Evolutia PSD semnificativa pentru evolutia Romaniei

Cum spuneam într-un comentariu anterior, după multiplele runde electorale parcurse în ultima vreme, viaţa, realitatea, pune în faţa clasei politice, a partidelor, nevoia adaptării doctrinare, organizatorice, strategice şi tactice la un nou stadiu evolutiv, determinat la rândul său de evoluţia percepţiei opiniei publice asupra fenomenului politic, a influenţei acestuia asupra devenirii societăţii româneşti. Prin prizma unei atare motivaţii trebuiesc privite adunările generale ( congresele) ce se vor ţine-lanţ în următoarele luni. Toate aceste întruniri îşi pot avea importanţa lor pentru viitorul politic al ţării, un loc special în această privinţă putând fi rezervat PSD. Nu de alta dar, acest partid şi-a lăsat amprenta asupra devenirii noastre în aceşti ultimi 20 de ani şi, previzibil, va juca în continuare un rol important în politica românească. Percepţia socializantă imprimată gândirii şi mentalităţii sociale în ultimii 65-70 de ani îşi va spune apăsat cuvântul şi în viitor. Iată de ce, este deosebit de importantă orientarea de viitor a PSD ca principală forţă de stânga.

Cum se ştie, chestiunea limpezirii apelor doctrinare şi de orientare în acest partid nu este nouă. De-alungul anilor însă, nimic sau aproape nimic n-a prins cheag. Acuta nevoie de schimbare dă acum în fierbere. Aşa se explică luări de poziţie care s-ar putea ca la apropiatul congres să facă scântei. Trei mi se par direcţiile pe câmpul de bătălie.
Odată, din toate părţile, tunurile se îndreaptă spre Geoană, socotit ţapul ispăşitor al degringoladei ce a cuprins partidul. Ironia soartei face ca cel care a fost propulsat în fruntea bucatelor (ziceam atunci poate fără voia lui) pentru a-l disloca pe Iliescu, să fie de data aceasta ţintă de doborât de către aceiaşi ţintaşi care l-au ridicat pe soclu. Mulţi vor zice că i-a sosit sorocul. S-ar putea să nu fie chiar aşa. Atât la vârf, cât şi în teritoriu el mai are susţinători, care vor un statu quo, adică partidul să n-o ia nici înainte, spre un socialism real, dar nici înapoi spre “epoca de glorie” a lui Iliescu. Poziţiile pe care le-au câştigat şi le deţin în sistem mulţi decidenţi, incerte în cazul unor schimbări, s-ar putea să motiveze surpriza de proporţii a menţinerii lui Geoană, cu toate slăbiciunile şi inepţiile lui. Sau poate tocmai de aceea. Multora le convine un conducător uşor manevrabil.

Dintr-o altă direcţie vin ideile de adaptare la modernitatea social-democrată a partidului. Dacă până nu demult această tendinţă era susţinută doar de aşa zisul “grup” de la Cluj, azi ea are numeroşi prozeliţi şi, aspect de o deosebită importanţă, oameni dintre cei mai de valoare pe care îi poate furniza partidul. Doi dintre candidaţii la şefia partidului basculează spre această orientare. Dacă în ce-l priveşte pe Mitrea nu se ştie până unde s-ar ajunge pe această pistă, în schimb, Cristian Diaconescu lasă să se întrevadă, urmare întregii sale prestaţii de până acum, urmare viziunii sale uşor perceptibile, tendinţa şi străduinţa de a aşeza partidul pe coordonatele unei social-democraţii de tip clasic, cât mai apropiată de fondul ei real. Întrebarea este, pe cât sprijin, pe câtă audienţă se poate bizui o astfel de orientare? Fără îndoială, oamenii de valoare care o preconizează dar ţinuţi în umbră până la ora actuală ( l-aş da ca exemplu, înafară de cei de la Cluj pe Ioan Mircea Paşcu ) pot atrage o parte a corpului PSD. O astfel de orientare s-ar putea să “prindâ” în zona Ardealului. Cu toate acestea, lucrurile rămân incerte. Ba chiar problematice. PSD nu pare a fi evoluat până la punctul unei mase critice apte a-l orienta majoritar într-o atare direcţie.

În mod cinic şi ironic în acelaşi timp, se pare că PSD nu se va dezminţi. El are un bagaj, o încărcătură, o zestre dacă vreţi, dobândită cu multă “sudoare” în decursul acestor două decenii, la care probabil chiar dacă ar vrea, nu poate obiectiv renunţa. Conţinutul acestei “bogăţii” nu-l constitue, aşa cum ar crede naivii, o gândire doctrinară, ideea unei orientări prin prizma căreia s-ar aşeza şansele României de mâine. Nu, în mod cert nu. Principalii ei animatori ca şi seriosul detaşament de susţinători ţintesc exclusiv puterea. Au şi o motivaţie irefutabilă : numai în acest fel se pot pune la adăpost de neplăceri. Numai în acest fel ( sau sigur în acest fel ) Iliescu ar dormi în continuare liniştit din cauza zăngănitului armelor în (post)-revoluţie sau a izbiturii ciomegelor în mineriade. Numai în acest fel lui Năstase i s-ar evapora broboanele de transpiraţie de pe faţă când e vorba de a da confruntare cu legea. Numai în acest fel cei vizaţi cu devalizările, cei vizaţi cu încălcarea legilor, cei vizaţi cu neutralizarea justiţiei şi-ar păstra privilegiile, şi-ar asigura liniştea. Şi sunt mulţi precum se poate vedea. Ultima manifestare concretă a orientării partidului înspre înapoi ne-o oferă recenta întrunire a conducerii lărgite care a aplaudat prin ridicare în picioare ( exerciţiu pe care noi, cei mai în vârstă îl cunoaştem mai de demult ) filipica lui Iliescu, formal îndreptată împotriva lui Geoană, în realitate împotriva ideii de schimbare, de înoire. Şi cine să fie susţinătorul, animatorul, propulsorul ? Sigur, Iliescu, dacă s-ar putea. In definitiv, s-ar putea. N-au fost ei atâţia în istorie pe care moartea i-a prins pe baricade ?

Mai ales din istoria aceasta răsăriteană? Dar dacă acest lucru nu-i “consult”în optica ceva mai evoluată a electoratului, nu-i nimic, avem unul mai tânăr şi mai potrivit : Năstase, care iată, şi-a anunţat tactic mai târzior, dar cu aplomb, candidatura la şefia partidului. Nu vă vine să credeţi? Ce, în naivitatea voastră aţi apreciat că un politician cu cartea sa de vizită, în funcţii de înaltă decizie aproape toată viaţa lui de politician de până acum, va sta de o parte pentru că organele abilitate ale statului îl acuză de încălcări grave ale legii, de comiterea unor infracţiuni dintre cele mai gave care dacă s-ar verifica reale ar atrage după sine ani grei de puşcărie? Că a fost regele neîncoronat al corupţiei de pe poziţia de şef al partidului şi prim ministru? Contează că în ţările civilizate un astfel de personaj este suspendat din orice funcţii publice până la verdictul instanţelor de judecată? N-a spus parlamentul că la noi aşa ceva nu e potrivit şi nu se poate?
Să nu vă miraţi deci, stimaţi cititori, dacă îl vom vedea din nou preşedinte al PSD pe Adrian Năstase. Iliescu îl susţine cu toată puterea fiinţei lui. Şi, spre deosebire de trecutul nu prea îndepărtat, cuvântul lui redevine magic în PSD. Dacă din nefericire această fatală premoniţie se va adeveri, România va fi văduvită de aportul benefic al unei formaţiuni serioase de stânga, necesară în balansul optim de putere, propice oricărui progres, inclusiv pe tărâm politic.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Gavril Dejeu