Despre ce pensia mea vorbesc oamenii ăştia la televizor? Ce pensii speciale? Ce contribuţie la stat? Care pensie privată? Care sistem de pensii? Sunt mii de români care nu sunt şomeri, nu cotizeză la niciun sistem de pensii şi habar nu au pe unde mai au cărţile de muncă. Dacă le au. Se vor trezi la vremea pensionării că nu au cum să iasă la pensie. Pentru multe, foarte multe societăţi comerciale cartea de muncă este un lux. Mai bine dau angajatului un teanc de bonuri de masă în plus, decât să întocmească o carte de muncă, ce ar înclina serios balanţa firmei. Carte de muncă? Poate pentru boierii angajaţi la stat.
Cine ştie numărul, estimativ măcar, al şomerilor? Poate Boc, pentru că noi, pământenii, avem alte preocupări: supravieţuirea zilnică.
Aşa cum dispar ziarele de la chioşcuri, tot aşa se stinge încet, încet generaţia celor cu carte de muncă. Taică-meu se laudă că a muncit neîntrerupt de la 18 ani, până a ieşit la pensie. Şi îmi arată din când în când un carnet ros de timp cu zeci de semnături, zeci de ştampile. Totul înmatriculat, notat, trimestru cu trimestru. Poate face un grafic cu salariul său încă de prin anii 60. Acum e pensionar şi se luptă să plătească cu pensia lui muncită o rată la un Chevrolet Spark. Roşu. Dar în care intră destul de greu. Are aceeaşi pensie cu oameni care nu au muncit o zi, dar beneficiază de pensii de urmaşi, pensii speciale sau de handicap închipuit.
Dacă stau şi mă gândesc, muncesc neîntrerupt tot cam de la 18 de ani. Cartea mea de muncă habar nu am pe unde zace. Sau nu, am două. Una e la Cluj, de pe vremea cotidianului Transilvania Jurnal. Cu toate acestea, nu ştiu câte sferturi de punct aş face, nu ştiu câtă continuitate am acolo şi nici câte societăţi au plătit taxele la stat. E drept, neştiinţa de plăteşte. Şi la fel ca alte mii de români, voi plăti la vremea pensionării. La fel ca orice pământean, consider că e mai importantă supravieţuirea decât planurile de la 70 de ani. Sau 90, ori 100, dacă Băsescu schimbă Constituţia, va fi reales şi îl va pune din nou pe Boc premier.
Într-o lume cu atâtea incertitudini, ce rost are să-ţi faci planuri care depăşesc zeci de ani? În 2038 termin de achitat un împrumut luat din bancă. Deja am la ce să mă gândesc. Ce-mi împuiaţi capul cu pensiile speciale? Voi le-aţi dat, tot pentru voi! Cine le taie azi, le înmulţeşte mâine cu o sută de ori, la ce mi-aş bate capul? Mai bine investesc regulat şi fără acte contabile într-un doctor care să mă declare perfect handicapat când voi înplini 55 de ani. Cado!
Cine ştie numărul, estimativ măcar, al şomerilor? Poate Boc, pentru că noi, pământenii, avem alte preocupări: supravieţuirea zilnică.
Aşa cum dispar ziarele de la chioşcuri, tot aşa se stinge încet, încet generaţia celor cu carte de muncă. Taică-meu se laudă că a muncit neîntrerupt de la 18 ani, până a ieşit la pensie. Şi îmi arată din când în când un carnet ros de timp cu zeci de semnături, zeci de ştampile. Totul înmatriculat, notat, trimestru cu trimestru. Poate face un grafic cu salariul său încă de prin anii 60. Acum e pensionar şi se luptă să plătească cu pensia lui muncită o rată la un Chevrolet Spark. Roşu. Dar în care intră destul de greu. Are aceeaşi pensie cu oameni care nu au muncit o zi, dar beneficiază de pensii de urmaşi, pensii speciale sau de handicap închipuit.
Dacă stau şi mă gândesc, muncesc neîntrerupt tot cam de la 18 de ani. Cartea mea de muncă habar nu am pe unde zace. Sau nu, am două. Una e la Cluj, de pe vremea cotidianului Transilvania Jurnal. Cu toate acestea, nu ştiu câte sferturi de punct aş face, nu ştiu câtă continuitate am acolo şi nici câte societăţi au plătit taxele la stat. E drept, neştiinţa de plăteşte. Şi la fel ca alte mii de români, voi plăti la vremea pensionării. La fel ca orice pământean, consider că e mai importantă supravieţuirea decât planurile de la 70 de ani. Sau 90, ori 100, dacă Băsescu schimbă Constituţia, va fi reales şi îl va pune din nou pe Boc premier.
Într-o lume cu atâtea incertitudini, ce rost are să-ţi faci planuri care depăşesc zeci de ani? În 2038 termin de achitat un împrumut luat din bancă. Deja am la ce să mă gândesc. Ce-mi împuiaţi capul cu pensiile speciale? Voi le-aţi dat, tot pentru voi! Cine le taie azi, le înmulţeşte mâine cu o sută de ori, la ce mi-aş bate capul? Mai bine investesc regulat şi fără acte contabile într-un doctor care să mă declare perfect handicapat când voi înplini 55 de ani. Cado!
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 323
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
Matei
Acum 3 ore
Emil
Acum 3 ore
John
Acum 3 ore
John
Acum 3 ore
Adina