„In America, ULBS ar fi o universitate putin deasupra mediei”

Hannah Halder şi Charles Harris predau la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” cursuri de dezbatere, Constituţia Statelor Unite şi limbi moderne aplicate. Printre altele. Amândoi au sosit la Sibiu ca bursieri Fulbright şi se bucură de fiecare clipă petrecută aici. Au descoperit şi ce însemnă să vii la cursuri la care participă doar câţiva studenţi dar şi ce locuri minunate are Sibiul. Despre ULBS şi colegii lor de catedră au numai cuvinte de laudă. Cum se vede Sibiul prin ochii a doi americani vedeţi în rândurile care urmează.

„Studenţii americani ar avea foarte mult de câştigat dacă ar veni la Sibiu”

Reporter: Dacă Universitatea „Lucian Blaga” ar fi existat în Statele Unite, cam la cel nivel educaţional şi calitativ s-ar afla?
Charles Harris: Puţin deasupra mediei.

Rep.: De ce?
C. H.: De când mă aflu aici în Sibiu am avut ceva timp să cunosc Facultatea de Litere şi pot să spun că am nişte colegi foarte dedicaţi muncii lor. De asemenea atât profesorii cât şi studenţii sunt extrem de inteligenţi. Pentru mine Facultatea este un factor important. În plus, contează foarte mult şi proporţia profesor studenţi, sau ca să îţi explic altfel, în Statele Unite avem universităţi unde un profesor predă în acelaşi timp câtorva sute de studenţi. Pe când la Sibiu este o mai mare apropiere între profesor şi student de unde rezultă şi o educaţie mai de calitate pentru studenţi. Am văzut aici foarte mulţi profesori care îşi dedică o mare parte din timpul lor muncii la Facultate. Asta mi s-a părut de la început special.

Rep.: Şi dacă aveţi numai cuvinte de laudă, spuneţi-ne şi ce lipsuri aţi observat la ULBS?
C. H.: Ce lipsuri am observat? Banii!!! (râde) Trebuie să vezi lucrurile din punctul meu de vedere. Sunt nou venit în această ţară, nu cunosc şi nu pot vorbi din interiorul tranziţiei pe care voi o faceţi de la comunism la democraţie. În Statele Unite un lucru comun care poate fi întâlnit în Universităţi este ceea ce oamenii numesc mentalitatea de cafenea, studenţii vin şi au posibilitatea de a alege şi ca rezultat facultatea vine cu o paletă largă de oportunităţi şi resurse. Ceea ce vreu să spun este că mie, personal, mi-ar plăcea să văd mai multe cursuri predate în limba engleză aici. Asta ar însemna nu numai că studenţii ar putea învăţa în engleză dar şi Universitatea ar deveni mult, mult mai atractivă pentru universităţile americane şi pentru programele de schimburi şi colaborare. Dacă ar exista mai multe elemente de limbă engleză aici aţi fi avut o relaţie mult mai bună cu Statele Unite. Dar asta din perspectiva mea.

Rep.: Şi de ce ne-ar trebui o relaţie mai bună cu Statele Unite?
C. H.: Pentru că, din punct de vedere statistic Statele Unite ale Americii au şcoli de o calitate foarte înaltă. Iar din programe de colaborare şi studenţii români şi cei americani ar avea foarte mult de câştigat. Cred că studenţii americani ar avea foarte mult de câştigat dacă ar veni la Sibiu. Am observat că studenţii care intră la Universitatea de aici sunt foarte bine pregătiţi, pe când în America studenţii care intră la o facultate, ei bine... Dar, după ce au fost declaraţi admişi, cred că universităţile nostre chiar fac o treabă extraordinară în a oferi o educaţie de calitate studenţilor. Deci ideea mea este că liceele româneşti şi universităţile americane sunt la un nivel educaţional foarte bun, iar prin schimburi de experienţă ar putea creşte nivelul educaţional în ambele sisteme. Şi aş vrea să mai adaug faptul că eu cred că există aici un element pe care studenţii americani niciodată, dar niciodată nu l-ar găsi în SUA şi pe care l-ar pătea descopri numai dacă vin aici. La acelaşi nivel ar exista diferenţe pe care studenţii români le-ar descoperi numai dacă ar merge în Statele Unite.

Rep.: Dumneavoastră aţi predat şi în America înainte de a veni la Sibiu. Ce diferenţe aţi observat între studenţi?
C. H.: Hmm... (râde) Cum să spun... Copiii sunt copii, iar aceştia sunt copii mari. Adulţi tineri, asta se întâmplă peste tot. Şi aici şi în America toţi sunt nerăbdători să-şi atingă propriile scopuri, încearcă să descopere calea pentru a fi studenţi serioşi în timp ce se distrează. Când vorbim de studenţii de anul I şi câteodată chiar şi anul II, toţi încreacă să găsească acest echilibru. Găsesc studenţii de la cursuri foarte inteligenţi, câteodată puţin cam iresponsabili, dar de-a lungul semestrului se implică şi recuperează. Aş putea spune exact acelaşi lucru şi despre studenţii americani. În concluzie pot spune despre studenţii români că sunt foarte americani! (râde)

„Nu pot compara merele cu portocalele”

Reporter: De ce ai ales să vii la Sibiu?
Hannah Halder: Am vrut să vin în mod special în România şi am fost trimisă la Sibiu după ce am aplicat la programul Fulbright. Dar pot să vă spun că sunt foarte, foarte fericită să fiu aici. Mai fusesem în România în urmă cu cinci ani, nu văzusem Sibiul dar auzisem foarte multe despre el. În plus, am avut la liceu un coleg foarte bun venit din România, bunica lui trăieşte în România şi mi-a povestit foarte multe despre ţara voastră, mi-a arătat foarte multe fotografii, deci am fost încântată să ajung aici.

Rep.: Eşti în Sibiu de aproximativ o lună, care este prima impresie pe care ţi-au lăsat-o studenţii tăi?
H. H.: Cred că există un potenţial foarte mare din ceea ce am văzut până acum. Sunt foarte optimistă. Sunt foarte curioasă să văd cu evoluează lucrurile.

Rep.: Pe ce nivel educaţional ai plasa ULBS dacă ar fi în SUA?
H. H.: O, ce întrebare grea! Pentru mine este uimitor să văd cât de diferit este sistemul educaţional de aici. În universităţile la care am fost eu până acum, un semestru tipic ar avea cam patru ore pe săptămână, iar studenţii ar veni la cursuri poate chiar şi doar de două ori pe săptămână câte două ore. Pe când aici studenţii au câte şapte cursuri diferite pe zi. Prin urmare, pentru mine acum este ca şi cum ai compara merele cu portocalele, dar cred că studenţii cu care lucrez sunt foarte, foarte deştepţi şi foarte dornici să înveţe cât mai multe.

Rep.: Înţeleg că termini ziua foarte obosită după cursuri?
H. H.: Da, uite şi astăzi am avut o zi foarte lungă, dar este bine, chiar îmi face plăcere să predau. Vreau să fiu aici şi n-aş mai fi dacă nu mi-ar face plăcere.

Rep.: Ce faci în timpul tău liber în Sibiu?
H. H.: Îmi petrec timpul împreună cu Cristina (râde şi arată către una din studentele ei), am ieşit în clubul R&B săptămâna trecută, am gătit...

Rep.: Ce mâncăruri româneşti îţi plac?
H. H.: O Doamne! Îmi place foarte mult salata de vinete, sarmalele, mămăliga. Ce altceva?

Rep.: Ce locuri interesante ai văzut prin Sibiu?
H. H.: Am fost în foarte multe cafene, am văzut că aveţi foarte multe în Piaţa Mare şi Piaţa Mică, week-end-ul trecut am vizitat... cum îi spune... satul care înseamnă o gură a unui râu – Gura Rîului! – da, am fost pe acolo şi mi-a plăcut foarte mult, am fost la o pensiune. Da, era să uit, îmi place foarte mult Piaţa Cibin, am fost la târgul de vechituri, am fost în Mall. Am observat că atât la Mall dar şi în multe locuri pe unde mergi în România sunt foarte multe ştampile. Am impresia că şi în locurile unde te aştepţi mai puţin este cineva cu o ştampilă. Trebuie să ştampilezi ceva. În SUA nu vezi aşa ceva. Mi se pare foarte interesant că şi la magazin trebuie să fac ceva pentru că am cumpărat ceva. Acum câteva săptămâni am cumpărat un fier de călcat şi a trebuit să plătesc, să ştampilez ceva, habar n-am ce, apoi să merg la o coadă unde am stat ca să mai ştampilez ceva. Acasă pur şi simplu cumpăram fierul şi garanţia era inclusă, sau o activam eu pe internet. Dar lucruri de genul acesta mi se par atât de interesante! Pentru lucruri de genul acesta am venit aici.  

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815