Colonelul Dumitru Todosiuc, comandantul AFT Sibiu, cu experiență în teatrele de operații din Afganistan: „Trebuie să ne pregătim pentru război ca și cum ar fi deja aici”

În luna mai a anului trecut, colonelul Dumitru Todosiuc a preluat comanda Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. La aproximativ nouă luni de la investire, vorbește într-un interviu acordat Turnul Sfatului despre parcursul său profesional, despre copilărie, despre valorile care îl ghidează și despre viziunea sa pentru viitorul academiei și al studenților săi. De asemenea, colonelul oferă perspective despre cum războiul din Ucraina influențează pregătirea militară în România și ce lecții adaptează la nivelul academiei.

Reporter: Povestiți-mi despre dumneavoastră. Unde v-ați născut și unde ați copilărit înainte să deveniți militar?

Col. Dumitru Todosiuc: M-am născut în Făgăraș, nu departe de Sibiu, și am copilărit în Șercaia. Pot spune că am avut o copilărie asemănătoare cu cea a lui Ion Creangă – mi-am făcut de cap în toate felurile posibile. Nu eram singur; aveam veri, iar împreună am trăit o copilărie minunată, pe care, din păcate, astăzi nu o mai putem oferi copiilor noștri. Vremurile s-au schimbat, au apărut alte orientări și obiceiuri. Noi mergeam la pescuit sau alergam desculți, iar acum, dacă dezlipești un copil de telefon, este mare lucru. Este mai greu, dar eu încerc, cel puțin cu copiii mei, să îi fac să descopere tot ceea ce înseamnă natura, ca ei să-și aleagă ce le place. Eu am avut parte de o copilărie frumoasă și am fost crescut în spiritul vechilor reguli ale „stăpânului stăpânilor”, adică bunicii mei.

Câți copii aveți?

Am trei copii: doi băieți și o fată. Am avut șansa să apară și o fetiță, și mă simt cu adevărat împlinit.

Când și cum ați decis să urmați o carieră militară? Ați avut un exemplu în familie sau a fost o vocație din totdeauna?

Nu am avut pe nimeni în familie în armată. Am descoperit cu adevărat sistemul militar când am intrat la academie. După ce am terminat școala gimnazială, am mers la liceul militar de la Breaza, mai mult îndrumat de părinți. Ei îmi spuneau: „Uite ce bine sunt îmbrăcați, ce frumos le stă, ce drăgălași sunt!”, și cumva le dădeam dreptate. Așa am ajuns să aleg liceul militar, iar acum nu regret. La vremea respectivă erau doar băieți; nu erau fete. Cred că ne-a format foarte bine pentru viață. Îmi aduc aminte de toți profesorii, lectorii și comandanții cărora le sunt recunoscător, pentru că m-au pregătit pentru ce a urmat. Când nu primești totul pe tavă și trebuie să lupți pentru ceea ce vrei, acela este momentul în care te dezvolți ca persoană. Eu am avut parte de așa ceva.

Și totuși, care a fost momentul declanșator?

Clar, momentul în care am ajuns la academie. Plecând din liceul militar, am hotărât să urmez această carieră, chiar dacă inițial nu eram complet convins că este ceea ce îmi doresc. Dar odată ce am trecut de primul an în academie, mentalul meu s-a setat: dacă am ales să fac asta și a început să-mi placă, trebuie să duc lucrurile până la capăt.

Povestiți-mi despre primul dumneavoastră contact cu Academia Forțelor Terestre. Ce v-a impresionat cel mai mult?

Primul contact efectiv cu academia nu a fost așa cum vă imaginați. În liceu, ni se organiza un tur prin diverse structuri militare de învățământ din țară, ca să ne orientăm. Astfel, am ajuns și la Sibiu. Sincer, la acel moment nu m-a impresionat cu nimic; erau doar clădiri. Cel mai memorabil a fost clădirea în care am locuit, fosta morgă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ascultând poveștile de acolo, toate imaginile mi-au rămas în minte. Abia după ce am dat examenul la academie am descoperit cu adevărat ce înseamnă să fii student aici, deși la început eram prea stresat ca să mă pot bucura de experiență.

În ce an ați intrat la academie?

Am intrat în anul 2001. Academia arăta cu totul diferit față de cum arată acum, iar eu pot aprecia acum tot efortul echipelor de comandă care au contribuit la transformarea ei. Diferența este colosală.

Revenind în academie după mai bine de 20 de ani, ce simțiți? V-ați imaginat vreodată că vă veți întoarce?

Nu m-am gândit că mă voi întoarce. La un moment dat, mi-am dorit să lucrez în Sibiu, nu neapărat la academie, dar zona îmi plăcea datorită activităților în aer liber: vânătoare, pescuit, munte, plimbări cu bicicletele. Însă acum, revenirea aici este ca o întoarcere la rădăcini. Este locul unde m-am format ca ofițer și unde am stabilit că vreau să fac carieră. Acum am o responsabilitate enormă: ceea ce facem la academie va avea o influență enormă în structura de forțe a Armatei peste 20 de ani. Studenții pe care îi pregătim azi vor ajunge, majoritatea, să comande batalioane sau brigăzi. Ceea ce le prezentăm ca modele acum, va ghida viitorul lor.

Ați parcurs multe etape în cariera militară, de la Regimentul 307 Infanterie la misiuni în Afganistan. Cum v-au modelat aceste experiențe și ce valori încercați să transmiteți studenților la academie?

Am parcurs mai multe etape în cariera mea, iar fiecare a contribuit la formarea mea ca ofițer și ca lider. Fiecare funcție, de la comandant de grup de cercetare, pluton, companie, până la locțiitor de comandant  brigadă, m-a învățat să gestionez oameni și responsabilități diferite. Experiențele în Regimentul 307 Infanterie și misiunile din Afganistan m-au învățat ce înseamnă să fii responsabil pentru oameni, să iei decizii dificile și să ai grijă ca echipa ta să treacă cu bine prin orice situație.

Cred că un lider trebuie să fie la nivelul celor pe care îi conduce. În armată, asta înseamnă să faci aceleași lucruri, să fii alături de oameni, să nu stai izolat la masă, să nu primești privilegii pe care ceilalți nu le au. Este important ca tot ce cerem subordonaților să facem și noi.

De exemplu, când studenții noștri au depus jurământul și a început să plouă, nu am fost de acord să punem prelata de protecție. Toată lumea a stat în ploaie, pentru că am considerat onorabil să fim la același nivel cu studenții. Cred că prin astfel de gesturi, studenții înțeleg că liderul a trecut prin aceleași experiențe ca ei și că ceea ce le cerem este realist. Dacă le cer să facă 20 de flotări, eu trebuie să fac 21, dacă le cer să alerge într-un anumit barem, eu trebuie, cel puțin, să mă încadrez în același barem. Este vorba despre exemplul personal. Ei observă și „absorb” tot ce văd la liderii lor.

Inspirat și de cartea lui Simon Sinek, „Leaders Eat Last”, încercăm să aplicăm asta și la academie. Înseamnă că liderul trebuie să se asigure că cei pe care îi conduce au tot ce le trebuie, înainte de a le cere să acționeze. Dacă eu merg și mănânc aceeași masă pe care o primesc studenții, nu există niciun fel de problemă, trebuie să vadă că suntem la fel de implicați și responsabili. Această atenție la exemplu personal este esențială.

Îmi place să știu că primesc cele mai bune alimente posibile, respectând reglementările, pentru că sunt în creștere și trebuie să fie sănătoși și puternici, pregătiți pentru rigorile vieții militare.

În același timp, încerc să transmit studenților valori esențiale integritate, responsabilitate și respect față de oameni. Tot ceea ce facem în academie, de la exerciții fizice la pregătire teoretică și practică, urmărește să-i modeleze ca viitori lideri care să poată lua decizii corecte, să conducă echipe și să fie exemple pentru cei pe care îi vor comanda.

Credit foto:  Daniela Oană

A trebuit să luați vreo decizie dificilă până acum în întreaga dumneavoastră carieră?

Au fost mai multe, pentru că fiecare poziție vine cu provocările ei. Prima decizie grea care mi-a rămas în minte a fost când a trebuit să dau afară un subordonat din cauza consumului repetitiv de alcool. Era un băiat foarte bun profesional, dar comportamentul lui crea riscuri. Am încercat să-l ajut, dar a trebuit să iau decizia de a-l îndepărta din sistem. La doi ani după aceea, m-am întâlnit întâmplător cu el pe stradă, mi-a mulțumit, recunoscând că decizia mea i-a schimbat viața și l-a ajutat să se regăsească.

Au fost și alte situații dificile, cum ar fi exercițiile în Afganistan sau în alte țări. Îmi amintesc un exercițiu în Marea Baltică, unde, împreună cu infanteria marină, am desfășurat un asalt amfibiu asupra unei plaje. În timpul exercițiului însă, s-a pornit o furtună puternică. Ambarcațiunile erau fragile, marea extrem de agitată, iar salvarea a fost complicată, fiind realizată cu sprijinul aliaților. Cu toate acestea, am reușit să aducem toți participanții în siguranță, fără pierderi, ceea ce a contat enorm.

Ce moto sau principiu vă ghidează atunci când trebuie să faceți față unor situații dificile sau să participați la misiuni riscante?

Încerc întotdeauna să văd punctul alb într-o mare de negru. Orice provocare, oricât de dramatică ar părea, are și o parte pozitivă. Mă concentrez pe acea parte și o dezvolt. Negativul nu îl ignor, dar nu las să mă definească; cresc și mă dezvolt din el. Același principiu îl aplic și în academie: schimbările sunt dificile, dar dacă putem schimba chiar și o mică parte, aceasta se acumulează și aduce rezultate mai mari în timp.

Care sunt primele lucruri pe care le-ați schimbat sau planificat să le schimbați în academie de când ați preluat comanda?

Am ales să abordez o linie de continuitate, fără să schimb echipa  sau mersul academiei. După perioada de acomodare, am analizat starea de fapt, am identificat câteva schimbări și am văzut cum le putem implementa. Ne-am apropiat mai mult de studenți, am încurajat comunicarea și deschiderea. În același timp, profesorii și comandanții devin  modele pentru studenți. Prin această colaborare, putem să creăm ofițeri mai bine pregătiți, care să răspundă nevoilor Armatei României.

Ce planuri de viitor aveți pentru academie în perioada imediat următoare?

Avem mai multe planuri, unele deja începute. Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu este, în același timp, o unitate militară, dar și sub umbrela Ministerului Educației, care ne impune anumite direcții și cicluri academice. Chiar dacă simțim nevoia de mai multă pregătire militară, trebuie să respectăm și aceste reglementări. De aceea facem mici ajustări în program, astfel încât, interconectat cu pregătirea academică, studentul să primească mai multă pregătire militară aplicată, mai multe ieșiri în teren și mai multe trageri.

În perioada următoare intenționăm să creștem numărul taberelor și ieșirilor în teren. Am discutat cu comandanții și șefii pe care îi avem în București să ne sprijine cu partea tehnică de ultimă generație, iar echipamentele care urmează să intre în dotarea armatei să fie disponibile și la academie. Suntem în faza de elaborare a unor proiecte de achiziție pentru simulatoare în mai multe domenii: artilerie, infanterie, parașutiști. Ne dorim să construim și o zonă de cățărări pentru vânătorii de munte chiar în curtea academiei. În plus, planificăm să dublăm numărul locurilor de cazare în tabăra militară din Crinț, să avem mai multe cabane și o sală de mese care să găzduiască toți studenții odată, pentru a putea profita la maximum de infrastructură și de natură, un adevărat antrenament în aer liber.

Sursa foto: AFT Sibiu

Cum vedeți pregătirea militară a tinerilor de astăzi?

Viitorul ofițer trebuie să fie un bun profesionist, să aibă cunoștințe de specialitate și să fie un om integru. Trebuie să fie curios, pentru că din curiozitate poți rezolva probleme și acumula cunoștințe. Vrem ofițeri care rezolvă probleme, nu care le creează.

Am crescut numărul de ore de educație fizică militară, atât prin programa academică, cât și prin cea de pregătire militară, pentru ca ei să devină liderii care vor conduce structurile de luptă ale Armatei României. Realitatea războiului este complicată și brutală, iar pregătirea fizică și morală este esențială.

Studenții înțeleg ceea ce încercați să le transmiteți?

Încep să înțeleagă. Avem peste 1000 de studenți, deci și peste 1000 de reacții diferite. Unii acționează rapid, alții mai încet, alții poate nu vor reacționa deloc, dar se vor cerne pe parcurs. Atâta timp cât mesajele noastre și dorința de a-i face mai buni ajung la ei și peste 80% dintre ei reacționează bine, eu sunt mulțumit.

La investire ați vorbit despre moștenire, tradiție și valori. Ce înseamnă acestea pentru dumneavoastră?

Există o mare diferență între academia pe care am lăsat-o la absolvire și cea pe care am regăsit-o la revenirea mea. Toată munca celor care au lucrat aici, echipele de comandă, profesorii, se reflectă în infrastructură, laboratoare, echipamente și, mai ales, în personalul academiei, care este cea mai valoroasă resursă. Aceasta este moștenirea pe care am preluat-o de la comandantul anterior, gl.bg.(rz.) Ghiță Bârsan. Nu vreau să pierdem nimic din ceea ce există, ci să adaug și să îmbunătățesc. Tot ce am preluat trebuie păstrat, dar vreau să las și eu o moștenire îmbunătățită pentru următorul comandant.

Ce anume vă doriți să îmbunătățiți concret?

Vrem să construim mai multe spații de cazare pentru studenți, un complex socio-cultural și o biserică, o sală de sport pentru antrenamente, inclusiv pentru sporturi de contact. Ne dorim să construim poligoane de leadership și de trageri și să finalizăm amfiteatrul în aer liber. Vrem să aducem mai mulți instructori calificați, atât din teritoriu, cât și din unitățile operative, pentru ca studenții să înțeleagă realitatea și să aibă modele de urmat. Toate acestea vor constitui moștenirea pe care o voi lăsa mai departe când îmi voi încheia mandatul.

Privind înapoi la propriul parcurs, ce sfat ați da tinerilor care vor să urmeze o carieră militară?

Să nu renunțe niciodată. În carieră vor exista multe obstacole, dar dacă renunțăm, renunțăm practic la propria persoană. Eu nu am renunțat niciodată și acesta este motivul pentru care am ajuns aici. Tinerii trebuie să muncească din greu, pentru că nimic nu vine de-a gata. Greutățile îi vor forma și le vor da puterea să devină lideri adevărați.

A fost vreun moment în cariera dumneavoastră în care v-ați simțit cu adevărat împlinit sau mândru de realizările dumneavoastră?

Nu cred că am avut un moment absolut de împlinire până acum, dar pot spune că am avut un moment care mi-a adus o satisfacție imensă. Sunt un om orientat spre rezultate și vreau să văd efectele muncii mele. În 2019, am participat la o  avut misiune în Afganistan, cu unitatea pe care o comandam atunci, și am reușit să-i aduc pe toți oamenii mei înapoi acasă în siguranță, fără pierderi, având doar un singur rănit. Când le-am strâns mâna și am văzut fețele zâmbitoare, alături de familiile lor mulțumite că toți au revenit în siguranță, a fost un moment de mare împlinire și unul dintre cele mai speciale din cariera mea.

Câte misiuni ați avut în Afganistan?

Două misiuni complete și una parțială. Era o perioadă importantă pentru dezvoltarea mea profesională, iar specialitatea mea de vânător de munte s-a potrivit perfect cu terenul montan din Afganistan. M-a atras de la bun început, ca un magnet. Plecam din Afganistan către casă și ziua următoare îmi doream să mă întorc. Acolo simțeam cu adevărat nevoia de sprijin reciproc între camarazi și respectul de sine era foarte ridicat. În acele condiții, pericolul era mereu prezent, dar gândul meu era să fac tot ce trebuie pentru colegii mei și pentru misiune.

Pe dumneavoastră ce vă motivează să mergeți mai departe zi de zi, indiferent de provocări?

Rezultatele. Dacă nu renunț, văd rezultate, iar acest lucru mă motivează. În plus, citesc în fiecare zi cel puțin 15–20 de pagini din cărți care oferă exemple de viață și principii de leadership. Recent am încheiat „Lincoln on Leadership: Executive Strategies for Tough Times”, care mi-a oferit lecții valoroase despre cum să conduci și să iei decizii în situații dificile. Compar aceste principii cu realitățile actuale și văd că, deși oamenii se schimbă, esența conducerii rămâne aceeași.

Credit foto:  Daniela Oană

Cum vedeți evoluția academiei în următorii ani și ce aport doriți să aveți în această dezvoltare?

Îmi doresc ca academia să devină un hub pentru leadership și un centru de excelență pentru formarea viitorilor ofițeri. Cei care termină aici vor conduce Armata României și, dacă primesc impulsul de a se perfecționa, cred că avem un mare succes. Vreau ca generațiile viitoare să continue această dezvoltare, fără a-și imagina cum va arăta academie peste ani, ci să contribuie la progresul ei pas cu pas.

Dacă ar fi să lăsați un mesaj generațiilor viitoare de studenți, care ar fi acesta?

Le-aș lăsa „integritatea”. Dacă un om rămâne integru, poate muta munții.

V-ați adus familia la Sibiu și cum s-au acomodat copiii? Ce înseamnă Sibiul pentru dumneavoastră?

Am schimbat 11 garnizoane de-a lungul carierei, așa că Sibiul este pentru mine un loc de muncă. Îmi place zona, dar cel mai important este că am reușit să aduc familia aici, fără ei nu aș putea funcționa pe termen lung. Copiii mei au 10, 11 și 3 ani, exact vârsta la care au cea mai mare nevoie de mine. Chiar dacă uneori ajung acasă după o zi lungă, bucuria de a-i vedea face tot efortul să merite.

Ce faceți atunci când nu purtați haina de militar? Cum vă petreceți timpul liber?

Îmi place pescuitul activ, nu stau pe mal să aștept să vină peștele, ci îl caut eu. Sunt pasionat de fotografie, urmăresc fauna și îmi perfecționez tehnica. Merg la vânătoare, la schi și practic alte activități dinamice. Timpul liber îl petrec activ și în aer liber, ceea ce mă ajută să mă detașez și să mă reîncarc.

Vreau să vă pun câteva întrebări legate și de conflictul atât de aproape de granițele țării noastre. Cât de atent sunteți la desfășurarea războiului din Ucraina? Analizați imaginile împreună cu alți colegi din conducerea AFT , preluați tehnici de luptă pe care le integrați apoi în cadrul academiei?

Pentru orice ofițer, războiul din Ucraina reprezintă un subiect de mare interes, pentru că ne arată ce s-ar putea întâmpla și la noi. Trebuie să fim pregătiți, chiar dacă toată lumea își dorește pace și liniște. Noi, cei din armată, ne pregătim pentru această eventualitate. Din fericire, încă o facem în timp de pace, dar trebuie să o abordăm ca și cum ar fi război.

Aveți acces la imagini necenzurate din zona de conflict, astfel încât viitorii militari să înțeleagă realitatea acestuia?

Da, avem acces la astfel de imagini. Există numeroase pregătiri pentru unitățile operative, dar nu este cazul să le aducem acum în academie. Vă spun că, deși nu analizăm imagini din zona de conflict aici la academie, am făcut acest lucru când eram la Brigada 282. În schimb, la academie studiem lecțiile identificate, rapoartele de informare și recomandările, pe care le putem implementa ulterior, în procesul de pregătire al studenților.

Avem legături cu toate brigăzile din țară, în funcție de specificul fiecăreia, și trimitem studenții în practică acolo. Ei se antrenează pe teren, iar noi introducem tactici și proceduri inspirate din războiul din Ucraina, folosite atât de ucraineni, cât și de inamici. Este o pregătire reactivă – reacționăm la ceea ce se întâmplă, dar este esențial ca studenții să cunoască aceste lucruri.

De exemplu, referitor la drone, nu ne-am fi imaginat că vom avea astfel de amenințări sau de oportunități în utilizarea lor. Am crescut numărul de ore de instruire pentru fiecare student, atât pe simulatoare, cât și cu drone reale. Am început să semnăm parteneriate și protocoale cu firme din industria de apărare pentru a avea acces la ultimele modele de drone, pe care să le testăm și să le folosim în poligoane. Dronele pot fi folosite atât ca arme de apărare sau pentru atac, așa că pregătim personal specializat pentru detecție, război electronic și contramăsuri împotriva acestora.

Totodată, tragerile și exercițiile sunt adaptate la specificul războiului din Ucraina: lupta în tranșee, în zone urbane, case, acoperișuri, scări și încăperi multiple. Toate acestea sunt integrate în programele de instruire și reprezintă elemente noi implementate în instruirea studenților din academie.

Cum s-a schimbat războiul în secolul 21?

Războiul a rămas la fel de brutal și urmărește același obiectiv general, supunerea celuilalt. În Ucraina, rușii încearcă să îi determine să renunțe la luptă, lovind infrastructura critică și populația civilă. Dorința ucrainenilor de a rezista și de a lupta este motorul întregii structuri militare și al populației. Strategia nu s-a schimbat foarte mult față de timpul lui Napoleon.

Credeți că războiul din Ucraina a distrus mitul armatei roșii a Rusiei?

Miturile există și sunt în mare parte propagate pentru a influența populația. La începutul războiului, rușii credeau că vor ocupa rapid Ucraina și că vor instala un guvern favorabil lor. Rezistența ucrainenilor a arătat că miturile nu corespund realității. În același timp, propagarea știrilor false contribuie la consolidarea acestor mituri.

Se spune că dacă rușii ar ataca România, ar trece „ca prin brânză”. Armata noastră este pregătită pentru o astfel de situație?

Este tot un mit, similar cu cel despre țările baltice sau cel menționat mai devreme. În ultimii ani, am început să consolidăm serios armata și să investim în înzestrare, alocând 2-3% din PIB. Astăzi, armata noastră este bine pregătită, iar exercițiile alături de NATO și alți parteneri demonstrează capacitatea și dorința noastră de a rezista la orice agresiune. Paradigma actuală este că situația poate evolua rapid, conflictele pot apărea de nicăieri, dar noi trebuie să fim pregătiți.

La finalul interviului aveți un mesaj pe care vă doriți să-l transmiteți?

Fiecare dintre noi, cei care avem o carieră militară și am ajuns mai sus sau mai jos pe această ierarhie, nu am fi ajuns aici fără sprijinul celor pe care îi conducem și fără interacțiunea cu cei care ne-au modelat. Nu aș fi putut să ajung aici fără profesorii, comandanții și mentorii mei care m-au ghidat de la început, de la liceul militar, unde am descoperit profesori exemplari care m-au pregătit pentru viață, până la academia forțelor terestre, unde unii dintre acești oameni mai sunt încă alături de mine și cu care mă consult astăzi pentru a lua decizii.

Vreau să le mulțumesc colegilor mei din academie pentru că fără ei ideile nu s-ar putea transforma în realitate și pentru că împreună facem ca această instituție să funcționeze. Studenților le mulțumesc pentru provocările pe care ni le oferă – ei ne determină să fim mai buni, să căutăm soluții și să ne perfecționăm constant.

Și, poate cel mai important, mulțumesc familiei mele. Fără răbdarea și înțelegerea lor, multe dintre lucrurile pe care le fac nu ar fi posibile. Copiii mei îmi duc dorul atunci când sunt plecat, iar eu simt lipsa lor, dar fiecare moment petrecut cu ei devine o bucurie imensă. Tot ceea ce fac acum este pentru ei, pentru viitorul lor, pentru siguranța lor și pentru viitorul celor pe care îi vom proteja.

Sursa foto: AFT Sibiu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671