Cele mai vechi picturi cu scena Nașterii Domnului în bisericile din județul Sibiu

Unele dintre cele mai vechi picturi ale scenei Nașterii Domnului în bisericile din județul Sibiu se găsesc în Bungard, Ocna Sibiului, Rășinari și Sibiel. În municipiul Sibiu, una dintre cele mai vechi scene este pe iconostasul Bisericii din Groapă.

Cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului sau a Crăciunului, ne-am gândit să realizăm o listă a celor mai vechi picturi care reprezintă scena nașterii lui Isus. Pentru aceasta, am apelat la profesorul de la disciplina Artă sacră din cadrul Facultății de Teologie, ULBS, lect. dr. Ioan Abrudan. Din anul 2002, Abrudan predă Istoria Artei creştine; Iconografie creştină; Arta bisericească a românilor transilvăneni. 

„Iconografia studiază decorurile - picturi murale, icoane portative, miniaturi, gravuri pe diferite materiale, broderii, ceramică etc. - pentru a afla şi numi temele zugrăvite. Observările atente şi de o deosebită minuţie au de scop determinarea izvoarelor de inspiraţie. Acolo unde cercetători grăbiţi şi neinformaţi află, de pildă, într-un monument «Naşterea Domnului», care nu lipseşte din nici o biserică, atribuindu-i drept izvor povestirea unuia dintre evanghelişti, iconograful descoperă stihirea de Crăciun, cîntare liturgică bogată în elemente epice şi pitoreşti. «Botezul» oferă amănunte (lespedea de piatră pe care stă Cristos în mijlocul Iordanului, şerpii care se zvîrcolesc în jurul acestuia, îngerii de pe mal, crucea care se înalţă din ape etc.) pe care nu le citim în textele evangheliilor. Patimile, răstignirea şi învierea se dovedesc a fi inspirate din operele unor predicatori celebri sau din comentarii ale unor scriitori bisericieşti. Numeroase teme, copilăria lui Isus şi viaţa Măriei, sînt luate din evangheliile numite apocrife. «Adormirea Maicii Domnului» urmează arătările unui poem din sec. VII, sau descrieri din sec. VIII. «Vieţile sfinţilor» ne trimit la mineie şi sinaxare. De multe ori pictorul s-a inspirat însă la origine dintr-un «metafrast» (comentator) sau din povestirea unui hagiograf”, explică sensul iconografiei I. D. Ştefănescu, istoric de artă și bizantinolog român, în unul din paragrafele volumului „Iconografia artei bizantine și a picturii românești feudale” (Ed. Meridiane, București, 1973).

Pentru nașterea lui Hristos, evangheliștii nu oferă foarte multe „elemente necesare realizării picturale”. „Aceasta apare însă bogată și impresionantă în monumentele răsăritene și apusene”, adăuga Ștefănescu în lucrarea amintită.

În același volum este citat unul dintre cei mai importanți iconografi ortodocși greci ai secolului al XVIII-lea, Dionisie din Furna, care a oferit o descriere ce include numeroase motive şi o compoziţie complexă a scenei Nașterii, dar fără arătarea izvoarelor și neexeplicată:

«O peşteră, înăuntru, de partea dreaptă mama în genunchi aşază în iesle pe Cristos, nou născut înfăşat în scutece. La stingă, losif, în genunchi cu mîinile încrucişate pe piept. Îndărătul ieslei, un bou şi un asin privesc pe Cristos. La spatele lui losif şi Mariei, ciobani rezemaţi pe cîrjele lor se uită uimiţi. Afară din peşteră, oi şi ciobani; unul dintre aceştia cîntă din fluier, alţii privesc în sus cu teamă: deasupra lor, un înger îi binecuvintează. De cealaltă parte, magii călări şi înveşmîntaţi împărăteşte arată cu mâinile steaua. Deasupra peşterii, îngeri numeroşi, în nori, poartă în mîini o fîşie de pergament cu cuvintele: ,,Slavă lui Dumnezeu în înaltul cerurilor şi pace pe pămînt oamenilor de bună voinţă”. O rază mare de lumină se coboară pe capul lui Cristos».

În fine, I. D. Ștefănescu mai amintește alte două idei interesante legate de Nașterea lui Isus. Două dintre figurile cheie din secolele al IV-lea și al V-lea, Epifanie din Cipru și Eusebiu din Cezareea, credeau că magii s-au închinat Mântuitorului într-o casă, doi ani după naşterea lui. În timp ce Sf. Iustin a susţinut că „Maria a născut pe Cristos, l-a aşezat în iesle şi acolo l-au găsit magii venind din Arabia”.

„Cea dintîi idee a inspirat pe pictorii apuseni; cea de-a doua pe răsăriteni. În sec. XIV, în jurul naşterii, se pictează în două sau mai multe tablouri vestirea ciobanilor, bucuria lor, călătoria magilor şi închinarea. Naşterea e zugrăvită în mijloc: la partea superioară îngerii, în centru Maria şi ieslea cu Cristos, mai jos baia copilului şi ciobanii la dreapta acesteia. Pe lături îngerul, de o parte; Iosif de cealaltă parte; magii călări, magii închinîndu-se lui Cristos, şi două femei cu capul îmbrobodit. O omilie a lui loan Gură de Aur a precizat unele amănunte, pe care le-au folosit pictorii. «De ce spune Luca că Isus era culcat în iesle? îndată ce l-a născut, mama lui l-a aşezat acolo... ea l-a luat în braţe pe urmă şi l-a pus pe genunchii ei... nici un fel de măreţie arătoasă, ci o iesle, o coliba, o mamă sărmană».

Textul a învăţat pe pictori să înfăţişeze pe Maria stînd pe scaun, luînd copilul din iesle şi prezentîndu-l magilor aşezat pe genunchi”, mai explica autorul.

Cele mai vechi scene ale Nașterii Domnului în bisericile din județul Sibiu

Înainte de a prezenta picturile, mai este de menționat despre „Stihirea de Crăciun”, imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață, din care sunt inspirate multe compoziții, picturi murale și icoane. Cităm tot din cartea lui Ștefănescu:

„E un tropar ale cărui cuvinte sînt scrise în scena naşterii pictată în biserica Brontochion, Ia Mistra. Aci, Maria aşezată în capul oaselor se sprijină pe iesle în dreptul capului lui Isus. Vedem steaua, vestirea păstorilor, îngerii care cîntă, sosirea magilor şi baia copilului. Compoziţia cuprinde o a doua scenă în care Maria stă pe scaun şi poartă pe Cristos. La spatele ei este losif; iar în faţă, un înger şi magii cu darurile lor. La Gradac, în Serbia, sfîrşitul troparului e scris lîngă chipul Elisabetei cu loan botezătorul în braţe”.

„Stihirea de Crăciun a inspirat numeroase compoziţii, picturi murale şi icoane, care o ilustrează în chip aproape literal; naşterea este pictată alături de închinarea magilor. Aşa este la Vatopedi, în Muntele Athos, Maria e culcată lîngă iesle; vestirea îngerilor şi ciobanul care cîntă din fluier sînt în peisaj cu copaci. Îngerii cîntă în ceruri, unde vedem şi steaua, iar închinarea magilor e alăturată naşterii. În catoliconul Lavrei, aflăm aceleaşi elemente, însă închinarea magilor este înlocuită cu sosirea lor; Maria stă pe scaun, iar ciobanul care cîntă din fluier apare în dreapta scenei. La Kutlumus (Athos), magii vin din dreapta; e pictată şi baia copilului. La Studenica, în Serbia, din scena stihirii lipsesc magii; iar Maria ţine in braţe pe Cristos şi-l sărută în pragul peşterii; îngerii cîntă. Se vede şi vestirea îngerilor, şi baia copilului. Un înger a pătruns în peşteră; e pictat în genunchi lîngă iesle. În mănăstirea Diochiariu, tema e mult dezvoltată şi «larg» pictată. În peisaj muntos, ciobanii şi magii cu darurile lor sînt în faţa Mariei care stă pe un tron de aur şi îşi poartă fiul în braţe. Personificări, pămîntul ţinînd peştera, pustiul cu ieslea pe braţe, sînt în genunchi lîngă tron. La partea inferioară a compoziţiei, episcopi şi sfinţi cinstesc cîntînd pe Maria. La Žiča, în Serbia, medalionul Mariei stînd pe tron şi purtîndu-şi fiul e înconjurat de îngeri care cîntă, de ciobani, magi, episcopi şi numeroase alte persoane. Dedesubtul medalionului şi în primul plan sînt pictate personificările pămîntului şi pustiului. La Kremikovci, în Bulgaria, pămîntul în genunchi înalţă pe braţe o stîncă imensă în coasta căreia se vede gura peşterii; iar pustiul poartă pe spate ieslele. Magii sînt urmaţi de episcopi şi, în dreapta, numeroase persoane, ciobani se pare, apar cu sarici în spate”.

Profesorul Ioan Abrudan a fost de acord să ne ajute la realizarea acestui material. Fotografiile și explicațiile de mai jos, care conțin autorul picturii, locația din biserică și anul, îi aparțin. Îi mulțumim.

Fig. 1. Constantin, maestrul Școlii de la Hurezi, icoană prăznicar (c. 1695),  iconostasul de la Bungard.

Fig. 2. Zugravii Popa Ivan și Nistor Dascălul din Rășinari, Stihirea de Crăciun (1723), Ocna Sibiului, Biserica „Sfinții Arhangheli”, pictură murală, peretele de sudic al naosului.

Fig. 3. Zugravii Popa Ivan și Nistor Dascălul din Rășinari, Stihirea de Crăciun (1723), Sadu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, pictură murală, peretele de sudic al naosului.

Fig. 4. Zugravii Popa Ivan și Nistor Dascălul din Rășinari, Masacrul inocenților ( 1723), Sadu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, pictură murală, peretele de nord al naosului.

Fig-le. 5 (foto principală) și 6: Zugravul Stan din Răşinari (atribuire), Stihirea de Crăciun (c. 1758), Răşinari, Biserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva”, pictură murală, faţada sudică a turnului-clopotniţă.

Fig. 7. Zugravii Grigorie Ranite şi fiul său Ioan, Stihirea de Crăciun (1760-61), Răşinari, Biserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva”, pictură murală, peretele de sudic al naosului.

Fig. 8. Zugravul Stan din Răşinari, Stihirea de Crăciun (1775), Biserica „Sfânta Treime” din Sibiel, pictură murală, faţada sudică.

Fig. 9. Zugravul Simon Oprovici din Craiova (atribuire), Stihirea de Crăciun (c. 1763), icoană prăznicar, Colecția Arhiepiscopiei (provine probabil din Poiana Sibiului).

Fig. 10. Zugravul Petru din Topârcea, Stihirea de Crăciun (c. 1780), icoană prăznicar, Colecția Arhiepiscopiei.

Fig. 11. Zugravul Dimitrie Dimitriu din București, Stihirea de Crăciun (1833), icoană prăznicar, iconostasul Bisericii din Groapă (Iosefin).

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi