Venetia – un paradis pe ape

Orice poveste despre Veneţia e inutilă. Oricât de multe vi s-ar povesti, Veneţia e o enigmă totală până la primul pas făcut pe ponton. Până la primul gondolier sau la prima cursă cu un vaporetto. Până la primul porumbel care vi se aşează tandru pe umăr şi la furnicarul de pe podul Rialto. Oraşul Veneţia este construit pe 118 insule unite de peste 350 de poduri şi împărţite de 177 de canale. Fiecare cu unicitatea şi cu farmecul său. Oraşul trăieşte şi respiră din turism. Milioane de oameni calcă anual pavajul splendid al Veneţiei. Cu peste 450 de hoteluri sau pensiuni, Veneţia a ştiut din start cum să exploateze farmecul oraşului. Deşi e nemaipomenit de aglomerat, oraşul pare să creeze o linişte nefirească. În locul miilor de paşi auzi mai degrabă valurile, lovind uşurel în zidurile caselor. Auzi vâsla spintecând apa canalului şi cântecul susurat al gondolierului. Splendida Veneţie începe din Piaţa San Marco, cel mai cunoscut punct de atracţie al acestui oraş unic. Centrul politic şi judiciar al vechii Veneţii, Piaţa San Marco este bine străjuită de Palatul Dogilor şi de clopotniţa bazilicii, apărată de legiuni întregi de porumbei. Bocanci grei, militari, fac să vibreze pavelele pieţei într-o simfonie de tunici şi culori. Aliniate milimetric, regimentele veneţiene intonează din suflet imnul ţării, în memoria veteranilor de război. Turiştii ascultă înlemniţi cum din piepturile soldaţilor răsună „Italiaaaa, Italiaaaa”. Încă doi paşi şi oraşul pare să se micească subit. Spaţiul larg al pieţei este înlocuit de străduţe înguste, pigmentate cu magazine colorate, ca într-un labirint fermecat. Te plimbi cu ochii pe sus până te loveşte din nou lumina soarelui. Eşti la piciorul podului Rialto. Cel mai vechi pod al Veneţiei priveşte de sus Grand Canale. Este casă pentru zeci de magazine, de tarabagii care vând fructe zemoase şi mii de suveniruri. Zâmbeşti şăgalnic la gândul sărutărilor furate pe acest pod ce îţi fură minţile şi le trimite în vremea lui Casanova şi a frumoaselor veneţiene. Deşi circulă pe apă, vaporetto-urile Veneţiei sunt mai punctuale decât orice autobuz sau tramvai. E o adevărată desfătare să vezi cât de ordonat se poate lucra. Vaporaşul brăzdează curajos apele lagunei spre paradisul din insulele Murano şi Burano. Prima te încântă prin minunatele podoabe ieşite din mâinile dibacilor sticlari. Burano e o compoziţie de culori parcă aşternute pe o pânză. Vechii barcagii spun că fiecare casă e pictată într-o culoare diferită pentru ca în dimineţile ceţoase să nu se rătăcească în drumul spre casă. Oraşul lui Vivaldi şi Casanova, casa vechilor dogi. Un oraş zbuciumat la fiecare flux şi reflux. Un oraş în care a fi primar echivalează cu o sinucidere. Dar care totuşi dăinuie, renaşte după fiecare ploaie, după fiecare inundaţie şi îşi desface evantaiul de fiecare dată mai spectaculos. O feerie.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi