Autonomia universitara – un deziderat

În ceea ce priveşte autonomia financiară a universităţilor publice din România consider că, odată cu intrarea în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice autonomia financiară a fost redusă în mod substanţial şi au fost create inechităţi evidente între universităţile publice şi universităţile private. În primul rând, salarizarea personalului academic pe baza coeficientului de ierarhizare a uniformizat nivelul de salarizare, decapitând total demersul pentru competiţie şi motivarea angajaţilor. Ştim cu toţii că obţinerea calităţii este rezultatul unei competiţii serioase. Desfiinţarea competiţiei duce la o criză profundă în întregul sistem educaţional din România.
Menţionez că vechea grilă de salarizare a personalului academic permitea motivarea, în baza procesului de evaluare în limitele unui salariu minim şi maxim pentru fiecare categorie de personal.

În altă ordine de idei, eliminarea personalului didactic din sistem odată cu pensionarea reprezintă o decapitare a instituţiilor publice privind profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat care nu mai pot cumula alte venituri la pensie, chiar dacă universităţile publice dispun de venituri proprii, altele decât cele de la buget, în timp ce universităţilor private le este permis acest lucru, chiar dacă folosesc aceleaşi resurse financiare, adică venituri proprii care rezidă, în principal din taxe de şcolarizare.
Eliminarea din universităţile publice a celui mai valoros capital uman reprezintă cea mai grea lovitură adusă acestor instituţii şi cercetării ştiinţifice din ţara noastră.

Aceste exemple reprezintă cel mai mare atentat adus autonomiei financiare a universităţilor publice din România şi demonstrează că educaţia în ţara noastră reprezintă cenuşăreasa societăţii şi nicidecum ceea ce scrie în noua Lege a educaţiei, adică „prima prioritate naţională”.
Autonomia resursei umane reprezintă o cale sigură de recrutare şi selecţie a capitalului uman de valoare, în contextul în care ai şi autonomia financiară de a-i motiva. Cum această autonomie financiară este pe cale de a se diminua, aşa cum am arătat mai sus, problema motivării resursei umane dispare. Rămâne autonomia selecţiei resursei umane pentru posturile academice până la nivelul funcţiei de lector (şef lucrări) unde Senatul universităţii este cel care aprobă concursurile. Pentru posturile didactice de conferenţiar universitar, profesor universitar şi conducător de doctorat aprobarea este dată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la propunerea Consiliului Naţionale de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

Autonomia academică se manifestă în România prin libertatea universităţii de a-şi propune programele de studii care se găsesc în Nomenclatorul naţional al domeniilor şi specializărilor. Aceste programe de studii, la nivelul programelor de licenţă sunt supuse evaluării Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior – ARACIS care poate acorda autorizarea sau acreditarea programelor supuse evaluării. Ţinând cont de calificativul obţinut la evaluarea instituţională privind asigurarea calităţii, o universitate care a obţinut „grad de încredere ridicat” poate să proiecteze şi să-şi aprobe funcţionarea unor programe de master având la bază criteriile aprobate de ARACIS.
Menţionez că responsabilitatea universităţii pentru selecţia viitorilor studenţi, şi structura formaţiilor de studii este în legătură cu necesitatea asigurării calităţii şi obţinerii unor absolvenţi cu competenţe profesionale de nivel internaţional.
Aş concluziona spunând că cele patru forme de autonomie universitară nu se exclud, ele trebuie să fie analizate nu singular, ci într-o abordare sistemică , iar punctele slabe evidenţiate să fie eliminate şi să îmbunăţăţească actualul sistem de învăţământ superior din ţara noastră.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de prof. univ. dr. Constantin Oprean