Drum de vacanță: Latte, branzi și polenta. De la Porțile Venețiene, la pastele cu surprize. Ghid de 3 zile în Bergamo, orașul ”frate” cu Sibiul, dincolo de legătura aeriană

Uitați de Milano. Uitați de aeroportul imens, de cozile interminabile, prețurile ridicate la restaurante și cazare, distanțele lungi între obiective, trafic și aglomerația metropolitană.

La doar câțiva kilometri distanță, acolo unde picioarele Alpilor Orobie întâlnesc câmpia lombardă, se ascunde o bijuterie italiană adesea nedreptățită, văzută prea des doar ca un simplu aeroport: Bergamo. O haltă înainte de Milano.

Din ianuarie se poate zbura direct din Sibiu, spre Bergamo, iar prețul unui bilet costă până în 200 de lei.

Într-o escapadă de trei zile, acest oraș are cu aură medievală familiară va face inima oricărui român, transilvănean și sibian, mai ales, pentru că locurile de aici îți vor aduce aminte și de casă. Sau de locurile de lângă casă.

ZIUA 1: Prin Citta Alta, o Sighișoară, dar la scară mai mare

Prima zi în Bergamo este, inevitabil, dedicată Città Alta sau Orașului de Sus.

Odată ce ați lăsat în urmă agitația modernă din Città Bassa, despre care vom vorbi puțin mai târziu, veți urca cu un funicular, un soi de tramvai-lift cu vagoane mici, care vă va transporta direct într-o altă epocă. Sentimentul este similar cu cel pe care îl ai când pășești în cetatea Sighișoarei, doar că la o scară mult mai amplă și cu ziduri care povestesc secole de istorie venețiană.

Inima Orașului de Sus este Piazza Vecchia, o piață pe care mulți o consideră un etalon al frumuseții renascentiste italiene. Aici, veți descoperi Palazzo della Ragione, cea mai veche primărie din Italia, și impunătorul Torre Civica, cunoscut și sub numele de Campanone.

Nu ezitați să urcați (există și lift, nu doar trepte) în Campanone pentru o panoramă de 360 de grade care vă va tăia respirația. O picanterie locală spune că la ora 22:00, clopotul turnului bate de 100 de ori, o tradiție păstrată din Evul Mediu, când anunța închiderea porților cetății. Niciun bergamasc nu v-ar putea spune însă, acum, dacă aceste clopte bat chiar de 100 de ori, nu le mai numără nimeni.

Chiar în spatele pieței, se află un complex arhitectural impresionant. Bazilica Santa Maria Maggiore impresionează prin exteriorul său romanic simplu.

Aici își doarme somnul de veci celebrul compozitor Gaetano Donizetti.

Alături se află Cappella Colleoni, o altă bijuterie a Renașterii, o capodoperă din marmură colorată ce poartă blazonul faimosului Bartolomeo Colleoni. Punctul central al blazonului sunt trei testicule, o excentricitate a vremii, ce stârnește zâmbete și astăzi.

Se spune că la origine numele familie ar veni de la ”caput leonis”, din care s-ar fi derivat numele Colleoni.

Gisalbertus Attonis, cunoscut sub numele de „Il Colione”, consul al orașului Bergamo în 1123 a fost atât de mândru de numele său de familie, încât l-a transformat într-un strigăt de luptă”Coglia, Coglia,” care înseamnă ”Coglioni, Coglioni”, și a continuat să reprezinte realist în stema sa, pe lângă doi lei albi, trei perechi de testicule, una lângă alta.

Tot de familia Colleoni ține și Castello di Malpaga, un castel perfect conservat la 20 de minute de oraș. E un loc extrem de interesant, se păstrează aici dormitoarele, de exemplu, așa cum erau acum 400 de ani în urmă, chiar și toaletele medievale. O ieșire din lemn în zidul de piatră.

Aici puteți lua masă la o cină medievală, cu preparate originale, iar în funcție de luna în care ajungeți se petrec o sumedenie de evenimente.

Revenind la ”orașul de sus”, nicio vizită în Città Alta nu este completă fără o plimbare pe Zidurile Venețiene (Mura Venete), parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Construite pentru a apăra orașul, aceste fortificații oferă astăzi o promenadă splendidă, mai ales la apus, când soarele pictează cerul în nuanțe calde, iar luminile Orașului de Jos încep să pâlpâie. Asemănarea cu zidurile masive din Sibiu sau Alba Iulia este izbitoare, evocând puterea și istoria fortificațiilor transilvănene. Inclusiv împărțirea în două a citadelei, orașul de sus și orașul de jos amintește de Sibiu.

Pauză scurtă de istorie

După căderea Imperiului Roman, Bergomum (probabil că numele vine de la cuvântul berg, care în limba celtică indică o protecție, o fortificație sau o locuință) a fost jefuit în repetate rânduri, până la sosirea longobarzilor în 569, care au înființat acolo un ducat. (Lombardia vine de la longobarzi – cuvânt care vine de la longo barba – așa cum era denumit ”Il popolo dalle lunghe barbe”, o populație scandinavă)

Între anii 1000 și până aproape de 1800 orașul e disputat între Milano, Brescia, Veneția și Austrieci și e implicat într-un lung șir de războaie.

Din 1428, Bergamo intră sub stăpânirea Republicii Venețiene. Venețienii reconstruiesc orașul vechi, ridicând ziduri defensive impunătoare. Ei sunt promotorii primei industrializări a teritoriului bergamasc, prin înființarea de fabrici textile.

ZIUA 2: De la Artă Renascentistă la Funicularul Spre Cer

Cea de-a doua zi coboară în Città Bassa, partea modernă, dar la fel de elegantă, a orașului. Începeți cu o doză de cultură la Accademia Carrara, o pinacotecă de renume, adesea trecută cu vederea. Este o adevărată comoară ascunsă, unde veți admira opere semnate de giganți ai artei precum Botticelli, Rafael, Tizian și chiar Caravaggio. Este o experiență culturală într-un cadru intim, departe de aglomerația marilor muzee.

După scufundarea în artă, lăsați-vă purtați de atmosfera vibrantă a Sentierone, bulevardul pietonal principal din Città Bassa.

Flancat de cafenele cochete și buticuri elegante, Sentierone este locul perfect pentru o ”passeggiata” relaxantă, o plimbare specific italiană de după-amiază. Aici, pulsul orașului este modern, dar arhitectura impunătoare a clădirilor din secolul al XIX-lea conferă o eleganță atemporală, amintind de bulevardele centrale din Cluj-Napoca. Pentru o sesiune de shopping, Via XX Settembre este artera principală, cu o mare varietate de magazine.

Și mai modern este aici ”Chorus Life Bergamo”, practic un oraș lângă oraș, o amplă zonă de magazine și sală de cinema și concerte. Un mall în aer liber, dacă vreți, un spațiu extrem de modern care merită vizitat chiar și numai pentru a avea senzația că poți face pasul din 1200 în 2026 în câteva minute. Pont: verificați când ajungeți, pentru că de cele mai multe ori aici sunt organizate tot felul de concerte.

Seara, urcați din nou, dar de data aceasta, din Città Alta, cu un al doilea funicular spre San Vigilio, cel mai înalt punct al orașului. Ruinele castelului oferă o priveliște nocturnă magică asupra Orașului de Sus, luminat feeric. Este un loc romantic, perfect pentru a încheia ziua cu o cină savuroasă și o panoramă ce vă va rămâne mult timp în memorie.

ZIUA 3: Jocuri

Pentru a treia zi, Bergamo vă oferă o dilemă delicioasă, în funcție de preferințele dumneavoastră: aventură și distracție sau liniște și peisaje idilice.

Opțiunea A: Leolandia – Paradisul copiilor

Dacă sunteți însoțiți de copii, sau pur și simplu sunteți tineri la suflet, o zi la Leolandia este o alegere excelentă. Situat la doar 20-30 de minute de Bergamo (în Capriate San Gervasio), este cel mai iubit parc de distracții din Italia pentru cei mici, cu zone tematice dedicate personajelor preferate (Masha și Ursul, PJ Masks) și o „Minitalia” – o Italie în miniatură. O zi plină de zâmbete și aventură garantată. Sunt mijloace de transport care fac legătura între oraș și parcul de distracții. Dar dacă aveți copii de peste 10 ani, evitați locul, poate fi plictisitor.

Opțiunea AB:

La distanță de o oră de Bergamo se află Gardaland, cel mai mare parc de distracții din nordul Italiei. Aflat în Castelnuovo del Garda, provincia Verona, aici sunt o mulțime de atracții mecanice și acvatice, dar și cu o grămadă de show-uri și surprize care animă străzile și piețele parcului.

Parcul e împărțit în diverse zone tematice: Burma, Atlantis, Hawaii, Egipt, Orientul Mijlociu, China, Vestul Sălbatic, Evul Mediu, Spațiul și Fantasy/Desene Animate. În total, ai la dispoziție 35 de atracții, plus magazine și restaurante pentru toate gusturile.

Gardaland e extrem de generos nu doar pentru cei mici. Pentru cei care vor și mai multă adrenalină, există atracții dedicate doar curajoșilor, cum ar fi Tornada Albastră, Vertigo spațial sau rollercoaster-ul Raptor.

Iar dacă ajungi la Gardaland, merită să-ți faci timp pentru un prânz sau cină într-unul din micile restaurante de pe malul lacului Garda. Sau căutați pe internet un ”agriturismo”, un restaurant al unei ferme care produce cam tot ce vă va pune pe masă. Iar prețurile sunt de multe ori comparabile cu ce găsiți în Sibiu.

Opțiunea B: Lacul Iseo și Monte Isola

Tot un lac, dar mult mai mic. Dar cel puțin la fel de generos cu locurile frumoase. Și mult mai puțin aglomerat decât Gardaland sau Garda.

Pentru cei care caută relaxare și peisaje montane, Lago d’Iseo este răspunsul.

La aproximativ 40-50 de minute de Bergamo, acest lac alpin este o alternativă mai liniștită și mai puțin aglomerată la celebrele Como sau Garda.

Picanteria locului este Monte Isola, cea mai mare insulă lacustră din Europa, unde mașinile sunt interzise. Nu chiar interzise total, există mașină de poliție și de salubritate. Dar niciun turist nu intră cu mașina, asta e clar.

Ca să ajungeți aici,  trebuie să luați feribotul din Sulzano, veți închiria o bicicletă (sau veți explora pe jos) și veți înconjura insula, descoperind sate pescărești pitorești și panorame de neuitat. Este o experiență autentică, ce evocă liniștea și frumusețea peisajelor montane românești, fără aglomerația turistică.

De aici puteți vedea Insula Loreto, o palmă de pământ în mijlocul lacului unde a fost construită o mănăstire. Acum ea este proprietate privată și este deschisă publicului foarte rar. Acum câțiva ani s-a zvonit că ar fi fost cumpărată de către actorul american George Clooney. E un zvon nedovedit niciodată, dar dă un farmec locului.

Pentru o zi pe lac se pot închiria bărci, iar prețul nu e deloc prohibitiv. Pentru o întreagă zi, în funcție de ambarcațiune, prețul se ridică la aproximativ 100 – 150 de euro.

Pentru o masă aici e de recomandat ”Sardine Essiccate” (Sardine Uscate), amprenta gastronomică a Lacului Iseo.

Cel mai iconic și unic preparat al zonei, nu sunt sardinele mediteraneene cu care poate sunteți obișnuiți din Grecia, de exemplu, ci un tip de pește de lac (alburnus alburnus) care este pescuit, sărat și apoi uscat lent, atârnat pe sârme, la soare și vânt, timp de până la o lună. Acest proces le conferă o textură și o aromă intensă. Veți vedea astfel de ”sardine” atârnând pe sfoară pe malul lacului, dar de regulă e doar butaforie. Sunt de lemn.

Se servesc aici în mod tradițional, prăjite ușor la grătar (sau la tigaie), stropite generos cu ulei de măsline local și servite alături de polenta (mămăligă) fierbinte. Combinația este fantastică și reprezintă esența bucătăriei locale.

Gastronomia bergamască. Aici sunt adevărații mămăligari

Bucătăria din Bergamo este o experiență în sine, are certe influențe montane și urmează clar tradiția lombardă. Este o bucătărie „grea”, consistentă, dar plină de arome, care va fi pe placul oricărui român obișnuit cu mâncărurile sățioase. Aici e patria cârnatului (salsiccia) de cele mai multe ori cu carne de vânat. (O mică joacă între localnici e să trimiți un cârnat unui prieten și să-i cer să-ți spună cu ce carne a fost făcut. Așa am nimerit unul din carne de capră neagră. Capre negre crescute în fermă, însă și aici sacrificarea lor se face controlat).

Trebuie să încercați și ”Casoncelli alla Bergamasca”. E un preparat-vedetă pe care-l veți întâlni în aproape orice restaurant din zonă. Sunt de fapt niște ravioli (paste umplute) cu o umplutură de carne, stafide și biscuiți amaretti. Se servesc în mod tradițional cu unt topit, salvie și pancetta. Combinația dulce-sărată este absolut divină.

Polenta e Osei. Nu vă lăsați păcăliți de nume. Deși se traduce „mămăligă cu păsări”, este, de fapt, un desert ingenios. O prăjitură delicioasă din pandișpan, cremă de ciocolată și alune, acoperită cu marțipan galben (ce imită culoarea mămăligii) și decorată cu mici păsări din ciocolată. O adevărată capodoperă a cofetăriei locale.

Da, există însă și varianta sărată. Aici, avem parte chiar de mămăligă și carne de pasăre. Această versiunea sărată prevede ca păsările, cum ar fi ciocârlii, vrăbii, pițigoii, sturzii, vrăbii sau prepelițe să fie gătite la proțap pe focul din șemineu sau într-o tigaie cu slănină tăiată în felii subțiri și salvie, pentru a fi apoi servite cu sosul lor, însoțite de polenta.

Dacă v-ați șocat de câte păsări se mănâncă aici, trebuie adăugat că italienii, mai ales cei din nord, au o preferință aparte pentru carne. Veți găsi aici magazine care vând, de exemplu, exclusiv carne și preparate din carne de cal. Iar în meniu veți găsi dese ori carne de măgar, capră ori ”pui de baltă”.

Chiar dacă suntem la o oră de Milano, merită să încercați și ”ossobuco alla milanese con risotto giallo”. Cereți doar atât, merită.

Stracciatella. V-ați întrebat vreodată de unde vine înghețata preferată cu fulgi de ciocolată? Ei bine, a fost inventată chiar aici, la istorica gelaterie La Marianna din Colle Aperto. O vizită este obligatorie pentru a gusta originalul, nu copiile.

Bergamo și Transilvania

Asemănările dintre Bergamo și orașele transilvănene aduc o notă de familiaritate vizitatorilor români.

Avem aici diviziunea clară dintre Città Alta (cetatea medievală, fortificată, locuită și vibrantă) și Città Bassa (orașul nou) este o oglindă fidelă a Sibiului și Sighișoarei, cu cetatea sa sus pe deal și orașul modern la poale.

Mămăliga (polenta) e aici la ea acasă. În Lombardia, polenta este un element de bază al alimentației. O veți găsi servită alături de tocănițe de vânat, ciuperci sau cu brânză topită (celebrii Polenta Taragna), o specialitate ce amintește izbitor de bulzul românesc. Este o bucătărie sățioasă, de munte, care vorbește aceeași limbă cu preferințele culinare românești.

Puteți găsi, dacă aveți norocul să nimeriți un târg local, Polenta Taragna făcută pe loc, direct pe plită fierbinte, sub foc de lemne. E același lucru pe care-l vedeți anual la ”Sus pe muntele din Jina”. Există aici, în Italia, un anumit tip de brânză care se cheamă ”branzi”. Evident e și ricotta (urdă) sărată sau dulce, ca la noi și o varietate largă de brânzeturi cu care veți face tot felul de analogii cu cele de acasă.

Dealurile blânde care înconjoară Bergamo și apropierea de Alpi creează un peisaj similar cu cel din jurul Sibiului. Zona dintre Bergamo și Brescia, cu dealuri pline cu viță de vie și drumuri strâmte, șerpuitoare, vă poate aminti, întrucâtva de Valea Hârtibaciului. Dacă urcați pieptiș pe munții de lângă vă veți simți ca în Păltiniș. Bine, în partea fără hoteluri și locuințe.

Dar dincolo de asemănări mai mult sau mai puțin clare, e interesant de știut că o bună perioadă de timp, Bergamo și Sibiu, alături de multe orașe din Transilvania făceau parte din același stat. Mai sus e o hartă a Imperiului Austriac din 1834, unde în aceleași granițe era Transilvania, dar și zona de nord a Italiei de acum.

Zidurile venețiene masive, porțile impunătoare, precum Porta San Giacomo, și structura orașului vechi, deși cu influențe diferite, rezonează cu impresia de fortificație și istorie pe care o lasă părți din zidul cetății, al Sibiului.

Citește și:

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Sfaturi Practice pentru Călătorie:

Transport Aerian: Aeroportul Orio al Serio (BGY) este la doar 15 minute de centrul orașului cu autobuzul (Linia 1), fiind extrem de accesibil.

Apă: Nu vă faceți griji pentru achiziționarea apei îmbuteliate. Bergamo, inclusiv Città Alta, este împânzit de fântâni publice cu apă potabilă, rece și proaspătă.

Card Turistic: Pentru cei pasionați de muzee și atracții, achiziționarea unui Bergamo Card poate fi o opțiune rentabilă.

Bergamo este o destinație ideală pentru un weekend prelungit. Suficient de compact pentru a fi explorat la pas, liniștit, ardelenește, dar suficient de bogat în istorie, cultură și savoare gastronomică pentru a vă oferi o experiență memorabilă.

Este un oraș care merită cu prisosință să iasă din umbra Milanului și să strălucească în lumina propriei sale istorii și frumuseți.