să provoace două revoluții, în Galiția și țările române.

Ulterior, Galiția s-a unit cu Polonia în 14 noiembrie 1918. Transilvania s-a unit cu România o jumătate de lună mai târziu, pe 1 decembrie, în același an.  Într-un alt context politic, dar dorința lui Adolf David s-a împlinit.

Contextul european

Am reușit să refacem frânturi din viața lui Adolf David din studiile ”Ecoul Unirii Principatelor Române în Transilvania”, scris de Ion Gh. Șendrulescu și apărut în Analele Universității Bucureşti - Istorie, în 1969 și dinstudiul  ”Ecouri ale Revoluţiei Polone din 1830-1831 în Ardeal, Banat și Crişana”, semnat de Mihai Georgiţă.

David își începe activitatea politică în principatul Transilvaniei într-o atmosferă tensionată.

Aveau loc ciocniri între studenți și armată (Cluj și Aiud), dar și mișcări țărănești (Răvășel și Boian). Adolf David, care a început organizarea unei societăți secrete cu scopuri revoluționare, a încercat să facă din aceste categorii nemulțumite aliați ai cauzei polone, sprijinindu-se pe colaborarea unor refugiați polonezi aflați deja în Transilvania.

În Apus, mișcările revoluționare desfășoară în acest timp o activitate febrilă și chiar radicală.

La Berna, în 15 aprilie 1834, trei asociații revoluționare republicane (italiană, germană și poloneză), semnează un act solemn și revoluționar progresist, redactat în patru limbi (italiană, germană, poloneză și franceză) intitulat Tânăra Europă.

Libertate-Egalitate - Umanitate. Act de Fraternitate, proclama nu doar egalitatea indivizilor și națiunilor, ci și organizarea federativă a democrației europene.

Unirea românilor, introdusă în programul politic al polonezului

Aripa republicană a emigrației poloneze din vest s-a constituit în martie 1832, în Societatea patriotică polonă, al cărei program prevedea refacerea statului polonez sub formă republicană prin mijloace proprii.

Probabil nu întâmplător pătrunderea acestor idei republicane au avut loc pe teritoriul Transilvaniei în același an, când s-a înființat la Berna ”Tânara Europă”.

Principalul artizan al mișcării a fost emigrantul polonez Adolf David.

Ajuns în Transilvania, David luat legătura în primul rând cu intelectualitatea maghiară și română din principat, dar există mărturii că societatea secretă se bizuia mult și pe populația de la sate.

Un membru al conspirației lui Adolf David cu numele Pálffy, referindu-se la activitatea din Transilvania, mărturisea într-una din scrisori că în organizația din Transilvania au intrat mulți oameni cu autoritate, însă foarte importantă era însuflețirea locuitorilor de la sate, care se angajau cu bucurie să facă serviciul de curierat cu Polonia.

Firește, un rol important în menținerea corespondenței dintre refugiații polonezi din Transilvania și rudele lor din Polonia l-au avut negustorii.

Kovács Endre, care a analizat legăturile lui Adolf David cu românii din Transilvania, a constatat că acesta, din dorința de a obține sprijinul românilor pentru năzuințele de independență ale polonezilor, și-a însușit ideea unei patrii comune a românilor.

Sub influența mișcării naționale române, Adolf David a ajuns să introducă în programul său revoluționar ideea unității tuturor românilor într-o singură republică română.

Principiile de organizare ale viitorului stat român modern erau cuprinse într-un program de factură democratică, care să atragă fără rezerve majoritatea populației românești: egalitatea de drepturi și datorii, posibilitatea ocupării oricărei funcții în stat, adunări legislative alese prin vot universal, emanciparea țăranilor și reforma agrară, desființarea titlurilor nobiliare, libertatea învățământului, egalitatea confesională, serviciul militar obligatoriu.

Organizare de tip francmason

Potrivit denunțului unui fost membru al societății secrete, învățătorul Maschek din Caransebeș, datat la 20 noiembrie 1834, metodele de organizare erau similare cu ale francmasoneriei galițiene, organizațiile locale aveau și fonduri pregătite pentru procurarea de armament și muniție.

La Viena se știa că mișcările revoluționare urmăreau independența tuturor țărilor din răsăritul imperiului. Bănățenii pregăteau consolidarea legăturilor cu revoluționari din Principatele române și se plănuia difuzarea, în tot Banatul și în Transilvania, a ziarelor românești de peste munți și traduceri românești ale scrierilor liberale franceze; difuzarea de publicații fiind menită să contribuie la unificarea spiritului revoluționar din toate țările române.

Pentru acoperirea cheltuielilor de difuzare a publicațiilor revoluționare și pentru pregătirea armată se atribuia românilor intenții de delapidare a afacerilor imperiale.

Proiect de constituire a unei republici polono - române

Revoluția urma să fie declanșată după izbucnirea unei revolte în Galiția, unde trebuiau să se concentreze forțele militare imperiale, lăsând descoperite părțile sudice ale imperiului. Conspirația revoluționară a fost descoperită, Adolf David a fost arestat și întemnițat la Sibiu, unde se va sinucide în august 1834.

În ”Conspirația emigrantului polon Adolf David”, C. Göllner scria în Revista Istorică din anul 1937 că Adolf David s-ar fi otrăvit în închisoarea din Sibiu.

”Fiind bănuit și urmărit de autoritățile austriece, el preferă să se otrăvească la Sibilu decât să fie stilt să dea informații despre societatea secretă iîntemeiată de dânsul”, se precizează în document.

”Organele polițienești austriece, fiind înștiințate de sinuciderea lui Adolf David, au sechestrat hârtiile rămase, însă datele lor nu permiteau poliției să-i aresteze pe ceilalți membri.

Toate aceste hârtii, între care se afla și interesantul proiect de constituire al unei republici polono - române, au fost date tribunalului din Liov în ale cărui arhive sunt probabil și azi, la îndemâna cercetătorilor”, se mai arată în document.

Revoluția care nu a mai fost

După moartea lui David, conducerea mișcării resoluționare a fost preluată de un alt polonez, tot originar din Galiția, H. Müller, funcționar montanist în regiunea minieră a Banatului, centrul mișcării devenind orășelul minier Rusca, de aici putându-se întreține mai ușor legăturile cu revoluționari români din Muntenia.

Între fruntaşii români revoluționari, care au colaborat cu mișcarea conspirativă a lui Adolf David, istoricul Cornelia Bodea identifică pe Zaharia Carcalechi, editor de cărți românești la Buda, pe cărturarul bănățean Damaschin Bojincă, pe învățătorul Maran din Caransebeș-membru cu grad superior în ierarhia organizației revoluționare- și, de asemenea, pe Ștefan Popovici Niagoe, vestitul învățător bihorean de la Pesta.

Recrutarea de membri și aderenți ai societății conspirative trebuia să se facă cu preferință din rândul preoților și învățătorilor ortodocși, considerați ca având mai multă influență pe lângă populația satelor din Transilvania, dar și pentru succesul propagandistic în Moldova și Țara Românească.

Din documentele de urmărire, întocmite de către poliția austriacă, cu privire la societatea conspirativă inițiată de Adolf David, rezultă că H. Müller trebuia să întreprindă în primăvara anului 1835 o călătorie de recunoaștere în Galiția.

Cancelaria de la Viena a fost inițial foarte mirată să afle despre semnele mișcării naționale și de emancipare a românilor din Monarhie pe baza propagandei revoluționare prin intermediul manifestelor și publicațiilor în limba română, întrucât pentru curtea de la Viena românii nu erau pe o treaptă culturală superioară, însă a devenit treptat îngrijorată când a constatat că aceste scrieri urmau a fi tipărite la București.

Însuși cancelarul Metternich îi solicită șefului poliției de la Viena să cerceteze dacă intenția conducătorilor mișcării era de a declanșa o răscoală și în Țara Românească, ori doar să fie pregătită acolo o răscoală în Monarhie.

Cointeresarea celor din Principatele române în mișcarea conspirativă din Transilvania, l-a determinat pe cancelarul Metternich să atragă și atenția Rusiei țariste, implicit asupra originii polone a acestor conspirații, fără a dezvălui ceva despre mișcările propagandistice din Transilvania și Banat. Un emisar special a fost trimis la București să ia legătura cu consulul Rusiei și să urmărească de acolo mișcările suspecte.

Luptă continuată de către români

Arestarea lui H. Müller la Cluj, înainte de a pleca la Lemberg, precum și a grupului principal de conspiratori din Banat în aprilie 1835, va împiedica desfășurarea planurilor urmărite de acești revoluționari.

Cu toate acestea, Metternich va cere continuarea investigațiilor. Astfel, poliția va suspecta întâlnirea dintre Carcalechi și Eliade Rădulescu din vara anului 1835, unde ar fi plănuit împreună publicarea de noi manifeste revoluționare.

De asemenea, ca suspecte vor fi raportate și întâlnirile dintre Carcalechi, Bojincă și Maran la Caransebeș. Dacă în Transilvania și Banat aceste mișcări revoluționare de inspirație poloneză se vor stinge sub presiunea autorităților habsburge, în schimb ele se vor intensifica în principatele române extracarpatice, unde au găsit un teren propice în noul context internațional.

Mișcarea revoluționară din anii 30 ai secolului XIX avea să pregătească primăvara popoarelor din anul 1848, așa cum este cunoscută marea revoluție europeană de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar revoluția poloneză din 1830-1831 a influențat în chip nemijlocit acțiunile premergătoare revoluției de la 1848 din Ungaria și principatele române, ba chiar și întreg programul său de revendicări politice și sociale.

Sursa razvanpop.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi