„Știm cum să citim cărți, acum haideți să învățăm cum să nu le citim”. Studenții din țară, invitați la Sibiu la a patra ediție a colocviului „Literatura română ca literatură mondială”, cu un concept propus de Franco Moretti

Studenți din ciclurile de licență și masterat din țară și străinătate se pot înscrie la colocviul „Literatura română ca literatură mondială”, care va avea loc în luna mai, la Sibiu. Evenimentul se află la a patra ediție, în acest an având ca temă conceptul de „citire la distanță” (distant reading), propus de Franco Moretti, unul dintre cei mai importanți profesori de studii literare internaționale, profesor emerit al Universității Stanford.

Potrivit organizatorilor de la Facultatea de Litere și Arte a ULBS, fiecare participant va avea la dispoziție câte 20 de minute pentru prezentarea lucrării, iar la fiecare secțiune membrii juriului vor organiza sesiuni de întrebări și răspunsuri pentru discutarea lucrărilor.

Cele trei secțiuni organizate în cadrul colocviului vor fi dedicate prozei, poeziei, precum și teatrului și filmului românesc, ca părți ale sistemului literar mondial între distant reading și close reading.

„Colocviul se adresează în primul rând studentelor și studenților de la facultățile de Litere din țară și din străinătate care studiază literatura română, dar ne interesează și lucrări din zona celorlalte specializări filologice sau a altor științe umaniste (filosofie, studii de teatru și film, antropologie, studii culturale ș.a.) și acceptăm, totodată, contribuții din sfera științelor sociale sau a celor exacte care tratează tema propusă (analize sociologice, interdisciplinare, data mining, NLP etc.)”, precizează organizatorii.

Scriitorul și profesorul Radu Vancu consideră că acest colocviu este „unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-am reușit la Literele din Sibiu” și amintește că cele mai bune lucrări au fost publicate în revista „Transilvania”, editată din 2017 de către Complexul Național Muzeal ASTRA.

Evenimentul va beneficia de participarea teoreticianului Franco Moretti, care își va lansa cu această ocazie volumul Flamura neagră. Forma tragică și războiul civil (Sibiu: Editura Universității ULBS, 2026).

Mai multe despre acest eveniment – aici.

Cum explică Moretti conceptul de „distant reading”

Potrivit reprezentanților Facultății de Litere de la Sibiu, volumul Distant Reading (2013) al lui Franco Moretti a propus o schimbare radicală de perspectivă în studiile literare: „În locul lecturii apropiate a câtorva texte canonice, el sugerează analiza literaturii ca sistem global de forme, genuri și circulații, investigat prin ceea ce numește „distant reading”. Literatura mondială apare astfel ca un sistem literar stratificat, organizat prin relații între centre și periferii, în care formele literare se răspândesc de regulă din centrele culturale către periferii și sunt apoi transformate local prin formula celebră a lui Moretti: „formă străină + material local”. În această perspectivă, istoria literară nu mai este doar o succesiune de capodopere, ci o evoluție a formelor comparabilă cu procesele din biologie: genurile apar, se ramifică, se transformă și dispar într-un spațiu literar global. De aici și importanța geografiei literare, care tratează spațiul – național, continental sau mondial – nu ca simplu decor al literaturii, ci ca factor activ în producerea și transformarea formelor”.

În articolul „Conjectures on World Literature” din 2000, Franco Moretti vorbea despre acest concept ca o abordare ce aplică metode de calcul a datelor literare, de obicei derivate din biblioteci digitale mari, în scopuri de studiere a istoriei și teoriei literare. Are următoarea remarcă: „știm cum să citim cărți, acum haideți să învățăm cum să nu le citim” (trad. din engl: „we know how to read texts, now let’s learn how not to read them”). Într-un interviu acordat ziarului Turnul Sfatului, Moretti explica remarca sa în felul următor:

„În timp ce citeați această întrebare, ați zâmbit. De ce? Pentru că știați că fraza mea era pe jumătate o glumă, nu? Și, într-un sens, chiar spunând acest lucru, nu am vorbit despre lene, este doar un efort intelectual de a înțelege ceva într-un mod diferit. Asta am vrut să spun. Dar îmi place să o prezint ca o glumă pentru că am vrut să fie un pic de provocare. Am avut foarte mult succes pentru că mulți oameni pretind că nu înțeleg. Și spun, ah, acest profesor spune că oamenii nu ar trebui să citească cărți; este un scandal etc.

Nu poți lupta împotriva prostiei umane. Când oamenii vor să fie proști, vor reuși întotdeauna să fie proști. Desigur, nu am vrut să spun că oamenii nu ar trebui să citească. Am vrut să spun două lucruri. În primul rând, că citirea și studiul nu sunt exact același lucru. În Statele Unite, foarte des, chiar și în universități foarte bune, pentru a spune că cineva este un foarte bun cercetător de literatură, în loc să spună că este un bun cercetător, spun că este un bun cititor: „Este un cititor excelent”. Ca și cum a fi cititor și a fi cercetător ar fi același lucru. Nu este adevărat. Citirea este adesea o condiție prealabilă, o condiție necesară, dar nu este întreaga poveste. Nu este suficient. Și apoi, într-adevăr, pot exista modalități de a studia literatura care nu înseamnă citirea întregului text.

Foarte des, în studiile cantitative pe care le-am condus, am citit, de exemplu, sute de propoziții, întrebări din diferite romane, din diferite locuri ale romanului pentru a înțelege ce funcție aveau întrebările în cadrul structurii operei. Se poate spune că „citeam” atunci? Da, o făceam, dar nu citeam o carte. Citeam o serie de unități extrase din cărți. De obicei, când spunem că „citim”, avem în vedere că citim de la pagina 1 la pagina 270. Este logic acest lucru și, desigur, când vreau să citesc o carte, asta fac. Dar nu este singura modalitate de a studia literatura. A fost și un apel la imaginația științifică a cercetătorilor literari: de ce să studiem doar citind cărți de la început până la sfârșit; să încercăm și să facem lucrurile diferit.

Un mare cercetător de literatură, Northrop Frye, care, cred, era deja mort de câțiva ani când am scris acea frază, în capodopera sa, care se numește Anatomia Criticii, spunea că atunci când vrem să înțelegem o pictură, putem merge fie foarte aproape, și atunci vedem tușele de pensulă, vedem nuanțele etc. Sau putem merge foarte departe și, de la distanță, nu mai vedem tușele de pensulă, dar vedem un model, care este imposibil de văzut când ești prea aproape. Deci înțelegi lucruri diferite. Este un model mai important decât celălalt? Ei bine, asta depinde de ce cauți. Și pentru mine, pentru o anumită perioadă din viața mea, căutarea modelelor, adică a lucrurilor pe care le poți vedea de la distanță, a devenit mai importantă decât căutarea detaliilor”.

Citiți și: