Romanisme

E început de an, ne vom ura cel puţin două, trei săptămâni, câte un "la mulţi ani" cu zâmbetul pe buze. Chit că nu ai habar cu cine stai de vorbă, că eşti la circ, la alimentară sau în parc. E perioada zâmbetelor, a optimismului şi a veşnicului "LA MULŢI ANI". Apoi avem parte de gropi în asfalt, multe şi mărunte. Ca în fiecare an. Că doar se va fi topit zăpada, iar asfaltul nostru cel de toate zilele e moale şi plăcut la pipăit şi nu are cum să reziste după un strad abraziv de zăpadă. Avem apoi scumpiri, în prag de an nou. Ca în fiecare an. Vine apoi primăvara, cu mărţişoare, flori şi asfaltări. Apoi caniculă, scumpiri, greve. Vine toamna şi o întreagă ţară îşi va pune problema agriculturii. De ce nu avem recolte, se va întreba de la ţăran la inginer, toată floarea românească a intelectualităţii. Trecem şi de inundaţii şi ne trezim imediat în iarnă. Cine curăţă zăpada, cât se cheltuie pentru sare? Deh, întrebări de sezon. Crăciun, Revelion, Paşte, Rusalii, Sfântă Mărie, Crăciun. Trec anii pe lângă noi pe nesimţite. Bag seamă că e mai uşor să faci un inventar al evenimentelor ce se petrec fără tăgadă ritmic, decât să găseşti nişte soluţii ca cele neplăcute să nu se mai repete. Pe naiba! Ce farmec ar mai fi altfel? Că doar de asta România e populată, bine-mersi, iar jumătate de Australie, ba.