Sâmbătă,
28.01.2023
Ceata
Acum
-1°C

Autonomia universitara – un deziderat

În ceea ce priveşte autonomia financiară a universităţilor publice din România consider că, odată cu intrarea în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice autonomia financiară a fost redusă în mod substanţial şi au fost create inechităţi evidente între universităţile publice şi universităţile private. În primul rând, salarizarea personalului academic pe baza coeficientului de ierarhizare a uniformizat nivelul de salarizare, decapitând total demersul pentru competiţie şi motivarea angajaţilor. Ştim cu toţii că obţinerea calităţii este rezultatul unei competiţii serioase. Desfiinţarea competiţiei duce la o criză profundă în întregul sistem educaţional din România.
Menţionez că vechea grilă de salarizare a personalului academic permitea motivarea, în baza procesului de evaluare în limitele unui salariu minim şi maxim pentru fiecare categorie de personal.

În altă ordine de idei, eliminarea personalului didactic din sistem odată cu pensionarea reprezintă o decapitare a instituţiilor publice privind profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat care nu mai pot cumula alte venituri la pensie, chiar dacă universităţile publice dispun de venituri proprii, altele decât cele de la buget, în timp ce universităţilor private le este permis acest lucru, chiar dacă folosesc aceleaşi resurse financiare, adică venituri proprii care rezidă, în principal din taxe de şcolarizare.
Eliminarea din universităţile publice a celui mai valoros capital uman reprezintă cea mai grea lovitură adusă acestor instituţii şi cercetării ştiinţifice din ţara noastră.

Aceste exemple reprezintă cel mai mare atentat adus autonomiei financiare a universităţilor publice din România şi demonstrează că educaţia în ţara noastră reprezintă cenuşăreasa societăţii şi nicidecum ceea ce scrie în noua Lege a educaţiei, adică „prima prioritate naţională”.
Autonomia resursei umane reprezintă o cale sigură de recrutare şi selecţie a capitalului uman de valoare, în contextul în care ai şi autonomia financiară de a-i motiva. Cum această autonomie financiară este pe cale de a se diminua, aşa cum am arătat mai sus, problema motivării resursei umane dispare. Rămâne autonomia selecţiei resursei umane pentru posturile academice până la nivelul funcţiei de lector (şef lucrări) unde Senatul universităţii este cel care aprobă concursurile. Pentru posturile didactice de conferenţiar universitar, profesor universitar şi conducător de doctorat aprobarea este dată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la propunerea Consiliului Naţionale de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

Autonomia academică se manifestă în România prin libertatea universităţii de a-şi propune programele de studii care se găsesc în Nomenclatorul naţional al domeniilor şi specializărilor. Aceste programe de studii, la nivelul programelor de licenţă sunt supuse evaluării Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior – ARACIS care poate acorda autorizarea sau acreditarea programelor supuse evaluării. Ţinând cont de calificativul obţinut la evaluarea instituţională privind asigurarea calităţii, o universitate care a obţinut „grad de încredere ridicat” poate să proiecteze şi să-şi aprobe funcţionarea unor programe de master având la bază criteriile aprobate de ARACIS.
Menţionez că responsabilitatea universităţii pentru selecţia viitorilor studenţi, şi structura formaţiilor de studii este în legătură cu necesitatea asigurării calităţii şi obţinerii unor absolvenţi cu competenţe profesionale de nivel internaţional.
Aş concluziona spunând că cele patru forme de autonomie universitară nu se exclud, ele trebuie să fie analizate nu singular, ci într-o abordare sistemică , iar punctele slabe evidenţiate să fie eliminate şi să îmbunăţăţească actualul sistem de învăţământ superior din ţara noastră.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

3 comentarii

Admirator

Acum 13 ani

Observati ca domnul ing. prof. ec. dr. dr.h.c., membru al tuturor comitetelor si comitiilor, specialist in toate domeniile de activitate, demn urmas al celui mai iubit fiu al poporului, este realmente genial !!! De altfel, multumesc ziarului pentru ca a ajuns la aceasta concluzie, chiar daca mai tarziu decat era cazul. Sper ca domnul Oprean sa ierte ziarul pentru ca nu l-a promovat de la inceput, zi de zi si ceas de ceas! Succesuri si felicitari, magnificienta Oprean.
Raspunde

jan

Acum 13 ani

cum dracu o fi ajuns agramatul asta prof. univ.? Asta are mintea fleashka, e certat rau cu gramatica si nu poate screme din dovleac decat banalitati de adormit copiii de cresa. Sper ca nu toti profii de la universitatea asta sunt asa greoi la cap.
Raspunde

GRAMATICA

Acum 13 ani

Acest individ TELECTUAL a devenit UN ADEVARAT PERICOL PUBLIC .De exemplu , analizati citatul de mai din , "În altă ordine de idei, eliminarea personalului didactic din sistem odată cu pensionarea reprezintă o decapitare a instituţiilor publice privind profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat care nu mai pot cumula alte venituri la pensie, chiar dacă universităţile publice dispun de venituri proprii, altele decât cele de la buget, în timp ce universităţilor private le este permis acest lucru, chiar dacă folosesc aceleaşi resurse financiare, adică venituri proprii care rezidă, în principal din taxe de şcolarizare." VA RUGAM NU NE MAI JIGNITI CU ASTFEL de"ARTICOLE" produse de incapabili parveniti
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus