Dr. Raluca Teodorescu, managerul Muzeului Național Brukenthal: Nu știu ca sibienii să fi fost întrebați vreodată ce expoziții vor să vadă

După 20 de ani petrecuți în muzeu, dr. Raluca Teodorescu a câștigat recent concursul organizat de Ministerul Culturii și va manageria Muzeul Național Brukenthal pentru următorii trei ani, cel puțin. Un muzeu care se confruntă cu multe probleme: clădirile au nevoie de reparații, niciun imobil nu are aviz ISU, numărul angajaților scade de la an la an, salariile sunt mici și neatrăgătoare pentru specialiști, bani pentru cultură niciodată nu se găsesc la București… Și cu toate acestea, există speranță și optimism. De unde vine speranța, aflați în interviul de mai jos.

Reporter: Nu e o luptă aproape pierdută din start? Uitați-vă în jur, în ce vremuri trăim, cu probleme sociale, tensiuni din politică, o societate scindată, război la graniță, venim după pandemie, adică… cine mai are timp și chef de frumos?

Raluca Teodorescu: Dar de noi depinde să-i facem să aibă timp și chef de frumos și de modul în care punem noi problema. Pentru că avem tot felul de experiențe, cu tot felul de vizitatori, care intră în muzeu, pentru că au venit în Sibiu și nu știu… temperatura nu era propice să stea pe afară și vin doar ca să se ascundă de vremea rece. Când ies, ies încântați, mai ales atunci când au parte și de ghidaje și de prezentările pe care le fac colegii mei. Deci cred că de noi depinde ca oamenii să vină la muzeu în mare parte. Și de modul în care arătăm deschidere față de comunitatea locală și apoi mai departe. Una dintre țintele mele în noul mandat va fi comunitatea locală, iar alta va fi să ne raportăm un pic mai bine la tot ce înseamnă muzeografie europeană și colecții la nivel european și mondial. Pentru că avem cu ce ne lăuda și trebuie să ieșim în față.

Înainte să vorbim de muzeografie la nivel european, eu v-aș întreba foarte sincer lucruri mai apropiate de noi: Dacă mă uit la Muzeul de Istorie Naturală, la cel de Istorie, inclusiv aici, în Casa Albastră, mai cade tencuiala pe la colțuri. Muzeul Farmaciei este închis, Muzeul de Vânătoare este închis. Sunt probleme serioase.

Toate sediile au nevoie de lucrări de reabilitare. Cam toate clădirile au tot felul de probleme de conservare, mai mari sau mai mici. Noi am făcut acum un comitet, să-i spunem, un fel de echipă de lucru, dacă vreți, în muzeu. Și colegii încearcă să identifice surse de finanțare. Eu am făcut curs de manager de proiecte și am scris proiecte pe fonduri și una dintre priorități aceasta este, restaurarea clădirilor, numai că nu va fi un lucru care se va întâmpla dintr-o dată. Este o procedură care se întâmplă etapizat, pe o perioadă mai lungă de timp și atunci o luăm gradual. Cu Muzeul de Istorie Naturală deocamdată suntem un pic în suspensie, din cauză că încă așteptăm. Știți că este o comisie de retrocedare în curs pentru că FDGS a solicitat retrocedarea clădirii. Și acolo trebuie să așteptăm să se întâmple.

Nu puteți investi în clădire, dar și dacă va fi retrocedată, probabil va rămâne tot muzeu.

Cu siguranță, dar deocamdată nu vreau să mă pronunț pe subiectul acesta. La Farmacie suntem în discuții cu mai multe instituții de profil active în ziua de astăzi, care să ne susțină în așa fel încât să reușim să deschidem Muzeul de Istorie a Farmaciei. Tocmai pe valul acesta pozitiv, pentru că a intrat în ruta farmaciilor istorice și a grădinilor terapeutice. Și pentru că există deja un interes mare și la nivel european, fiind ultimul muzeu intrat în această rută, are deja un hype bun. Sperăm să reușim să-l deschidem cel puțin în perioada sezonului permanent. Acum nu este închis sută la sută, în sensul că, dacă vin persoane care vor să viziteze, putem ajuta, putem deschide muzeul și se face și ghidaj în momentul în care intră. Deci există cumva o prezentare la un nivel un pic mai ridicat, nu este doar o vizită propriu-zisă acolo. La Istorie  problemele cele mai mari sunt cu restaurarea clădirii, din punctul meu de vedere, și sperăm să începem un proiect. Sunt mai multe evenimente care cumva converg spre ideea aceasta de proiect. În 2031 o să fie 600 de ani de la nașterea lui Thomas Altemberger și sperăm să ne legăm cu proiectul aceasta de niște fonduri mai ample care să vizeze atât partea de restaurare, cât și partea de organizare de evenimente și de expoziții. Dar în momentul de față eu nu cred că vom reuși să restaurăm integral o clădire, având în vedere situația politică, situația economică din țară. Trebuie să prioritizăm și să încercăm să rezolvăm problemele așa cum vin în funcție de urgență și în funcție de gradul de risc pentru public și pentru patrimoniu.

În contextul acesta vă mai gândiți și la oamenii care lucrează aici? La salarii? Vedem proteste din toate categoriile sociale în Sibiu și pe plan național. Nu mai zic de specialiști, aveți niște specialiști aici în arheologie, în restaurare, care ar merita niște salarii decente, condiții mult mai bune de lucru.

Sunt probleme mari pe zona de personal, mai ales în contextul în care guvernul vorbea de tăieri de 10%. Tăierea de 10% pe cheltuieli de personal la noi înseamnă fie dispariția unor compartimente, fie salarii sub minimul pe economie pentru unii dintre colegi, pentru că unii deja au minimul pe economie sau aproape minimum pe economie. Dacă dai 10% din el... Ce încerc să fac este să reușesc să preiau unele din sarcinile lor, în așa fel încât să le concretizăm cu niște terți. Pentru că problema este așa. Am tot zis-o, inclusiv la concursul pe post. Atunci când m-am angajat eu eram 176 de angajați. În 2010, eram 168. Acuma suntem 101. Din cauza legislației, anul trecut s-au pensionat foarte mulți colegi, anticipat, fără să putem să ne luăm măsurile de precauție, pentru că au beneficiat de faptul că aveau 40 de ani de vechime și au putut ieși la pensie. Deci a fost o lovitură destul de mare, din punctul de vedere al numărului de angajați, mai ales pe zona de supraveghere. Dar au plecat și oameni extrem de importanți pentru noi în pensie, cum ar fi auditul instituției. Și atunci, practic, în momentul în care suntem acum, cei mai mulți dintre noi trebuie să facem dublul fișei postului ca să putem să revenim la nivelul care, să spunem, performam în 2010. În 2009, cred, am primit premiul „Europa noastră” pentru educație. Acum suntem în situația în care n-avem educator muzeal, muzeografii noștri sunt extrem de puțini, nu mai putem face activitățile bune și extrem de diversificate cu numărul de angajați pe care-l mai avem.

Dr. Raluca Teodorescu, managerul Muzeului Național Brukenthal/Foto: turnulsfatului.ro

Eu înțeleg că abia aveți personal cât să puteți ține muzeul deschis, atât cât se poate. Pentru că nici el nu e în totalitate.

Pe de altă parte, trebuie să avem deschidere față de școli, față de public, față de comunitate. Și atunci am început un proiect prin care am identificat niște persoane fizice sau juridice, cu care vom încheia pe parcurs niște contracte și ei vor face activitățile educative.

Adică o externalizare a serviciilor.

Exact. Bineînțeles cu o coordonare din partea muzeului, adică activitățile vor fi triate, va exista un concept adaptat colecțiilor muzeului, nu se pot face orice fel de activități aici. Aceasta este una dintre soluții, în așa fel încât muzeul să fie deschis pentru public, să oferim componenta de educație și să se câștige bani la buget.

101 angajați la câți vizitatori ați avut anul trecut?

Anul trecut am avut peste 300.000 de plătitori și neplătitori. Și calculează faptul că noi avem nouă clădiri. Și șapte muzee. Raportat la numărul de angajați ai altor muzee de profil din țară stăm foarte jos. Tendința nu-i deloc îmbucurătoare, în sensul că nu mă aștept să ni se dea voie să facem angajări. Practic, angajarea depinde de buget. În momentul în care bugetul nostru nu este asigurat pentru salariile în plată până la sfârșitul anului, atunci noi nu putem face angajări. Și acesta este modul de coerciție al statului român. Ești obligat să te încadrezi în buget.

Și atunci cum puteți ține în muzeu un restaurator, în condițiile în care primește aproape salariul minim? De ce nu ar merge în privat?

Cred că mulți dintre ei au cumva și niște resurse. Mai este o chestie. În domeniul nostru poți să lucrezi numai dacă ești pasionat. Dacă nu ești pasionat de meseria pe care o ai, fie că e arheologie, sau restaurare, sau ce-o fi, n-ai nicio șansă. Deschiderile nu sunt așa mari față de alte domenii, să spunem, față de IT, ca să dau un exemplu. Și în condițiile acestea, cei mai mulți dintre colegii noștri sunt pasionați. Toți restauratorii, arheologii cu care te-ai întâlnit, sunt oameni pasionați de domeniul de activitate. Ca să putem să continuăm, de exemplu, cu expertizele pe patrimoniu, una dintre soluțiile pe care am identificat-o a fost să reintrăm în contract cu colegii noștri care s-au pensionat, care sunt experți în patrimoniu și care ne-ar putea ajuta cu documentații de clasare, punctual, pe diferite domenii. Pe unele zone suntem ok, chiar dacă avem, să spunem, personal la limită. Pe alte zone însă suntem într-o situație destul de critică…

Situație critică și cu toate astea v-ați dorit să fiți manager. De ce?

Mai mult am fost împinsă de la spate să intru în rolul acesta.

De câți ani sunteți în muzeu?

20. Eu cred că asta a contat mult și pentru minister. Să spunem că la momentul interimatului am fost mai mult împinsă de la spate, în sensul că s-a dorit un om din interior, care știe să se ocupe de zonă doarece interveneau deja diverse situații și probleme care erau cunoscute. Trebuiau rezolvate și a fost necesar să fie un om din interior care să se ocupe de ele. Apoi, am primit tot felul de reacții pozitive pe interimat. Din partea multora dintre foștii noștri colegi, persoane din mediul universitar, am simțit cumva o susținere în spatele meu. Și… Așa s-a întâmplat. Nu mi-am propus, nici măcar n-am crezut că o să câștig.

Dar un plan de management ați făcut.

Un plan de management a fost obligatoriu. O viziune pentru muzeu aveam. O dorință ca muzeul să fie mai bine, aveam cu toții.

Care e viziunea dvs. pentru muzeu?

Eu sper ca peste cinci ani, să spunem, muzeul să fie mult mai bine ancorat în comunitatea locală, pentru că deși avem proiectul cu joia sibienilor în prima joi din lună, numărul de participanți în cadrul proiectului respectiv nu este un număr semnificativ.

Sunt zeci, maxim sute?

Maxim o sută. Pe zi. Ceea ce este cumva ciudat ținând cont de faptul că la Noaptea Muzeelor sunt trei mii, patru mii, cinci mii.

Diferă marketingul.

Da, și asta sper s-o facem printr-o mai bună reprezentare a muzeului inclusiv în cartiere. Avem tot felul de proiecte pe care le gândim în care muzeul să se promoveze în cartierele orașului și în zona metropolitană. Deci ne dorim o mai bună implicare în viața comunității. Important cred că ar fi ca oamenii din comunitate să simtă că ei contribuie la dezvoltarea muzeului. Nu știu ca sibienii să fi fost întrebați vreodată sibienii ce expoziția vor să vadă la Muzeul Brukenthal. Mă gândisem la un moment dat la un proiect în care să propunem noi un număr de expoziții și să facem un fel de sondaj pe pagina muzeului cu ajutorul vostru, al celor din presă, să vedem ce i-ar interesa pe sibieni să vadă în muzeu. Pentru că, în general, noi organizăm expozițiile în funcție de niște concepte pe care le făceau muzeografii, în funcție de temele lor de interes, în funcție de tema de doctorat, și așa mai departe. Sau ce și-au propus să cerceteze într-un an. Dar destul de puțin ne-am raportat la ce vor oamenii.

Dr. Raluca Teodorescu explică viziunea ei de dezvoltare pentru muzeu/Foto: turnulsfatului.ro

Pe de altă parte, dacă ne luăm după ce vor oamenii, poate nu este cel mai pozitiv lucru. Să vă întreb altfel. Deschiderea muzeului față de sibieni și ce vor ei înseamnă și petreceri în curtea muzeului de istorie? Rămâne SCAF-ul în continuare?

Petrecerile, după cum am spus când am început mandatul de interimar, nu pot fi organizate în formatul acesta, pentru că mie mi se pare că aduc un deserviciu patrimoniului. În imediata proximitate a depozitelor, cu piese tezaur, sunt situații de risc, apoi sunt niște vibrații pe care clădirile noastre monumente istorice, cum spuneam, în stare de conservare destul de precară, nu le pot suporta. Deci în momentul în care avem o activitate culturală, aceea trebuie să fie direct legată de muzeu și să scoatem în evidență muzeul, nu să facem muzeul lobby, o hală sau un spațiu de organizare. Am avut o experiență faină anul trecut cu Christmas at the Palace, când au făcut silent party. Au fost trei DJ care au mixat pe trei tipuri de muzică diferită. Participanții au venit și au luat căștile, apoi a fost și drăguț cum se uitau unii la alții, ca să-și dea seama, în funcție de culoare, ce muzică ascultă fiecare și dacă sunt pe aceeași idee. Aceasta a fost o idee care a funcționat bine. Și i-am mulțumit lui Sebastian pentru că a avut inițiativa, a venit în întâmpinarea noastră și a înțeles că nu ne mai dorim bumți-bumți. Alte idei de evenimente rămân. Au fost deja o grămadă de evenimente care s-au organizat. Unul dintre lucrurile importante pentru mine ar fi să nu mai facem un număr mare de expoziții. Ar fi mai bine să facem un număr mai mic, dar bine contextualizate, cu concept clar, care să permită și concerte, și activități educative, și lansări de carte, și seri de lectură și așa mai departe, astfel încât să poți să promovezi mai bine expoziția respectivă. Pentru că la ritmul în care facem o expoziție, la trei săptămâni sau o lună, când încep să promovez expoziția și oamenii află că e deschisă, de fapt trebuie să o închizi. Și atunci unul dintre scopuri acesta este. Am experimentat anul trecut cu niște expoziții la Muzeul de artă contemporană, care au fost deschise pe o mai mare perioadă decât era obișnuit acolo, adică și pe două luni, cu evenimente în cadrul expozițiilor respective. Și am avut concerte acolo. Am avut seri de socializare pentru diverse evenimente din oraș. Sunt unele evenimente care pot fi organizate, cu muzică simfonică, operă, teatru sau orice alte evenimente care sunt în zona de educație. Atunci când a venit corpul de control după concertul fraților Tate mi-a recomandat să facem niște criterii clare prin care să trecem, practic prin filtrul lor să trecem toate evenimentele care vin propuse la muzeu. Noi am elaborat un set de criterii, avem patru criterii și, în funcție de ele, practic decidem dacă ținem sau nu ținem un eveniment la noi.

Înțeleg că în baza acestor criterii clare sunteți mai deschisă la propunerile venite din afară, dacă cineva vrea să organizeze un eveniment în muzeu.

Noi am fost întotdeauna deschiși pentru cei din afară. Dar cei din afară trebuie să înțeleagă, și am insistat mereu, că noi nu suntem aici ca să îi găzduim pe ei, noi suntem aici ca să promovăm colecțiile muzeului și ca să asigurăm educație pentru publicul muzeului.

În afară de aceste mici recomandări, ce-a mai găsit corpul de control al Sibiu?

Noi am primit o serie de măsuri. Nu am primit raportul Corpului de control. Ei au observat niște probleme, care am înțeles că nu au fost transmise nici măsar celor din presă care au solicitat.

Poate au fost trimise la procurori?

Nu știu.

Ok. SCAF rămâne?

Da, dar cu accent pe…

Colaborarea cu Biserica Ursulinelor și catacombele rămân?

Nouă ne-a expirat parteneriatul cu Arhiepiscopia romano-catolică pentru Ursuline. Ei au semnat un nou contract pe trei ani cu o asociație. Nu am voie, cred, să-i zic numele. Asociația este în relații bune cu muzeul și putem organiza diferite evenimente. Noi cu Arhiepiscopia romano-catolică avem relații bune, am stabilit să facem alte proiecte împreună. Inclusiv prin Parohia romano-catolică din Sibiu, dar și celelalte parohii.

În baza bunelor relații, vom vedea în continuare evenimente acolo, dar nu mai aveți un contract direct cu ei.

Nu, practic răspunderea pentru clădire nu mai este a noastră, pentru că era o temere foarte mare din cauza stării foarte precare de conservare a clădirii. Prin comodat noi ne asumam că vom returna clădirea în stadiul în care am primit-o.

Dr. Raluca Teodorescu explică importanța atragerii de surse de finanțare din exterior/Foto: turnulsfatului.roFoto: turnulsfatului.ro

Suntem în Piața Mare și oriunde mă uit văd terase, restaurante, iar aici, în muzeu, se află principala atracție a Pieței Mari. De ce muzeul nu are o cafenea, nu are un bistro, un mic local ca orice alt mare din lume?

Momentan niciunul dintre sediile noastre nu are aviz ISU.

Deci, problemele sunt mult mai grave. Până să ajungem la mâncare, ne cade tavanul cap.

Nu chiar, nu ne cade tavanul în cap, dar nu avem aviz ISU. În momentul în care facem evenimente, mai ales în momentul în care aduci surse suplimentare de tensiune și așa mai departe, riscul este să ia foc ceva. Și atunci primul pas este, aceasta fiind una din direcțiile  importante în care ne ducem anul aceatsa, să reușim să depunem documentațiile pentru obținerea avizelor ISU pentru clădiri. Suntem la faza în care facem relevee. De anul trecut am început să facem relevee pentru clădirile muzeului. Cu o firmă specializată pe topografie și acesta este primul pas ca să depunem documentațiile pentru autorizațiile respective. După ce depunem documentațiile așteptăm să vedem ce condiții ne pune ISU, și abia după aceea practic putem începe discuții.

O să vedeți o evoluție, dar graduală, în sensul că avem niște lucruri pe care trebuie să le rezolvăm, unele sunt interne și poate nu vor fi atât de vizibile. Cum ar fi avizele astea ISU care pentru publicul din Piața Mare nu înseamnă nimic, dar sunt extrem de relevante, după care vom crește gradual…

Deci în perspectivă nu excludeți posibilitatea de a avea o cafenea a muzeului.

Cafeneaua este cam obligatorie. Cam în toate muzeele din lume există un spațiu de relaxare pentru vizitatori. Rămâne să vedem sub ce formă.

Mai ales că aveți un spațiu frumos în curtea interioară.

Este obligatoriu.

Cât de importantă este în perioada următoare atragerea de surse de finanțare din exterior, din colaborări pe arheologie, restaurare, colaborări cu alte muzee din țară.

Este obligatoriu pentru că nu știm bugetul. Dar nu ne așteptăm să avem același buget ca anul trecut. Noi sperăm să avem bugetul de anul trecut, dar n-avem nicio siguranță că îl vom avea. Anul trecut am avut o creștere de 26%, mai bine de 26% pe încasările din bilete. Vedem ce se va întâmpla cu publicul care va veni anul acesta, vedem dacă reușim să păstrăm tendința de creștere. Dar este obligatoriu să întețim și relațiile cu terți, cu firme, companii și așa mai departe. Și avem niște proiecte care sunt de perspectivă. De exemplu, laboratorul de restaurare are deja mai multe cereri din afară pentru restaurarea de lucrări de operă de artă din muzee și de la privați, care înseamnă venituri consistente pe zona aceasta de alte activități. Alte venituri din activități de bază, așa se numește. Cel mai mare proiect pe care îl avem acum este cu Palatul Principilor din Alba. Ei vor primi 11 tablouri cu principi ai Transilvaniei, de la Biblioteca Națională din României, și vor fi restaurate aici.

Este o muncă de durată.

Colegii mei au făcut un deviz, undeva la jumătate de an va dura restaurarea tuturor lucrărilor, dar în condițiile în care lucrează toți. Apoi avem niște solicitări de la alte muzee din țară și de la persoane private pe care nu le putem detalia acum, suntem în curs de a lega noi înțelegeri.

Din ce știu aveți un reprezentant, pe domnul Natea, care merge la Iași pentru a supraveghea un mare șantier arheologic?

Aveam lucrări în afara județului Sibiu. Ce spuneți dvs., la Iași, este o supraveghere arheologică la Spitalul de Urgență care se construiește. Este o sursă bună de venit. Practic, ne bazăm foarte mult pe arheologie și pe restaurare ca să rotunjim veniturile în sensul în care să ne putem permite să facem niște lucrări. O altă problemă mare la noi sunt centralele termice care unele dintre ele au peste 30 de ani. Deci avem multe lucruri de reparat. Și încercăm să vedem de unde putem obține banii. Acesta este efortul pe care mi l-am asumat. Va trebui să facem rost de bani prin diverse tipuri de activități pe care le vom organiza. Deocamdată suntem bine și cu încasările, în ciuda perioadei în care suntem.

Dr. Raluca Teodorescu explică importanța atragerii de surse de finanțare din exterior/Foto: turnulsfatului.ro

Prețul biletelor va crește anul acesta?

Deocamdată discutăm în Consiliul de Administrație. Dar la noi prețurile cresc în baza unui ordin de ministru. Și mai este o chestie. Sperăm ca odată cu creșterea prețului la bilete, dacă va crește, să putem să dăm vizitatorilor noștri și niște beneficii în plus. De exemplu, audioghidul care este obligatoriu. Cam peste tot în lume unde mergi la muzeu ai parte de un astfel de ghidaj. Este un minim pe care trebuie să-l oferim.

Colaborări internaționale aveți? Știu că există o discuție pentru câteva tablouri în Polonia și în Marea Britanie?

Avem mai multe colaborări internaționale în discuție. Cel mai important și mai relevant, pe lângă împrumutul de piese de patrimoniu către diverse expoziții mari, la nivel european, mi se pare faptul că noi încercăm acum să ne conectăm cu diverse baze de date internaționale. Sunt baze date specializate pe bibliotecă, pe arheologie, pe pictură, mineralogie, și așa mai departe. Colecțiile noastre nu se introduse în bazele respective de date. Și acesta mi se pare cel mai relevant lucru pe care îl putem face anul acesta și cu costuri relativ mici. Să reușim să ne conectăm la baze de date internaționale care să pună colecțiile noastre pe picior de egalitate cu colecțiile altor muzee din lume.

Colectiile Muzeului Brukenthal sunt digitalizate?

Unele da. Unele nu.

Există un inventar clar făcut? Când s-a făcut ultima oară, cu ce rezultate?

Conform legii, inventarele se fac o dată la șapte ani. Acum doi ani, fostul manager a luat decizia să facă unul general pe întreaga colecție a Muzeului Brukenthal, acum este încă în lucru. Noi avem peste 1,6 milioane de piese.

Mai ies la inventar 1,6 milioane de piese?

În fiecare an crește numărul de piese. De exemplu, numai anul trecut au intrat peste 10.000 de piese din detecție și descoperiri arheologice. Numai la Muzeul de Istorie. Apoi, o altă colecție în care intră foarte multe piese este colecția de artă contemporană. Mulți dintre artiștii care vin și au expoziții la noi donează piese. Alții știu valoarea colecțiilor noastre și donează întreaga colecție a familiei.

La 1,6 milioane de piese și având în vedere câte muzee sunt deschise și ce spații există cât la sută dintre ele sunt în depozite?

Mai bine de 95% sunt în depozite. Cele mai multe dintre ele sunt la Muzeul de Istorie naturală. Și dacă faceți un calcul, ca să vă imaginați ce înseamnă efectiv activitate, calculați să stai numai un minut la fiecare piesă. Important și relevant este ca toate colecțiile să fie documentate, foto măcar.

În ce stare sunt piesele aflate în depozite? Sunt bine conservate?

Noi avem periodic activități în depozite și colegii publică materiale cu piesele care sunt în depozite. Și avem expoziții pe care le organizăm în alte muzee din țară. Noi practic ne putem permite să realizăm pe același subiect cinci expoziții, cu piesele pe care le avem în depozite. Și avem expoziții pe care le realizăm prin toată țara, avem un program bun. De exemplu, anul acesta avem contractate expoziții cu Muzeul de Istorie din Brașov, cu cel din Suceava și cu cel din Vâlcea. Și asta ne ajută pe noi pentru că valorificăm piesele din depozite. Putem să aerisim un pic zona depozitelor și atunci putem să facem și curățenie. Pe lângă faptul că mai creăm imaginile și aducem beneficiari muzeului.

Muzeul Brukenthal are în Colecția de artă românească un tablou semnat Mutzner care-mi place în mod deosebit. Preia din stilul impresionist și îl adaptează peisajului românesc. Care este exponatul dvs. preferat din colecțiile muzeului? La ce exponat mergeți, când aveți o zi stresantă, și vă uitați să vă relaxați?

Trebui să mă gândesc, să fie ceva de la artă, că să nu zic de la istorie. Nu mă gândesc la Coțofeni. Nu mă gândesc nici la tezaurul de argintărie. Ceva din palat. ”Peisajul de iarnă cu patinatori și capcană pentru păsări” al lui Bruegel. Pentru că Breugel a lucrat foarte mult cu metafore și nimic din ce arată în prima instanță nu este ceea ce a vrut să transmită. În acest peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări, ideea este despre fragilitatea vieții. Pentru că este capcana pentru păsări care oricând poate să cadă să prindă păsările și oamenii care se dau cu patinele pe râu și cu sania. Nu sunt atenți că oricând se poate rupe gheața și pot să cadă prin copcă. Când merg în Palat mă uit cu drag la acest tablou. Îl și știu din manuale, cred că la un moment dat era într-unul din manualele noastre școlare. Pe vremea mea.

În încheiere aș vrea să trag o concluzie. Acum vreo 20 de ani, într-un interviu similar cu directorul Muzeului Național Brukenthal, domnul Sabin Luca ne vorbea despre cum umblă șobolanii prin biroul dumnealui de la parter. Avea lângă masa de lucru o lopată și o roabă, cu care mai scotea pământ și deșeuri. Și în prezent sunt foarte, foarte multe lipsuri în muzeu, sunt multe probleme evidente. Dar parcă este totuși un pas înainte.

Avem speranță pentru că avem colegi noi care se ocupă, care vin cu teme de cercetare noi, vin cu idei proaspete și care pot atrage. Avem colecții foarte valoroase la nivel internațional care se dezvoltă anual. Avem resurse pentru expoziții pe care le putem face în toată țara despre practic orice temă ai vrea. Avem resursele să ieșim în lume, în orice țară putem să facem expoziții. Trebuie să găsim noi resursele interne ca să putem să gestionăm toate ideile.

Dr. Raluca Teodorescu, despre viitorul Muzeului Brukenthal/Foto: turnulsfatului.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815