Turnul Sfatului

Prima centură fortificată a Hermanstadt-ului a fost construită în jurul bisericii evanghelice, ocrotind un teritoriu restrâns. Evenimentul care a catalizat această iniţiativă arhitectonică a fost năvălirea tătarilor din 1241, care a afectat grav oraşul. Această centură a fost înzestrată cu trei porţi de acces. Prima era în sud, înspre strada Măcelarilor, devenită, în secolul al XIX-lea, strada Mitropoliei. A doua poartă era înspre vest, către strada Turnului, iar a treia, înspre nord, către strada Ocnei, în interiorul curţii fostei Uzine Independenţa I. în prima jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu dezvoltarea oraşului, s-a făcut simţită nevoia construirii unei a doua incinte a cetăţii Hermanstadt, care să împrejmuiască Piaţa Mică şi s-a creat un drum de acces care trebuia să facă legătura între Piaţa Mică şi Piaţa Mare, având traseul pe sub actualul Turn al Sfatului. Acesta a fost construit mai târziu, între anii 1586 şi 1588. Până atunci, pe locul său, a existat un alt turn, inserat în a doua linie de fortificaţii. în clădirea alăturată Turnului Sfatului, care în epoca contemporană şi recentă a funcţionat ca şi magazin, s-a aflat sediul primului sfat al oraşului. Cu ocazia construirii actualului Turn al Sfatului, clădirea a suferit şi ea unele modificări. Iniţial, pe colţurile acoperişului vechi al Turnului Sfatului, de formă piramidală, au fost construite 4 turnuleţe. Din Turnul Sfatului se puteau vedea toate zidurile oraşului şi împrejurimile. Era un loc de veghe al autorităţilor, atât pentru pericolele din afara zidurilor, cât şi pentru activitatea locuitorilor oraşului. El asigura o transparenţă a vieţii cetăţenilor, în stradă şi în curţi. în anul 1824, Turnul Sfatului a fost renovat şi cele patru turnuleţe au fost îndepărtate, monumentul primind înfăţişarea de astăzi. în anul 1962, Muzeul Brukenthal, care a preluat monumentul în administrare, i-a făcut o nouă restaurare. A treia centură de incintă, construită din piatră şi cărămidă arsă, a fost prevăzută cu ziduri masive, înalte, greu de escaladat şi cu turnuri. Ea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi în prima parte a secolului al XV-lea. Părţi ale acestei centuri se văd şi astăzi pe strada Cetăţii. A patra centură a oraşului a fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi avea menirea să apere Oraşul de Jos, până în apropierea râului Cibin. Din această centură s-au mai păstrat până astăzi turnul pielarilor şi turnul de pulbere. Zidurile erau prevăzute cu arcuri deasupra cărora se aflau drumurile de rond şi cu un acoperiş de lemn, care îi apăra pe luptători de intemperii. Turnurile erau dotate cu arme şi muniţii. Turnurile şi porţile erau repartizate spre apărare breslelor. Cele mari, bogate şi cu personal numeros au primit în grijă porţile, turnurile şi sectoarele de ziduri cele mai expuse şi mai greu de apărat. în jurul zidurilor oraşului se aflau o serie de lacuri, menţinute intenţionat neasanate, pentru a îngreuna misiunea asediatorilor. După perfecţionarea armelor de foc, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, au fost construite 5 bastioane exterioare puternice, menite să permită atacarea asediatorilor din flancuri. în interiorul zidurilor locuiau exclusiv saşi. Românii, ungurii şi ţiganii nu erau acceptaţi în oraş. Românii şi ţiganii locuiau în aşezări din afara zidurilor şi erau acceptaţi ca muncitori zilieri necalificaţi, pe timpul zilei. Asupra nopţii, ei trebuiau să iasă în afara zidurilor, iar străzile se închideau cu lanţuri, circulaţia căruţelor şi oamenilor fiind interzisă. După anul 1825, s-a permis şi românilor să se stabilească în Hermanstadt. Această disciplină impusă de Primărie locuitorilor a produs efecte în timp, astfel că, până la industrializarea din epoca dictaturii socialiste, oraşul era deosebit de liniştit. în perioada interbelică, noaptea, pe străzi, patrula un singur poliţist. Oraşul era liniştit, iar puţinii indisciplinaţi erau cunoscuţi şi neutralizaţi cu multă uşurinţă. Securitatea cetăţenilor era asigurată la cel mai înalt nivel mondial. în 1699, un locotenent austriac, Morando Visconti, a realizat un plan al cetăţii Hermanstadt. El evidenţia nu mai puţin de 39 de turnuri de apărare, 5 bastioane, 2 rondele şi 4 porţi fortificate. Hermanstadt a fost cel mai fortificat oraş din Transilvania. Astfel, cetatea a rezistat numeroaselor atacuri turceşti, mai ales în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, când Imperiul otoman se afla în plină expansiune, inclusiv către centrul Europei. Ţigla de pe acoperişuri şi cărămida din ziduri, dădeau oraşului o culoare roşie, iar turcii au botezat Hermanstadt-ul „oraşul roşu”. Deasupra lui, nu departe de monumentalul turn al bisericii evanghelice, veghea oraşului Turnul Sfatului.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Corvin Lupu