Printre Kalasnikoave si praf

Trei medici veterinari ai fundaţiei Vier Pfoten România au lucrat ore în şir, timp de două săptămâni, pentru a limita efectele dezastruoase ale secetei care a cuprins Kenya. În Kenya nu a mai plouat de trei ani de zile iar animalele mor pe capete, doborâte de sete şi de boli. Anca Tomescu, Cornel Stoenescu şi Stelică Pătraşcu au plecat urgent în Kenya când le-a fost solicitat ajutorul. Împreună cu un medic al Vier Pfoten din Africa de Sud s-au pus imediat pe treabă, în speranţa că vor reuşi să limiteze efectele incredibilei secete. În două săptămâni, prin mâinile celor 4 medici au trecut 30 de mii de animale. Vaccinate, tratate, adăpate, salvate cu greu din ghearele infernalei secete. Anca şi Cornel au mai participat, în trecut, la asemenea acţiuni internaţionale. Cornel la o acţiune asemănătoare, în Africa, iar împreună, cei doi au participat la o intervenţie în India. „Prefer de o mie de ori căldura Indiei condiţiilor care le-am găsit în Kenya. Nu a fost atât de cald ca în India dar praful ne-a omorât. Închipuiţi-vă sute de mii de animale care ridică permanent praful, să nu mai vorbim când trecea câte o maşină”, povesteşte Anca. Veterinarii au găsit acolo un adevărat dezastru ecologic. Animale domestice, sălbatice, ucise de lipsa de apă şi de bolile ce apar în cazul unei secete atât de puternice. „Câinii erau mai graşi, pentru că se hrăneau cu miile de cadavre care lâncezeau peste tot. Noi nu am făcut diferenţă între animalele sălbatice şi cele domestice. Am tratat zebre, elefanţi dar şi capre şi oi. Le-am vaccinat, le-am administrat medicamente şi multivitamine”, povesteşte Anca. Veterinarii români au lucrat timp de două săptămâni în parcul naţional Amboseli, în localitatea Maralal din zona Samburu. „Nu animalele ne-au dat mare bătaie de cap cât oamenii. Sunt sălbatici, răi, barbari şi brutali chiar între ei. Toţi poartă Kalaşnikoave. Am fost însoţiţi aproape în permanenţă de armată, am avut pază non-stop. La un moment dat, m-am trezit într-o situaţie foarte delicată. Tocmai mă certam cu unul dintre localnici, care lovea o vacă. Iar şeful echipei de pază m-a atenţionat rapid, s-a speriat că ar fi putut să mă atace. Cred că s-au speriat de armată”, mai spune veterinarul român. Scenele lumii a treia îngrozesc pe oricine. Copiii se joacă în praf, cu cadavrele animalelor ucise de secetă. „Am adus de acasă o jucărie, o păpuşă, cu gândul să o fac cadou unui copil de acolo. A început să plângă în momentul în care a văzut că păpuşa are ochi”, spune Anca Tomescu. Printre animalele îngrijite de medicii români s-au numărat şi 28 de pui de elefanţi. „Elefanţii sunt salvaţi de către cei de acolo. Mamele au fost ucise de braconieri. Elefanţii sunt împărţiţi pe grupe, de la pui de două săptămâni până la cei mai măricei. Sunt puşi pe picioare şi îngrijiţi, dar problema va apărea când vor fi din nou eliberaţi în sălbăticie şi vor cădea din nou pradă braconierilor. Deocamdată, cei 28 sunt în siguranţă”, mai spune ea. Timpul nu le-a fost suficient celor patru medici. Deşi au reuşit să ofere tratament pentru 30 de mii de animale, simt că parcă nu ar fi făcut nimic. „Timpul a fost extrem de scurt. Acolo sunt sute de mii de animale. Cred că nu sunt în toată România câte animale sunt doar în acea zonă. Acolo trebuie mers cu cortul, şase luni de zile, ca să se simtă efecte concrete. A fost o muncă titanică”, povesteşte Anca. Cea mai mare problemă au fost drumurile. Şi primejdia permanentă, mai ales în apropierea graniţei cu Sudanul. „Pe drumurile din Kenya faci în cinci ore maxim 100 de kilometri. Pe o porţiune din apropierea celor trei sate în care am lucrat nu aveam voie neînsoţiţi de armată din cauză că sudanezii atacau destul de des. Chiar cu o săptămână înainte să ajungem noi avusese loc un atac. Era o zonă recunoscută pentru violenţe”, spune Anca. Deşi mulţi localnici le-au făcut probleme, veterinarii români sunt mulţumiţi de rezultatul muncii lor. Au plecat din Kenya în aplauzele localnicilor care au înţeles că fără intervenţia veterinarilor le-ar fi murit animalele care îi hrănesc. „Până la urmă, au înţeles că am venit să le facem un bine”, încheie Anca povestea cutremurătoare a intervenţiei africane.

„Câinii erau mai graşi, pentru că se hrăneau cu miile de cadavre care lâncezeau peste tot”

„Sunt sălbatici, răi, barbari şi brutali chiar între ei. Toţi poartă Kalaşnikoave.”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi