Muzeul din Agnita, orașul „jupuitorilor de mârțoage”: amenajat în patru turnuri și în turla Bisericii Evanghelice din Agnita

Locuitorii din Agnita transformă astăzi vechile porecle care i-au urmărit secole la rând într-un motiv de mândrie. „Mahrenschinder – Jupuitor de mârțoage”, „Lichtmellij – Limbă ascuțită” sau „Harboach Kradder – Broscoiul de Hârtibaci” sunt poreclele purtate cu umor pe ecusoane, dar care readuc la viață legendele și tradițiile comunității. Despre muzeul din interiorul Bisericii Evanghelice din Agnita, amenajat în cele patru turnuri de strajă a postat Daniela Cîmpean, președinta CJ Sibiu, pe pagina sa de Facebook în cadrul unei serii de postări pentru promovarea unor povești locale.

Obiectele expuse în turnurile Dogarilor, Cizmarilor, Croitorilor și Fierarilor reconstruiesc meșteșugurile de altădată și poveștile breslașilor sași. Este citat curatorul Bisericii Evanghelice Agnita:

„Avem obiecte strânse din comunitate, multe amintind de îndeletnicirile de odinioară ale agnițenilor. De altfel, avem patru turnuri care au aparținut breslelor, iar în acestea am prezentat felul în care dogarii, croitorii, cizmarii sau fierarii erau organizați și munceau,” spune Andreea Șchiau-Gull, curator al Bisericii Evanghelice Agnita.

În continuare sunt descrise conținuturile din cele patru turnuri:

„Am putea face pariu că puțini mai știu cum calculau sașii valoarea unui butoi nou-nouț: în Turnul Dogarilor este notat faptul că fiecare butoi avea prețul vinului care încăpea în el. O metodă simplă, care a funcționat de-a lungul secolelor.

În Turnul Cizmarilor aflăm că în 1900 existau 225 de meșteri și că noile regulamente impuse de maghiari au dus la desființarea vechii bresle. Meseriașii funcționau acum în cooperative, marfa ajungând în cele 10 târguri organizate în zona Agnitei și pe Valea Hârtibaciului. Se amintește și de specializările de odinioară ale cizmarilor: cârpacii – care doar reparau, apoi cei care făceau doar „încălțăminte țărănească” și „Tschismenmacher” – producătorii de încălțăminte „domnească”, pentru orășeni și „nemți” – cum erau denumiți oficialii și ofițerii austrieci.

Nici Turnurile Croitorilor sau Fierarilor nu se lasă mai prejos: vechi unelte sau obiecte produse de breslași amintesc de priceperea celor care le-au zămislit”.

Spațiu dedicat lolelor și Ursulei - femeia care a salvat orașul

Dar aflăm că o parte a muzeului este și în turla bisericii, acolo unde, potrivit Andreei Șchiau-Gull, a fost rezervat un spațiu important dedicat obiceiului lolelor, care a devenit un simbol al orașului.

Legenda spune că Agnita a fost atacată de tătari, iar locuitorii s-au refugiat în cetate. Asediul a durat mult timp, iar oamenii s-au temut că o să moară de foame întrucât proviziile erau pe terminate. Ursula, o agnițeancă isteață, știa că tătarii sunt superstițioși și, într-o noapte, a pus pe ea o haină din fâșii textile, o mască pe chip și și-a legat o talangă de brâu. Cu un bici în mână, Ursula a ieșit pe poarta Turnului Dogarilor, mergând în tabăra tătarilor care au crezut că au de-a face cu un spirit răzbunător, venit de pe lumea cealaltă.

„În cinstea Ursulei, cea care a scăpat orașul de năvălitori, oamenii se îmbracă în fiecare an în costum de „Urzel”, adică de „lolă”. Se sărbătorește curajul unei femei, iar astăzi obiceiul lolelor este un veritabil brand local”, mai spune curatorul bisericii.

Un costum complet de lolă, cu mască, talangă și bici, o coroană de paradă la baza căreia sunt trei vulpi, dar și o piele de urs sunt parte a unei cărți de vizită „altfel” a Agnitei.

Controversa cu Mihai Viteazu

În textul postat de Daniela Cîmpean se mai menționează despre „o controversă”: „în luna februarie a anului 1600, trupele lui Mihai Viteazu au incendiat biserica din Agnita, ucigând, potrivit cronicilor, sute de țărani din zona Văii Hârtibaciului. Ulterior, pe acoperișul bisericii a fost montat un cocoș, despre care se spune că ar simboliza negarea influenței pe care principele român ar avea-o asupra orașului”.

În text se precizează că în anul 1920, pe fațada unei case din Piața Mare a Agnitei a fost montată o placă din marmură care comemora trecerea lui Mihai Viteazu prin Agnita, iar vechea stradă „De Jos” a primit numele principelui. Este situație despre care agnițenii au păreri împărțite, întrucât domnitorul este pentru ei primul înfăptuitor al unirii românilor, dar și un incendiator.

„La Agnita nu trebuie să ajungeți doar în vremea la care lolele alungă spiritele rele, revendicându-și libertatea prin pocnetul bicelor și zdrăngănitul tălăngilor, ci oricând doriți o călătorie în lumea de odinioară a „jupuitorilor de mârțoage”, răi de gură precum „broscoiul de Hârtibaci”. Acolo veți ști că sunteți în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”, conchide Cîmpean.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi