`Galeria de arta nu este un magazin de pantofi`

Edgar Morin scria într-un articol apărut în 1969 În revista „Communications”, dedicat politicilor culturale , despre concepţiile unidimensionale care sunt aplicate culturii „cultivate” sau culturii de masă. Morin consideră cultura ca fiind un sistem care comunică o experienţă existenţială şi o ştiinţă constituită. Cultura este sistemul care asigură schimburile între indivizi, dar şi între indivizi şi societate .
Astfel cultura, implicit lucrările de artă pot fi asimilate de deţinătorii unui cod, ce permite organizarea şi canalizarea relaţiilor imaginare dintre privitor şi creaţia artistică. Totuşi, fără un context favorabil, codul este insuficient şi nu permite înţelegerea mesajului.
Contextul este reprezentat de orice eveniment artistic la care o persoană participă, de acumulările fiecărui individ, de cunoaşterea structurii în care funcţionează piaţa de artă, de galerii, negustori şi critici de artă, cât şi de mesajul mediatic.

    Semnificaţia operei de artă se construieşte şi se analizează în cadrul fenomenului receptării. Semnificaţia nu este imediat prezentă; ea este produsul unei anumite sensibilităţi, a unui mod de a gândi şi de a asocia lucrurile şi faptele. Arta este un instrument de a alege pentru a descoperi resorturile ascunse ale unei societăţi. Oricare din lucrările de artă realizate de un artist are un „background” în zona spirituală, dar şi socială şi are şi un destinatar căruia îi transmite semnale spirituale şi sociale, în funcţie de cât de complet este contextul individual necesar codului.
Orice galerist sau custode cu experienţă este în stare să citească poziţia în care se află un cumpărător de artă pentru a putea să-i susţină alegerea, dincolo de impulsul iniţial care este de cele mai multe ori cea mai bună soluţie.

    Relaţia dintre galerist, dar în special dintre custode şi cumpărătorul de artă trebuie să fie una deschisă , având în vedere rezervele pe care unii cumpărători le au faţă de sistemul de valori  care poate fi  considerat uneori opac si ermetic . Custodele care deţine informaţiile necesare despre artă, despre artişti, dar şi despre contextul social în care se află piaţa de artă, este personajul cheie În vânzările de artă.

     Galeria de artă nu este un magazin de pantofi, în care discursul vânzătorului se rezumă doar la sintagma „Bună ziua, ce mărime doriţi ?”.
Discursul custodelui este specific şi amplu, pertinent şi avizat, profesionist şi urban ,  iar pentru a-l primi este nevoie doar de exprimarea interesului .

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi